170 matches
-
acces la ceea ce se află dincolo de nivelul analitic par astăzi foarte greu de parcurs doar rațional. Pe plan istoric raportul dintre filosofie și creștinism s-a configurat în mod variat; vom fixa în trei momente esențiale tipologia acestui raport: sinteza tomistă; raționalizarea hegeliană; teologia practicii. Poziția sfântului Toma este cunoscută: între filosofie și credința religioasă există un raport de distincție și nu de separare. Așa numitele «preambula fidei» sunt emblematice pentru acest tip de raport. Conținuturile specifice misterului creștin nu intră
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
contemporană și de modelele după care s-a configurat istoric raportul dintre creștinism și filosofie, putem să enunțăm o propunere metodologică pentru a ajunge la o posibilă filosofie creștină actuală. Spațiul propunerii este delimitat, pe de o parte, de distincția tomistă dintre gândirea filosofică și Revelația creștină, distincție în mod fundamental validă, și pe de altă parte, de dizolvarea filosofiei speculative, în locul căreia se introduce clarificarea analitică a contextelor experienței, printre care se inserează și se intersectează și experiența religioasă creștină
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
care întâlnește credința concretă, adică în conținuturile ei. Filosofia (și filosofia creștină) întâlnește credința însă, ca filosofie, nu o urmează pe teritoriul său, nu o poate urma datorită deosebirii substanțiale dintre ele. Această poziție pare să fie conformă cu tradiția tomistă. Totuși o atare deosebire este trăită cu adevărat de filosoful creștin? Poate să fie cu adevărat filosof cine acceptă datul unui adevăr revelat? În ultima parte a acestui studiu vom încerca să dăm un răspuns pozitiv acestei probleme, însă după cum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
și corporatism, Aristotel a elaborat teza preeminenței, a priorității ontologice a întregului asupra părții 17. Ea reprezintă o adevărată Chartă a corporatismului medieval, replica filosofică a ideii de corporație elaborată de juriști. Concepția lui Aristotel definește aspectul corporatist al sintezei tomiste. Mai mult decât el însă, Sf. Toma d'Aquino (în De regno sau De regimene principum)18 a încercat să distingă pentru a le reuni ulterior într-o riguroasă conexiune elementul "mulțime" de cel al "unității" vieții sociale. Distincția operată
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a încercat să distingă pentru a le reuni ulterior într-o riguroasă conexiune elementul "mulțime" de cel al "unității" vieții sociale. Distincția operată asupra celor doi termeni, asupra aspectului "mulțime" și aspectului "unitate" ale societății, este fundamentală pentru înțelegerea sociologiei tomiste. Unitate, stratificare, diferențiere a vieții sociale, acestea sunt caracteristicile esențiale a ceea ce am putea numi "corporatismul Sfântului Toma". Ordinea socială este o reprezentare mai perfectă, mai completă, mai bogată în binele public decât ordinea individuală. Individul se inserează într-o
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
prin aceasta este eliminată raționalitatea specific aristotelică și problemele legate de aceasta. Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un spațiu al reinterpretărilor acestuia. Atunci când ridică problema universaliilor își dezvoltă concepția pe trei trepte: pe prima treaptă realizează contextul în eliminarea concepției oficiale afirmând: "Că universalul nu este o substanță care să existe în afara minții poate
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
umbră de îndoială de adevărurile aflate la baza fenomenelor trebuie să știe cum să se dăruiască experimentului"143. Chiar dacă termenul de "experiență/experiment" cuprinde atât aspectele științifice, cât și pe cele religioase, venind cu această argumentate pe o veritabilă direcție tomistă a adevărului unic, discursul baconian inserează între celelalte forme de a face teologie ideea descoperirii adevărului științific pornind de la experiment, introducând între științele și pe cele experimentale: "După ce am enunțat principiile fundamentale ale științei latinilor, în măsura în care pot fi găsite în
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
perioadele cele mai dinamice din istoria gândirii. Este un moment de sinteză culturală în care se adună și se împletesc tradițiile importante, obținându-se viziuni diverse ale lumii care în mod normal erau în stare de conflict. Tradițiile aristotelice și tomiste se împletesc cu cele platonice, la care se adaugă elemente aparținând tradițiilor arabe și ebraice, iar în final filosofiile naturii specifice perioadei presocratice, reprezintă premisa pentru un alt mod de a vedea lumea. Aceste tradiții determină o dezvoltare a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
