1,372 matches
-
de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: Mi-ai auzit mersul stingher și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, să pot măsura iubirea în calea spre cer, s-ascund în speranță gândul senin. (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la care poeta revine în nenumărate rânduri
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1436451453.html [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștimă: Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea, Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării Mă lovește fără milă și-mi sfărâmă inima, Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării, Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot mai sus urca. (Împăratul veșniciei) Aceste versuri ne trimit șă ne amintim totodată și de spusele lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față a faptului că suntem adepții Săi, ai
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1436451453.html [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
plastici. Arta excepțională a creatorilor români, oferită facil privirilor noastre prin intermediul Albumului dlui Pavel Bălan, e relevată, în context religios, și prin miniaturile și frontispiciile cărților liturgice, adevărate bijuterii artistice, tetraevangheliarele cu ferecături în argint și aur, odoarele bisericești (chivote, toiege arhierești), sculpturile în lemn și metal de pe porțile principale ale Mănăstirilor Muntelui Athos, opere patronate de voievozii Moldovei și executate de meșteri moldoveni. Varietatea tematică și ingeniozitatea creativă a meșterilor iconari din decursul secolelor ne acaparează atenția și mirarea în
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
lui Hristos se află în păstorii săi, niște adevărați miniștrii ai lui Dumnezeu. Cât pentru foloasele Bisericii celei înalte, capii clerului știu să le prețuiască singuri.” (O aruncătură de ochi asupra Principatelor Române, de un român din București, p. 33-34) Toiagul cel mai de preț al mitropolitului Nifon în lupta sa pentru unitate a fost Calinic-episcopul de Râmnic, care a convins protopopii să sprijine și ei și egumenii mănăstirilor și schiturilor și preoții unirea, fiind chemați „să-și ceară pe cale legiuită
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1422200497.html [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
unul sau mai multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. O cântare veche, care se cântă frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numită “De demult proorocii”, reunește câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, “toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeșnic”, “masă”, “munte netăiat”, “cădelniță de aur”, “cort”, “ușă neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte și de alta prooroci și drepți ai Vechiului Testament
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1406881809.html [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
ale Sfintei Fecioare Maria, numind-o: Moise - “rug ce arde și nu se mistuiește”; David - “chivot sfințit”; Ieremia - “Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1406881809.html [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
educațional (grădiniță, școală), părinte-părinte, copil-copil. Unele au fost așternute pe hârtie mai demult, prin anii 2000-2002, și au fost găzduite de revista „Femeia”, la rubrica „Meseria de părinte”, altele mai încoace, prin anii de glorie ai blogului personal ce visează toiagul de mareșal ... Am scris cuvântul „toiag”? Cumva din aceeași familie cu bâtă, ciomag, ciocan, palmă, nuia? Protecția Copilului să nu intre în panică, nu, nu e un titlu ascuns despre violență, nu mi-am bătut și nici n-o să-mi
CUM S-A FĂCUT DE NU MI-AM BĂTUT COPILUL de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_musat_coman_cum_s_a_facut_de_nu_mi_am_batut_copilul_carmen_musat_coman_1327653297.html [Corola-blog/BlogPost/340592_a_341921]
-
au fost așternute pe hârtie mai demult, prin anii 2000-2002, și au fost găzduite de revista „Femeia”, la rubrica „Meseria de părinte”, altele mai încoace, prin anii de glorie ai blogului personal ce visează toiagul de mareșal ... Am scris cuvântul „toiag”? Cumva din aceeași familie cu bâtă, ciomag, ciocan, palmă, nuia? Protecția Copilului să nu intre în panică, nu, nu e un titlu ascuns despre violență, nu mi-am bătut și nici n-o să-mi bat copilul - nu sunt dintre cei
