170 matches
-
joacă speciile sensibile în cadrul procesului cunoașterii umane?, ÎI.4. a Ce rol joacă imaginile (phantasmata) în procesul cunoașterii umane?, ÎI.7. a Ce rol joacă speciile inteligibile în cadrul procesului cunoașterii umane?, ÎI.8. a Punctul de cotitură al episte mologiei tomiste: conceptul și ÎI. 9. a Interpretarea reprezentationalista la nivelul speciilor inteligibile, voi recurge la o analiză fiziologica, în care voi analiza funcțiile pe care le îndeplinesc entitățile intermediare aferente fiecărei etape a procesului cunoașterii în parte, pentru a putea reconstitui
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aferente fiecărei etape a procesului cunoașterii în parte, pentru a putea reconstitui și relua mai tarziu, în capitolul trei, întreaga întrebare directoare a acestei cărți, împreună cu răspunsul care îi revine. În cadrul subcapitolului ÎI.6. a Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, voi oferi o imagine de ansamblu a modurilor în care a fost citită teoria tomista a cunoașterii umane în contemporaneitate, imagine pe care o voi folosi ca punct de sprijin pentru interpretarea pe care o propun în această
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
capitolul trei, întreaga întrebare directoare a acestei cărți, împreună cu răspunsul care îi revine. În cadrul subcapitolului ÎI.6. a Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, voi oferi o imagine de ansamblu a modurilor în care a fost citită teoria tomista a cunoașterii umane în contemporaneitate, imagine pe care o voi folosi ca punct de sprijin pentru interpretarea pe care o propun în această lucrare. 1. Cum are loc cunoașterea umană la nivelul simțurilor externe? Așa cum am spus și în primul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
pentru acest fapt aceste două simțuri sunt cele mai spirituale și singurele disciplinabile. Immutatio, trecerea de la un mod de a fi la alt mod de a fi, schimbarea modului în care o formă poate exista, este un concept-cheie al epistemologiei tomiste, fiind, așa cum am putut observa în primul capitol, unul dintre determinările importante ale criteriului cognitiv, daca nu chiar cea mai importantă. Din acest motiv, trebuie analizat atent atât felul în care este utilizat termenul, cât și contextele în care apare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
experiment dureros și oarecum ridicol, cel puțin din perspectiva vecinului de la masa alăturată? Pentru a înțelege că, atunci când am afirmat că anumite calități, precum căldură cafelei, afectează direct organele noastre de simt, am ignorat un principiu elementar al mecanicii senzoriale tomiste: mediul. Dar cum poate o calitate să fie atât în obiect, cât și în mediu, si in organele de simt? Dacă este vorba despre aceeași calitate care trece dintr-un suport într-altul, spre exemplu dintr-un obiect în aer
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
la o colorare a mediului traver sat. Dar ce se întâmplă în cazul mirosului? Un trandafir care emană parfum devine, la un moment dat, inodor, evident exceptând cazul în care se ofilește? Nu este nevoie să cu noastem mecanismele epistemologiei tomiste pentru a putea spune, fără urmă de îndoială, ca trandafirul, în starea lui normală, nu-și pierde parfumul emanându-l prin aer și că obiectele nu devin incolore atunci cand traversează aerul sau apă. Obiectele nu-și pierd formele accidentale, cele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
particulele de licopen care fac mărul să fie roșu (vezi pasajul ÎI.1 .10.). Am introdus, în explicitarea modului în care o formă poate fi pe două șu por turi diferite, un termen foarte important în teoria cu noas terii tomiste, anume cel de similitudo. Pentru Toma din Aquino, similitudo este, după cum spune Dominik Perler, un termen tehnic folosit pentru a reda acordul formal sau împărtășirea unei forme a convenientiam vel communicationem în formă: (ÎI.2.1.) La o privire mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sau comunicare a unei forme putem să avansăm și să ridicăm o nouă întrebare: ceea ce percepem este asemănarea, din moment ce aceasta se află în ochi, sau este forma a cărei asemănare este specia din organul de simt? Mai exact, în termeni tomiști, speciile sensibile sunt id quo-ul cunoașterii senzoriale (cele prin care cunoaștem), sau id quod-ul acesteia (cele pe care le cunoaștem)? Distincția id quo a id quod, în cazul procesului cunoașterii, a stârnit o serie de controverse care au dat naștere
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Suárez, dar și de Toma din Aquino. În cele ce urmea za le voi analiza pe fiecare în parte, cu scopul de a vedea la care dintre ele se poate apela cu încredere pentru a explica, în mod adecvat, doctrina tomista a speciilor sensibile. (A) Modelul adjectival tratează speciile ca fiind ceea ce de termină puterile cognitive pe care le informează, dar, în același timp, față de care nu sunt total diferite. Speciile sunt responsabile (a) de funcționarea sau non-functionarea unei stări cognitive