inițial, acționa asupra celor ce puteau fi considerați eretici. Dar contextul este, de această dată, diferit de cel din secolul al XII-lea. Imaginarul s-a dezvoltat, readucând în interiorul său un număr mare de tradiții filosofice, îndepărtându-se de direcția tomistă a bisericii. Au apărut în această perioadă lucrări ample care în contextul epocii aduceau prejudicii imaginii promulgate de Biserică. Imaginarul de origine pulsională atinge apogeul, ajungând la acele manifestări în care metafora era cea care domina imaginea asupra universului. În
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
splendor ordinis. Și foarte aproape de el, Toma d’ Aquino, care împrumută ideile lui Dionisie Areopagitul și le combină cu estetica lui Aristotel, definește frumusețea ca splendor formae. Ce înseamnă oare această formă iradiantă, care constituie însăși frumusețea creată? „în filosofia tomistă, se numește formă ideea care a dat naștere unei ființe, idee pe care materia o încarnează, principiul vital ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste în chip autentic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i recunoaștem virtualitățile, să ne facă să vedem ce este omul sau mai precis ce este acest om” (ca individ concret)(A.D. Sertillaiiges: Art et apologâtique, p. 29.). Același lucru îl spune Jacques Maritain lămurind ideea de formă, care e tomistă în măsura în care e aristotelică. ,Formă va să zică principiul care face perfecțiunea a tot ce există, care constituie și desăvârșește lucrurile în esența și în calitățile lor, care în sfârșit, dacă mă pot exprima astfel, e secretul ontologic pe care îl poartă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
restricție. Poziția dreptului natural a fost larg îmbrățișată după încheierea celui de-al doilea război mondial și considerată ca fiind singura capabilă să găsească răspuns la problemele sociale acute generate de nedreptățile regimului nazist și de înfrângerea acestuia. Potrivit tradiției tomiste a dreptului natural, există anumite principii ale adevăratei morale, care pot fi descoperite de către rațiune fără concursul revelației, chiar dacă au o origine divină, iar dacă legile elaborate de oameni intră în conflict cu aceste principii, ele nu sunt o parte
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința despre Dumnezeu. În contrapunct cu viziunea tomistă care susține principiul armoniei între fides și ratio, Țuțea exprimă neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Iași, 2003; Gnoza de la Bilca, Junimea, Iași, 2007; Cheung S.S., The Theory of Share Tenacity, University of Chicago Press, 1969; Constant B., Despre libertate la antici și moderni, Institutul European, Iași, 1996; Crăiuțu A., Alisdair Mac Intyre sau noul catehism tomist. Introducere la Alisdair Mac Intyre Tratat de morală. După virtute, Humanitas, București, 1998; Crowley B. L., The Self, the Individual and the Community, Clarendon Press, Oxford, 1987; Davy M.-M., Enciclopedia doctrinelor mistice, vol.1, Editura Armacord, Timișoara, 1997; Diamond
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Editura Universității "Al. Cuza", Iași, 1992, p. 25 33 John Rawls, Political Liberalism, Columbia University Press. New York, 1993, p. 157. 34 În The Morality of Freedom, Oxford University Press, Oxford, 1986. 35 Aurelian Crăiuțu, Alisdair Mac Intyre sau noul catehism tomist. Introducere la Alisdair Mac Intyre Tratat de morală. După virtute, Humanitas, București, 1998, pp. 13-14. 36 Annick de Souzenelle, L'Egypte intérieur ou les dix plaies de l'âme. Albin Michel, Paris, 1991. p. 15. 37 Marie Madeleine Davy, Enciclopedia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Trebuie să merg la Varșovia, voi face un mic ocol prin Copenhaga” (Elisabeth de Miribel). Credința, care lucrează în sensul unei teologii a nevoii de celebrare a liturghiei aproapelui, se sprijină pe ajutorul dat de rațiune. Dintre instrumentele rațiunii, filosofia tomistă e considerată de G. instrumentul pregătitor adecvat pentru acceptarea adevărurilor relevate. În 1931 publică singura lui piesă de teatru, La femme adultère (reluată în limba română la Săbăoani în 1938), despre care scria: „Căința unei femei păcătoase poate deveni mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
lui Platon, în care justiția ținea în primul rând de obiectivitatea metafizică a ideii de bine. Componenta naturală și cea legală a justeței politice aristotelice își va afla corespondentul practic în occident începând abia cu secolul XIII, datorită contribuției filosofiei tomiste a dreptului. Substanța teoriilor politice occidentale târzii poate fi înțeleasă și prin reflexiile lor structurate în imaginarul colectiv, marcat profund de caracterul practic și totodată sistematic al organizării sociale medievale. Teoria propusă de Aristotel, care muta accentul de pe modelul abstract