CUM S-A FĂCUT DE NU MI-AM BĂTUT COPILUL de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Carmen_musat_coman_cum_s_a_facut_de_nu_mi_am_batut_copilul_carmen_musat_coman_1327653297.html [Corola-blog/BlogPost/340592_a_341921]
-
de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: „Mi-ai auzit mersul stingher/ și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin,/ să pot măsura iubirea în calea spre cer,/ s-ascund în speranță gândul senin//.” (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la care poeta revine în nenumărate rânduri
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1437476363.html [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștină: „Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea,/ Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării/ Mă lovește fără milă și-mi sfărâmă inima,/ Atunci Domnul îmi întinde, blând, toiagul îndurării,/ Nicidecum să nu mă clatin, ci să pot mai sus urca./” (Împăratul veșniciei) Aceste versuri ne trimit șă ne amintim totodată și de spusele lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față a faptului că suntem adepții Săi, ai
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1437476363.html [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
fire de luminăMirele revarsă stele-n poala nopții.Toate-n jur ... XVII. SFÂNTA CRUCE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Sfânta și cinstită cruce Semn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt Altar al răstignirii, “Ușa
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
De păcatele lumești. Dă-ne harul îndurării “Crucea vieții” s-o purtăm, Al iubirii și-al iertării Spre Lumina s-alergăm. Și-nchinându-ne Treimii Citește mai mult Sfânta și cinstită cruceSemn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruceși toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea,Iadul s-a predat prin tineDescuindu-ne cetateaRaiului - printr-o minune.Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic,Lemnul vieții și durereaTrupului ce arde-n sfeșnic.Sfânt Altar al răstignirii,“Ușa tainelor” cerești,Călăuză
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
știe-a folosi piatra unghiulară primită în dar de la doi într-o seară, în gara de la Răpsig satul cu halta din insulă, unde trenul oprește fix un minut pentru îmbarcarea cailor de rodador (peninsula cu izvor din stânca lovită cu toiagul). În rămășagul tămăduirii cu strunele iubirii. Anna: - Îmi spui aici despre familia ta, familie binecuvântată de Dumnezeu prin harul tatălui tău. Da. Cine știe a accesa izvoarele credinței în harta bine încrustată în întreaga sa ființă, va ști mai repede
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473881985.html [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
izvoarele credinței în harta bine încrustată în întreaga sa ființă, va ști mai repede care-i vor fi alegerile corecte, pentru a păstra calea dreaptă spre El, până la insula iubirii și a adevărului. Șarpele mușcă și fuge necontenit. Rămâne vreodată toiag în mâna celor ce-l privesc pe Moise, fără a-L vedea pe El? “Unde erai tu când am întemeiat pământul? Cine i-a pus piatra unghiulară?” (Iov 38: 4-6) Vindecare, stabilitate în micro- și macrocosmos există numai prin Lucrarea
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473881985.html [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
2015 Toate Articolele Autorului Sunt aici și mai tresar, când se-nchid, pe umbre, stele, mă mai leg de câte pot... printre gândurile mele. Tot mai duc și tot mai car, viața-n firul ei subțire, și ca sprijin, drept toiag, folosesc o amintire. Au trecut prea multe veri peste iernile din toamne, m-a durut pustiul lor și mă rog la tine, Doamne, vreau copiii să-i mai văd, cât îmi este incă bine. Pune-un gând în gândul lor
PESTE SUFLETU-MI CĂRUNT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 by http://confluente.ro/marin_bunget_1436352657.html [Corola-blog/BlogPost/372623_a_373952]
-
la pământ, să poată lupta, „precum în neclintirea lor stâncile”(Mă uit spre cer). O poezie de adâncă intensitate a trăirii, fără cuvinte de prisos, ca o curgere de apă limpede, din stânca creației. De ajuns, doar o atingere de toiag și stânca lăcrimează din belșug, pe relieful obrazului curat de fecioară. Simțământul religios este foarte pregnant și poeta se consideră „doar o mlădiță/ Din vița ta, Doamne” (Ruga o port în mine). Mariana Gurza își declină simplu intențiile, fără ascunzișuri