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intern al cunoașterii, ci poate deveni, prin asimilare, una cu cunoașterea, ceea ce este cu totul altceva decât concluzia la care ajunge Robert Pasnau. Dar poate că pasajul (ÎI. 2. 6.) nu face întru totul dreptate modelului adjectival în versiunea lui tomista. Să vedem dacă pasajul din ÎI Scriptum super libros Sententiarum (d. 3, q. 3, a. 1, co.), care, de altfel, este singurul citat de Robert Pasnau, sus ține în mod mai convingător acest model: (ÎI.2.11.) [...] în intellectu vero
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le reprezintă. Pentru a confirma prima variantă, Pasnau nu găsește nici un astfel de pasaj în operele lui Toma. De altfel, nici nu își centrează strategia interpretativa pe o astfel de perspectivă pozitivă, care să vizeze ceea ce este afirmat în corpusul tomist, ci pe una negativă, care vizează tocmai ceea ce nu este spus. Concret, argumentul forțe al lui Pasnau în acest punct este următorul: daca Toma nu neagă ceea ce afirmă în tinerețe înseamnă că își menține această poziție și în textele ulterioare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
argumentul doctrinei act-obiect la nivelul intelectiv, ar trebui să existe și un echivalent al său la nivelul cunoașterii senzoriale. Pentru a reda acțiunea perceperii, Toma din Aquino folosește termenul apprehendo, încât ar trebui să întâlnim, cel putin o dată pe parcursul corpusului tomist, un termen de felul prae apprehensio, prae-apprehenditur. Dar acest lucru nu se întâmplă. De altfel, nu am reușit să identific nici un alt cuvânt care să îndeplinească funcția lui prae-intelligitur la nivelul cunoașterii senzoriale. Voi rezumă argumentația lui Pasnau în favoarea doctrinei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
asemănarea obiectului înțeles. Identitatea formală dintre specia sensibilă care informează organul de simt și forma accidentala a obiectului, așa cum este ea propriu-zis în lucrul din afara sufletului, este cea care face ca reprezentationalismul tare să fie imposibil de apli cât teoriei tomiste a cunoașterii umane. Motivul constă în faptul că, odată cu cunoașterea speciilor, cunoaștem în mod direct și trăsăturile lucrului pe care acestea le reprezintă: (ÎI.2.26.) Et est similis modus loquendi, sicut și diceretur quod primum visibile est color, quamvis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că împărtășire sau că asimilare a unei forme. Dintre toate variantele și modelele explicative ale speciilor sensibile, în urma prezentării argumentelor pro și con tra, mă văd constrânsa să recunosc faptul că singura interpretare convingă toare și în acord cu textele tomiste este interpretarea realistă. Folosind că fundament tot ceea ce a fost spus despre speciile sensibile, cum am putea răspunde în acest moment la întrebarea cadru a acestui capitol: „Care este rolul speciilor sensibile în procesul cunoașterii umane?“ De vreme ce interpretarea act-obiect și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
putea răspunde în acest moment la întrebarea cadru a acestui capitol: „Care este rolul speciilor sensibile în procesul cunoașterii umane?“ De vreme ce interpretarea act-obiect și cea reprezentationalista nu par a avea suficiente resurse pentru a oferi o perspectivă adecvată asupra textelor tomiste înseamnă că speciile nu sunt cunoscute, nu sunt reificate, deci nu pot juca un rol propriu-zis cognitiv în procesul cunoașterii umane, ci doar unul indirect cognitiv, deoarece ajuta procesul cunoașterii punând la dispoziție materia cunoașterii sau devenind, în procesul reflecției
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în prezența unei situații în care activitățile unei ființe umane sunt înțelese că un tot, însă nu unul static, ci unul dinamic, în care, pe lângă sinteză, există și cultivarea diferențelor. Termenul prin care este de semnată ordinea dinamică în scrierile tomiste este cel de continuatio, continuationis a continuitate, interconexiune, concatenare. Înțelegând articulațiile acestui tip de ordine se poate vedea cum anume este posibil să ne gândim la obiecte individuale. Procesul care are loc aici este unul de cvasi-reflectie, un soi de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ceașcă de cafea, de sen zatiile pe care i le-a stârnit și, eventual, de circumstanțele în care a ba ut-o. Ceea ce face posibilă amintirea obiectului că un tot este ima ginea lui, care, tradusă în limbajul episte mologic tomist, poartă numele phantasma. Rolul acestor imagini în procesul cunoașterii este mult mai important decât pare a fi la o primă vedere. În repetate rânduri, Toma din Aquino afirmă că înțelegerea noastră nu poate avea loc, nu se poate împlini, în lipsa