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
analiza epistemologia dezvoltată de Toma din Aquino și de a oferi un raspuns inedit următoarei întrebări: „Ce rol joacă entitățile intermediare în procesul cunoașterii umane?“ Am ales să analizez problemă enunțata plasându mă în mijlocul disputei contemporane iscate cu privire la epis temologia tomista, si nu în vreuna dintre disputele medievale în care a fost prins Toma însuși, deoarece am dorit să înfățișez o pers pec tiva proaspătă asupra operei tomiste. Una din tre mizele controversei contemporane este aceea de a da seama de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să analizez problemă enunțata plasându mă în mijlocul disputei contemporane iscate cu privire la epis temologia tomista, si nu în vreuna dintre disputele medievale în care a fost prins Toma însuși, deoarece am dorit să înfățișez o pers pec tiva proaspătă asupra operei tomiste. Una din tre mizele controversei contemporane este aceea de a da seama de mă niera în care epistemologia construită de Toma ni se adresează nouă astăzi, chestionând măsură în care textele sale mai au sau nu, pentru noi, aceeași coerentă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pentru noi, aceeași coerentă pe care au avut-o în perioada istorică în care au fost elaborate. Alegând ca spațiu de joc acest context specific, manieră de lucru va fi prepon derent sistematică, centrată pe o analiză imanenta a textelor tomiste în vederea evidențierii elementelor angrenate în procesul cunoașterii, a funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc și, nu în ultimul rând, a tipurilor de configurații care rezultă pe parcursul desfășurării activității cognitive. Întreaga investigație, care are ca scop furnizarea unui răspuns la întrebarea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intermediare o joacă în cadrul procesului de cunoaștere. Datorită atenției sporite pe care exegeza contem porana a oferit-o nivelului intelectiv al cunoașterii, o sarcină aparte a acestui capitol este reprezentată de topografierea diverselor tipuri de interpretări actuale dedi câte epistemologiei tomiste. Rolul acestei topografieri este acela de a ma ghida în încercarea de a propune o nouă interpretare a procesului cunoașterii umane descris de Toma din Aquino. Cel de-al treilea capitol pune laolaltă răspunsurile obținute în cel de-al doilea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
da capo al fine. Contrar acestei pretenții, din analiza sistematică întreprinsă am observat că atât inter pretarea realistă, cât și cea reprezentationalista, la un nivel sau altul al procesului de cunoaștere, forțează sau ignoră anumite precizări și sensuri ale textelor tomiste. Rostul acestei observații nu este acela de a pune cele două versiuni de exces hermeneutic sau, dimpotrivă, de omisiuni pe seama unor acte deliberate, ci doar de a constata prezența lor. Cu alte cuvinte, nu intenționez să denunț vreun soi de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nr. 7a8, 2009a2010, și „Thomas Aquinas’s Theory of Knowledge. The First Opperation of the Intellect“, în Ana lele Științifice ale Uni versitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, tomul LVI/2009; sub capitolul ÎI.4 . a fost publicat în Studii tomiste, XI/2011. Lista abrevierilor operelor lui Toma din Aquino 1. Commentaria în Aristotelis libros Peri Hermeneias et Posteriorum Analyticorum cum synopsibus et annotationibus fr. Thomae Mariae Zigliara, Operă omnia (ed. Leonina), tomus primus, Romă, 1882 Pery. 2. Commentaria în octo
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un acord între Toma și Franz Brentano, care, încercând să circumscrie domeniul psihologiei, diferenția fenomenele psihice, determinate ca fiind intenționale, de cele fizice. Paralelă dintre Toma și Brentano în ceea ce privește intenționalitatea nu este nouă, ba chiar se poate observa, printre exegeții tomiști, o oarecare favorizare a explicitării intenționalității și, implicit, a problemei cunoașterii la Toma din Aquino, prin recurs la Brentano. Datorită popularității acestei paralele și datorită faptului că ajunsesem la o poziție similară, voi întârzia puțin asupra ei. În acest fel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atat mai mult cu cât Brentano se referă la Toma că la o sursă a teoriei intentionalita ții, si cand consideră că intenționalitatea este marca cunoașterii. Mai mult, Lisska nu este singur în această interpretare, mai sunt și alți exegeți tomiști care accentuează rolul prioritar al intenționalității în cunoaștere. Anthony Kenny și John Haldane afirmă că universalul, care se poate aplica mai multor lucruri, are un mod de a fi natural (esse naturale) în obiectele din realitate și un mod de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]