TRISTEŢEA DIN FLOAREA VIEŢII ADEVĂRATE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1493342598.html [Corola-blog/BlogPost/368481_a_369810]
-
de un glonț? Dacă oricum murim atât de bine? ... Necunoscut îmi sunt eu mie, ajuns aproape de nimicnicie, simt nodurile dureroase de copac, urmarea unui vechi atac. Scriu pe o foaie biblică, subțire, ca Patriarhii cei bătrâni din fire, le sunt toiag și sprijin, înger, poate, trăiesc și mor în brațe cu Renate. Poemul e o spermă cu speranțe, auzi cum nervii țârâie în tălpi? Pământul sângerează-n slăvi, minutul cât un secol se întinde când nu iubești și frigul te cuprinde
FUMURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Fumuri_boris_mehr_1386914576.html [Corola-blog/BlogPost/353340_a_354669]
-
alt miracol s-a ivit: deși părea c-acuși-acuși ne-ajung oștenii egipteni, din ochii lor am dispărut în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_de_george_petrovai_1359546041_efn2j.html [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu? — mă-ntreabă. Oricine împietrește când vede ochii trupului ei hâd. Tai șerpii și-i înfășur pe mână cu brățări, din brațele-i de bronz îmi fac toiege. Doar aripile nimeni nu vrea să mi le lege de umeri spre-a zbura cu ele-n zări. Nu sunt Perseu și-n ploaie de aur nu-s lăut. Sunt muritor, dar am putut învinge fiindcă nici o săgeată de rău
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1428168136.html [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
taie cireșii? Cireșii în care ne suiam când eram copii? Cum să ne ia pământurile? Ăștia nu mai au niciun Dumnezeu? Nu vom permite așa ceva!>> „Nu se poate!”, au spus cele 60 de văduve ale satului. Și-au luat bastoanele, toiegele, broboadele și mai ales spiritul de luptătoare din munți și au urcat pe dealurile copilăriei, fără să obosească... <>, au spus bărbații satului. Vârstnici, însă cu spirit viu de luptător. „ Ne zbatem, luptăm, murim, dar nu cedăm.” (Alexandra Svet-Floarea din Asfalt
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
sunt surd știu privește-mi mai bine dansul între două coloane de foc ale timpului meu apoi spune-mi care cântec din împletirea razelor lunii este al meu dincolo de orb și de surd un bătrân înalt cu barba albă ridică toiagul desparte cântecul de lumină o clipă cei doi călători își aștern mâinile unul pe umărul celuilalt dimineața poate începe și seara lipsește răsăritul soarele nu doarme 27 martie 2014 Referință Bibliografică: împărțire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1395952055.html [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
n-aude nici o vorbă bună. Omul frumos, nu-și pierde firea rămâne vertical, integru dar își dă seama cam târziu, ca sufletu-ajutat, e negru. El merge drept, tot pe cărare, si chiar în fața lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1473339205.html [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
De câte-o floare să m-apuc, Să-mi cânte greierii în iarbă, Nu graurii în vârf de nuc. Să mă ridic iar copăcel, Să trec sfioasă-al casei prag, Ținând pe mama de o mână, Nu sprijinită-ntr-un toiag. Să râd la soare dimineața, Pe față să mă spăl cu rouă, Să număr zilele, nu anii, Să nu cerșesc o viață nouă. Să număr stelele pe cer, De socoteală să fac haz, Să nu privesc la ele doar, Pe
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 by http://confluente.ro/flori_bungete_1472047088.html [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de copii care se amuzau de figura lui. <Veniți la mine, striga el, veniți să vă dau pacea și liniștea, veniți să vă dau să mâncați, oropsiților
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
un bătrân cu chipul blând. Și voind el să-i vorbească Bătrânu-l ruga zicand Că i s-a-mplinit să nască Fecioarei, pe Pruncul Sfânt Într-un grajd de oi și vite Pe-amândoi îi alungă Să stea până-n zorii zilei Cu toiag i-amenință Și-acolo născu Fecioara Pe Fiul lui Dumnezeu Lânga oile și boii Bătrânului celui rău În iesle, pe fânul rece Iisus Pruncul privea Cum boii veneau la Dânsul Și suflând Îl încălzeau Iar Maria, Maica Sfântă Sta mirându
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1481633999.html [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]