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și cel al simțurilor interne, îmi pot îndrepta acum atenția asupra etapei intelective unde voi încerca să răspund la trei întrebări: (a) „Cum are loc cunoașterea umană la nivelul intelectiv?“; (b) „Prin ce grile de lectură a fost citită teoria tomista a cunoașterii intelective de către exegeții contemporani?“; (c) „Ce rol joacă speciile inteligibile și conceptul în procesul cunoașterii intelective?“. 5. Cum are loc cunoașterea umană la nivelul intelectiv? După cum a putut fi observat până acum, atunci când Toma din Aquino discuta despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
aceea de a clarifica statutul speciilor inteligibile, si anume rolul pe care îl joacă în procesul cunoașterii, în cele ce urmeaza mă voi ocupa de această problemă, însă nu înainte de a face un scurt excurs printre interpretările contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, care mă va ajuta să circumscriu disputa actuala și să mă poziționez în acest labirint interpretativ. 6. Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii Un cititor sârguincios al acestui volum ar putea, pe bună dreptate, să se
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
această problemă, însă nu înainte de a face un scurt excurs printre interpretările contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, care mă va ajuta să circumscriu disputa actuala și să mă poziționez în acest labirint interpretativ. 6. Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii Un cititor sârguincios al acestui volum ar putea, pe bună dreptate, să se întrebe de ce, odată atins nivelul inte lectiv, schimb strategia de lucru? De ce acum încep demersul prin tr-o prezentare a interpretărilor contemporane, si nu urmez tiparul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
adică din dublă perspectiva anatomo fiziologica? Mo tivul este simplu: nivelul intelectului este unul aparte, care necesită o tratare mai atentă a manierei în care cele două entități intermediare a speciile inteligibile și conceptul a își joacă rolul în cadrul teoriei tomiste a cunoașterii. Speci ficitatea acestui nivel constă în faptul că, așa cum voi arăta, la un moment dat Toma din Aquino însuși schimba strategia de lucru și face apel la un alt tip de argumente decât cele la care făcuse apel
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
hilemorfic extramental; 2. în funcție de primul obiect al puterilor cognitive umane a obiectul extramental sau formă care este în subiectul cunoscător. Susan Brower-Toland și Jeffrey E. Brower, într un articol publicat în 2008, realizează o hartă a interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, făcând apel la primul criteriu de diferențiere, si anume relația dintre formă obiectului care este în mintea subiectului cunoscător și forma obiectului așa cum este ea în compusul hilemorfic extramental. Această relație este înțeleasă, în genere, în opinia celor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
puterilor cognitive (A) Realism (B.1.) Reprezen tatio nalism idealist (B.2.) Reprezentationalism realist sau doctrina act-obiect b) formă obiectului se află în mod intențional în minte. Deoarece posesia intenționala a formei este un criteriu asu maț de toți interpreții tomiști 134, rămâne că relația dintre formă din minte și forma din obiectul cunoscut să fie cea care diferențiază între interpretări. Prima interpretare catalogata de cei doi autori americani este numită teoria identității. Reprezentanții ei consideră că între formă care este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
asupra căruia toate interpretările contemporane s-au pus de acord, însă, așa cum am văzut în primul capitol, lucrurile sunt mai complicate. Putem vorbi, așa cum fac majoritatea interpreților, subliniind rolul posesiei intenționale, insă cred că o lectură mai fertila a textelor tomiste ar fi una în care nu se pierde din vedere sau nu se ignoră rolul posesiei imateriale. (ÎI.6.2.) Centrul concepției tomiste este că lucrul care face ca gândul meu despre X să fie despre X este exact ace
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
așa cum fac majoritatea interpreților, subliniind rolul posesiei intenționale, insă cred că o lectură mai fertila a textelor tomiste ar fi una în care nu se pierde din vedere sau nu se ignoră rolul posesiei imateriale. (ÎI.6.2.) Centrul concepției tomiste este că lucrul care face ca gândul meu despre X să fie despre X este exact ace lași lucru care îl face pe X să fie X: ocurenta formei X. Diferența rezidă în felul în care formele există. Manieră în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]