30 matches
-
personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii și uneori indecente. Colecțiile se numesc "Eumenidele", "Bolintineadele", "Nemesis", un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire îl vor fi influențat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: "Două Tombatere" în care ne înfățișează doi boieri vechi nemulțumiți cu starea de lucruri de sub Cuza; "Advocații", în care satirizează pe avocați; Mihai Viteazul în rai, o satiră la adresa societății de atunci; Către Ion Ghica, contra partidelor politice.
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Vocea Argeșului, îi apare în 1859. Într-o epocă în care presa satirică ia amploare, colaborează o vreme, sub pseudonimul Se-Ma-Ki, alături de N. Nicoleanu și Șt. Vellescu, la „Satyrul” lui B.P. Hasdeu, apoi scoate singur foile umoristice „Pepelea” (1860) și „Tombatera” (1861). În 1864 încredințează tiparului cel de-al doilea volum de versuri, pe care îl va intitula Flori de câmp. Anul 1867 marchează un moment important în activitatea sa: culegerea de folclor Basme, orații, păcălituri și ghicitori, prefațată de studiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
secta apuseană, la Aiud formele rotunde de femeie, în ele biserica strălucește, filtru Hieronymus Bosch și Sfîntul Antonie și Andrei Pur Aiudeanul în călătoria XVIII, avion în culoarul de zbor, soarele mușcă dealul, strat de steril Ocna Mureș, turlele bisericii tombatere, uzina clorosodică activă, orașul urcat pe deal curte la conacul de pe promontoriu, se pune și ața altei turle, planeta numai anul ăsta s-a încălzit cu șase grade, păi da, vine sfîrșitul lumii, semnele s-arată! inundații Tîrlișua, numai anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
panoramă diversă, moravuri și năravuri fel de fel, cu apariții de toată nostimada. Apar, astfel, ișlicari ruginiți și filfizoni nu tocmai copți la minte, cu ambetări cosmopolite (Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului), ciocoi (Lipicescu, din Boieri și ciocoi), tombatere ostile oricăror înnoiri (Bârzoi, din Chirița în provincie), latiniști pedanți (Galuscus, din Rusaliile în satul lui Cremine), postulanți (Millo-director sau Mania posturilor, Paraponisitul), băbătii fandosite, împopoțonate și sulemenite, dominate de instinctul parvenirii (Gahița Rozmarinovici, din Iorgu de la Sadagura, Cucoana Chirița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
bătrânul său părinte, păzitor al vechilor și bunelor obiceiuri, amintește de Iorgu de la Sadagura a lui V. Alecsandri. H. este un antibonjurist convins, suspicios și ricanator în fața unor semne de înnoire. Un fel de cânticel comic ar fi Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu (1871), unde, la fel ca la Alecsandri, sunt luate în răspăr falsul patriotism, demagogia, parlamentarismul. În teatrul istoric, rezultatele sunt deplorabile. În afară de anacronisme și de absența unei atmosfere de epocă, limbajul e mereu inadecvat, înecat în discursivism. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
Vodă, Iași, 1850; Săracul cinstit, București, 1851; Ucenicul șarlatanului, București, 1851; Pustnicul sălbatecului munte, București, 1853; Moartea lui Mihai Viteazu la Torda, București, 1854; Don Sanji II, regele Portugaliii, București, 1857; Serbare națională sau Visul fericirei, București, 1859; Serdarul Iliușu. Tombatera câne roșu, București, 1871. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 292-293; Ion Horia Rădulescu, Contribuțiuni la istoria teatrului din Muntenia (1833-1853), București, 1935, 74-82; Brădățeanu, Drama, 56-58; Dicț. lit. 1900, 422. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea mai bizară den toate.“ O vie întipărire îi produc „peregrinului“ varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc (o căciulă cât ciubărul de mnel sur, numită în batjocură tombatera), apoi ceacșirii scarlatini [= roșii] rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc, nu arar căptușit cu atlas roșu. Tot așa e cu încălțământul, cizme roșie, meși galbeni și cipici negri europeni.“ Cu două luni mai devreme, poposise scurt timp
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
