64,510 matches
-
nu prea merită mult respect. În loc să fii stimulat de mai binele aproapelui - evident, cel dobândit pe căi cinstite - ideologia primitiv-comunistă îți stimula resentimentele, invidia, nemernicia. Crase banalități, veți spune. Și aveți dreptate. Numai că ajungem să ne împiedicăm în ele tocmai pentru că decenii de propagandă eficientă ne-au transformat în victime sigure ale dogmei comuniste. Proprietatea era privită ca o ciumă, o sursă a inegalității între oameni. Sigur că mărimea averii produce inegalități, ba chiar și inechități. Dar același efect îl
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
că în interior se află cea mai importantă fabrică producătoare de tehnologie IT nu înseamnă absolut nimic, dacă înăuntru nu se produce chiar tehnologie IT. A nu da conținut unui concept atât de important înseamnă a deschide ferestrele abuzului după ce tocmai ai închis, de bine, de rău, ușile acestuia. Într-adevăr, nu se specifică în nici un document oficial în ce constă garantarea proprietății de către stat - adică de aparatul său specializat în așa ceva. Din enunțul abstract, se poate înțelege orice: că se
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
ne, pentru o găină să stea omu' trei ani la pârnaie?! E posibil așa ceva?" După care urmează, desigur, contraexemplul marilor jefuitori ai țării, care ar merita executați pe loc, etc., etc. Ceea ce nu se observă la nivelul taclalei cotidiene e tocmai interdependența dintre găinărie și jaful în stil mare. Dacă primul n-ar fi atât de răspândit, încât să fi intrat în mentalul colectiv, nici al doilea n-ar fi privit cu dezinvoltura unui moft. Nu știu dacă ați observat felul
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
și Festivalul Internațional de Film experimental, singurul de acest fel din Europa răsăriteană și unul dintre puținele din lume, la a cărui primă ediție au participat nume grele din Europa, și nu numai. Într-un moment ca acesta, pe care tocmai îl traversăm, în care bugetul public este consumat abuziv și clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
Cristian Teodorescu Cînd l-am auzit pe Gigi Becali cum se lăuda, la un post de televiziune, că el îl va plimba pe Coelho prin țară, cu automobilul său Maybach, nu mi-a picat deloc bine. Tocmai ce avusesem niște contraziceri despre autorul Zahirului, că e un autor comercial. În dispută cu cîțiva scriitori la a căror părere țin, eu susțineam că brazilianul e un scriitor cu succes la public, fiindcă știe să povestească și a nimerit
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
Ion Cristoiu și alți autori modești și foarte modești beneficiază de spații mai mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Radu Cosașu, Gheorghe Crăciun, I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui dicționar, expediați grosolan, minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict. La fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P. Cernat. Dan
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
valid după pângărirea efectuată de barbari. El însuși, T.M., cunoștea mai exact decât ceilalți slabiciunea sa. Era un ins sedentar, cu tabieturi, iubitor de tihnă și singurătate, cultivând lectura, contemplarea. Smuls din colivia sa nu putea nega că e vulnerabil. Tocmai el fusese constrâns să preia povara de a conduce o opoziție spirituală în fața brutalității, fusese desemnat să-l înfrunte pe teribilul despot. Cum s-a ajuns la această reducere la elementar, Artistul și Tiranul la antipozi, fără intermediari? Exerciții cu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Nu, l-a contrazis T.M., pe neașteptate vioi și dinamic. E greșit să te informezi până la epuizare, să bifezi toate sursele, să umpli spațiul până la sațietate. I-a mărturisit politicos că nu poate utiliza sugestia, pentru care îi mulțumește. De ce? Tocmai fiindcă e dăunător să fii supraaprovizionat, survine riscul ca materia să se sufoce, nu se mai poate etala slobodă, imprevizibil. În rest, oricât și-a stors memoria, A.K. nu a mai putut culege în recapitulare alte observații demne de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Întâmplări care nu s-au povestit Fără falsă modestie, A.K. a regretat că nu i-a putut împărtăși scriitorului, pe care-l prețuia în mod deosebit, concluziile unor zvârcoliri ale sale, care ar fi obținut mai mult relief comentate tocmai de T.M. Lepădând neîncrederea de sine, ar fi avut multe de spus. Nu era doar gazetar, corespondent de război, compusese și câteva eseuri și chiar un roman în care istorisea aventurile lui Spartakus și vitejia gladiatorilor. Ce l-ar fi