erau vremurile... Inerții de modă veche se păstrează, încă, în felul cum se fac jocurile pentru alegerile din Universitate. Nu mai e vorba, ca altădată, de intimidare, ci de calcul. Schimbarea poate însemna, sau sigur înseamnă pierdere de privilegii, așa că "tombaterele" vînează indecișii. Studenții, la rîndu-le, speculează slăbiciuni personale sau de sistem, pentru a-și vedea de serviciu, de planuri fără legătură cu școala, de vacanța lor "asezonată" cu ceva cursuri. Impresia pe care o fac, deopotrivă studenți și profesori, e
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
acum vreo jumătate de an, lui Alexandru Paleologu, despre lumea românească la 1927. Nu e, nicidecum, anul ăsta cît o epocă, un răstimp necălcat de curiozitatea urmașilor, mai cu seamă fiindcă atunci a început, între generații (uitați de bonjuriști și tombatere...), o ștafetă cu ghimpi. Așa că ineditul și valoarea ,documentarului" din Observator cultural nu stau atît în informații (ceva-ceva se mai știe...), cît în felul cum sînt abordate anumite probleme. Bunăoară, fiindcă Eliade, sau Cioran, sau Ionescu n-au rămas niște
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
în Miliție și adjutant al lui Grigore Ghica Vodă. Se duelau astfel ginerele domnitorului cu adjutantul domnitorului. Duelul n-a putut fi evitat, pentru că Mavrocordat "își bătuse joc, la teatru, de ochelarii șlui Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874) sau cu "monoclu-n ochi" (Eminescu, Scrisoarea III, 1881). La sfîrșitul epocii fanariote, postelnicul Andronache Zimbolici, ca să pară "bonjurist", "apucă fracul, își lăsă favoriți mari
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui grup statuar te trimite la proză. Cu cea naturalistă n-am avut treabă - de aici constatarea de minim efect estetic a prozelor zilelor noastre. O spune, firește, o tombateră. Un bătrân grenadier, dragă Puiule, n-ai idee câte știe! Să trăiești, să ne revedem nu zic peste zece, dar măcar peste douăzeci de ani. Altfel, tu o spui, orice amintire este o autodistrugere.
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
că vechea clasă a trebuit să fie înlocuită în absența, încă, a uneia noi. Așa s-a întîmplat de exemplu cu puțin înainte de 1848. Factorii progresiști și chiar revoluționari nu erau de găsit în marea boierime care dădea aproape numai "tombatere"(adică retrograzii vremii). Ei s-au recrutat din boierimea mică și mijlocie și, în sud, dintre tîrgoveți, adică exact din păturile din care proveneau cei mai mulți scriitori și artiști. O generație de scriitori a redescoperit, cu prilejul evenimentelor anului 1848, drumul
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
n-am de unde să știu. Cum Roșca-Stănescu a devenit în ultima vreme un om foarte bogat, e posibil ca apartenența sa la clasa oligarhilor să explice tumbele de circ pe care le face periodic, cu lipsa de grație a unei tombatere ce se crede funambul. Există, pe acest parcurs, și episoade care vorbesc despre totala lipsă de logică și onestitate a oamenilor de factura descrisă mai sus. Se știe că unul din pionii celor mai dezgustătoare lupte duse în ultimii doi
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
ultimului război mondial, de la Paris și participînd la un spectacol de teatru din București, en pantouffle, subsemnatul l-a zărit pe Al. Paleologu pășind pe străzile Capitalei desculț. Cel în cauză preciza undeva cu nonșalanță că, nefiind nici "habotnic", nici "tombateră", își îngăduie "licențe estivale de tip hippy"! Un nonconformism al observației, o cutezanță a asociației trădează aceeași apucătură aristocratică de-a ieși pentru cîteva clipe din protocolul cercului său. Iată cum își continuă Al. Paleologu pledoaria antisistem: "Pe vremea lui
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă a hoardei de hormoni fără zăbală în fața cărora tombatera ce ești se-ncumetă să exalte virtuțile unei „lumi ce nu mai este“, a unei voințe „care-a murit de mult“, a unui timp care-ți ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bulgăresc...) care emana din cele vreo șapte-opt sticluțe de diferite forme, înghesuite în mica încăpere de placaj. Una dintre ele, culmea kitschului, avea un fel de armătură de metal auriu. Alta avea un dop mai mare decât ea, ca o tombateră fanariotă. Dar printre ele, asemenea unei regine în surghiun, se afla, prin cine știe ce miracol (cine i-o fi dat-o?), și o superbă sticluță de Emotion. O luă în mână cu dragoste, scoțînd-o din nesuferita companie, îi deșurubă capacul și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
républicaine, cu o manta leleachie, scurtă până la genunchi” și se preface că nu vede „cum Își punea colțuni de bumbac albastru peste colțunii de mătasă”1. Să fie oare vorba despre o retractare? Să fi intrat și Kogălniceanu În tabăra „tombaterelor”, după ce va fi susținut idealuri „bonjuriste”? Nici pe departe. Doar că, În această etapă, „mulți dintre aceia care pot părea azi drept pionieri ai occidentalizării se descoperă cu pricipii conservatoare. Deci Încă de la Început se disting liniile liberalismului și conservatorismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios G. Călinescu. Acest simț Înnăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât retrograd. Fură totuși și protestatari, dar aceștia aparțin clasei micilor boieri intrați de curând în tagmă, ispravnici, sameși, pitari, cluceri, care înțeleg să se bucure de caftanul agonisit. Toți aceștia sunt speriați de perspectiva revoluției democrate și formează clasa "tombaterelor", a bătrânilor mici slujbași cu parapon, îmbinișați și îngiubelați. E caracteristic că de înveșmîntarea europenească râd nu boierii mari, ci vătafii, vizitiii. Occidentalizanții sunt numiți la început "nemți", "capete stropșite", "franțuzi", ei înșiși considerîndu-se "tineri", apoi spre 1848 sunt porecliți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un om cu totul vechi, el care, născut pe la 1780, alcătuise în 1800 o cronică în versuri și proză din domnia lui Constantin Hangerliul până la domnia lui Ion Caragea. Cu cât înaintează în veac, Zilot se dezvăluie ca o adevărată tombateră, făcând caz de evghenie, el boier mărunt, și numind "rebelii" toate mișcările generoase. De cariera lui Tudor Vladimirescu se arată foarte plictisit: "de unde să-mi plesnească în capu-mi că el hrănește în duhul lui aceasta ce văzum". Regulamentul organic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Chirilă, Șatrarul Nărilă etc. Dintre toate aceste piese, reprezentabile sunt încă Iorgu de la Sadagura și seria peripețiilor cucoanei Chirița (Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă, Chirița în provincie, Cucoana Chirița în balon). Cea dintâi înscenează conflictul între tombatere și bonjuriști. Pitarul Enachi Damiean, om de modă veche, cu antereu, blană și căciulă brumărie, își așteaptă cu masă întinsă pe nepotul Iorgu de la "afcademiile din Sadagura". Pentru a scoate în evidență înapoierea pitarului, prin care se apără caricat o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de partid; autorul își ia persoanele sale din societatea contemporană cum este, pune în evidență partea comică așa cum o găsește, și același Caragiale, care astăzi își bate joc de fraza demagogică, și-ar fi bătut ieri joc de ișlic și tombateră și își va bate joc mâine de fraza reacționară..."1 1 Critice, II, p. 180. ăComediile dlui I. L. Caragiale, 1885.î Lucru pe care îl spune și dl Gherea, când, bănuind lui Caragiale lipsa unui "ideal înalt" - care ar fi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Caragiale e indiferent în materie politică"1. Dacă e "indiferent în materie politică", atunci pentru ce Caragiale n-a satirizat, măcar o dată, o singură atitudine reacționară? Dl Maiorescu zice că ieri Caragiale și-ar fi bătut joc de ișlic și tombateră. Aici e vorba: ieri! Poate că ieri și-ar fi bătut joc de ișlic și tombateră, dacă ieri, când încă nu se introdusese liberalismul, Caragiale ar fi fost nemulțumit de ișlic și de tombateră și dacă, poate, ar fi sperat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Caragiale n-a satirizat, măcar o dată, o singură atitudine reacționară? Dl Maiorescu zice că ieri Caragiale și-ar fi bătut joc de ișlic și tombateră. Aici e vorba: ieri! Poate că ieri și-ar fi bătut joc de ișlic și tombateră, dacă ieri, când încă nu se introdusese liberalismul, Caragiale ar fi fost nemulțumit de ișlic și de tombateră și dacă, poate, ar fi sperat și el în viitorul liberalism. Dar e vorba de azi, când s-a introdus liberalismul și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]