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
descifra... -Stai, omule! Ce naiba visai? Inversul Apocalipsei? -Eu de unde să știu? Cert este că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un speech la portavoce spunând: ,Stimați compatrioți și iubitori de geografie, tocmai mă întorc dintr-o vizită în SUA pe care am făcut-o ca răspuns la vizita de anul trecut a Președintelui Turciei în România..." Tu îți dai
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
că, de după un hățiș, a apărut o nouă imagine pe ecranul televizorului: un vapor prezidențial, unde domnul președinte Traian Băsescu, venind spre Cotroceni dinspre Podul de la Mărăcineni, tocmai sfârșea un speech la portavoce spunând: ,Stimați compatrioți și iubitori de geografie, tocmai mă întorc dintr-o vizită în SUA pe care am făcut-o ca răspuns la vizita de anul trecut a Președintelui Turciei în România..." Tu îți dai seama ce m-au derutat în clipa aceea geografia și visele? Apoi, dintr-
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
singuratic, a cărui minte se întunecă de tot, nu este întâmplătoare. Citind cartea lui Octavian Paler Autoportret într-o oglindă spartă m-am gândit deseori la acest portret rănit. De altfel, autorul a scris niște pagini arzătoare în Eul detestabil, tocmai despre van Gogh, pagini în care mâna scriitorului urmează și consemnează, parcă anevoie, viteza și incandescența gândurilor. îi scrutează chipul încremenit sub masca tristeții, lumina cumplită a peisajelor lui, floarea-soarelui - exaltată, chiparoșii contorsionați, corbii funebri. Octavian Paler este toată vremea
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, însemnul eclezial, citatul sacru, mai mult prin enunțul axiomatic decît prin conținut, instituie un tip de civilizație și un sistem spiritual, sincretice ca morfologie, dar tocmai prin aceasta disponibile și deschise pentru orice tip de experiență. Acest complex de imagini, așezat într-un spațiu circular, o reproducere la scară mică a circularității universului, capătă, în mod spontan, o funcție majoră, de semnal și de receptacul pentru
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
un telescop uriaș, o lentilă gigantică prin care ochiul privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația de la Sala rondă, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Catehismul luteran. Ceva mai mult decât chitanța adresată judelui din Brașov, de legendarul Neacșu, de unde ar începe literatura română sau scrisul românesc. Nu vreau să șochez, dar zic. Dacă prima carte românească, tipărită la 1554, s-a nimerit să fie tocmai acel Catehism luteran, poporul român de păstori, și-așa individualist și independent din fire, n-ar fi putut deveni oare și el un popor de luterani? N-ar strica, punând măcar ipoteza... Rog fundamentaliștii ortodocși să nu se supere. Și
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
forme de flatare a amorului propriu, adică ești invulnerabil. Amăgirea a pierit, iar dezamăgirea s-a preschimbat în revoltă. Și abia acum, într-un moment cînd dezastrul părea încheiat și destrămarea ființei tale împlinite, acum începe, printr-o opintire îndreptată tocmai împotriva valorilor asupra cărora pînă atunci te aplecaseși cu naivitate, adevărata reînviere. Capeți o luciditate sfîșietoare, un fel de clarviziune macabră în virtutea căreia orice amănunt al acestei lumi are rostul de a-ți împinge sensibilitatea pînă la pragul paroxismului. Suferi
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau măcar melancolică. O carte despre neputințe și amînări, despre slava atît de ducătoare a clipei. Nu-i tocmai așa. Petru Creția scrie, nici nu ne-am aștepta la altceva, o ,poveste" sobră, aproape un tratat despre oglinzi. Nu despre fleacurile matlasate, păstrate lîngă pudrieră, ci despre apele adînci, încorsetate într-o ramă, prin care se strecoară, nu o dată
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
măsură, a preluat coduri comportamentale și etice care-i erau străine". Despre altcineva, un vechi prieten din România, devenit și el californian de decenii, constată de asemenea că e hipermimetic, priceput în a lua ,forma vasului". În acest context nu tocmai prielnic pentru cineva care luptă din răsputeri împotriva ,pulverizării eului", bătrînețea își înșfacă pe neașteptate prada, acționînd ca un factor agravant. Curînd după stabilirea la Los Angeles, își amintește ea, citise articole ,de-a dreptul canibalice" despre oamenii trecuți de
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
lui aproape de abstracție, cu impersonalitatea lui severă și cu naturala disciplină a formalizării, care a perpetuat în timp tiparele gîndirii orientale, ar fi putut să-l apropie, mult mai direct, de iconoclasmele momentului care, într-un fel sau altul, redeșteptau tocmai un asemenea tip de gîndire. In pofida acestui fapt, care este doar aparent paradoxal, Baba s-a întors către formele gîndirii occidentale, către viziunile puternice ale nordului și, finalmente, către un tip de privire mult mai familiar unui mediu catolic
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
a răspuns acestuia destul de simplu: , se găsesc, gata pregătite, la Rialto". Citez acest schimb de replici, doar în aparență ironic și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel, păstrînd neschimbată ideea, cu un citat desprins din chiar cartea despre care vă vorbesc: ,Orice considerație generală asupra operei simbolice este obligată
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
o sugera, tangent la o exasperare a expresiei ce se sacrifică pe sine. Mitul ,omului concret", de sorginte bacoviană (stihul: ,- O, cum omul a devenit concret..." figurează drept motto al volumului intitulat Terapia muncii), e un mit crepuscular, paradoxal regenerator tocmai prin conștiința epuizării pe care o cuprinde. El își adjudecă embrionii epicului ca o probă a alienării asumate care se identifică, curajos, prin propria-i materie extranee ,sentimentului", deși cochet brodată de consemnarea acestuia: , Eram cu nervii la pămînt, oala
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
ș1ț). La rîndul său, geografia e pusă în malaxorul notațiilor sarcastice, redusă la absurd. ,M-am plimbat într-o vară prin Suedia.(...)/ Era un cer violet, încît nu știai dacă e ziuă sau dacă e noapte,/ iar pe pămîntul Suediei tocmai se declanșase/ războiul dintre autorități și lupoaica Ylva.(...)/ Și lupoaica a fost judecată și condamnată în contumacie./ Atunci cineva a spus:/ ŤPe ăștia să nu-i crezi/ nici cînd joacă în Lacul Lebedelor!ť/ M-am plimbat într-o vară
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Suedia). Iar voga postmodernismului e și ea așezată-n rama unei ironii ce sugerează că nu e altceva decît un simptom al unui moment ce-și dilată excesiv tranziența: ,se împotmolea în desișul retinei noastre postmoderne/ un cer, dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului" (Iepurele suedez). Nimic mai mult decît un joc de concepte pe epiderma
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
nimic nu mai poate fi salvat, iar pamfletul e unul din instrumentele (trâmbița!) declanșării Apocalipsei. Pamfletarul nu se mulțumește să constate pașnic apropierea Apocalipsei, ci, războinic, o și provoacă, o imită anticipativ, în mic. Ultima parte a cărții se ocupă tocmai de ,apocalipsa cuvântului" și analizează consecințele acestei demiurgii ineluctabil-pedepsitoare. Ștefan Melancu nu este întru totul de acord cu ideea de mizantropie argheziană, relevată de Tudor Vianu, deși e greu de văzut altceva dincolo de ,rara sa facultate de a disprețui", evidențiată
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
lui Caragiale, ca termen ceremonios de adresare epistolară: ,Respectabile domnule Mache" (Antologie) sau de menționare orală: ,pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu..." (Farfuridi). Refrenul lexical al respectului e desigur o cheie ironică pentru o lume nu tocmai respectuoasă și respectabilă. Formulele respectului nu s-au învechit atît de mult pe cît s-ar putea crede, sau, în orice caz, s-au reînvigorat stilistic, reapărînd acolo unde ne-am aștepta mai puțin: în limbajul non-conformist al tinerilor și
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]