170 matches
-
acestei „noi teologii” că încearcă să „relativizeze” și să „subiectivizeze” noțiunea de adevăr (care nu mai este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința despre Dumnezeu. În contrapunct cu viziunea tomistă care susține principiul armoniei între fides și ratio, Țuțea exprimă neliniștile spiritului uman la nivelul a doi poli fundamentali: credința și știința neesențială. Existența divină nu poate fi cunoscută decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a organizat un învățămînt laic. Statele înseși cele europene au trecut la preluarea unei părți însemnate din fabuloasa avere a Bisericii. În fața acestei situații, papa Leon al XIII-lea decretează, prin Epistola encyclica De Philosophia Scolastica Aeterni Patris (1879), filosofia tomistă ca doctrină oficială a catolicismului. De ce tocmai filosofia tomistă? Pentru locul pe care rațiunea îl ocupă în acest sistem filosofic. Pentru că, pe de o parte, în concepția lui Toma d'Aquino filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au trecut la preluarea unei părți însemnate din fabuloasa avere a Bisericii. În fața acestei situații, papa Leon al XIII-lea decretează, prin Epistola encyclica De Philosophia Scolastica Aeterni Patris (1879), filosofia tomistă ca doctrină oficială a catolicismului. De ce tocmai filosofia tomistă? Pentru locul pe care rațiunea îl ocupă în acest sistem filosofic. Pentru că, pe de o parte, în concepția lui Toma d'Aquino filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă parte, aceeași rațiune este pusă de acord cu credința
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
glorie ale catolicismului. Încă de la început, atenția inițiatorului neotomismului s-a îndreptat către școală, către școlile catolice unde s-a propagat cu insistență, încă de la sfîrșitul secolului, ideile lui Toma d'Aquino. În 1880, la Roma a fost inaugurată Academia tomistă; în 1889, pe lîngă Universitatea catolică din Louvain (Belgia), s-a creat un institut superior cu același profil. Relativ curînd au apărut și reviste cu aceeași orientare. Cu toate acestea, pînă la primul război mondial, această filosofie a cunoscut o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de pe poziții nu numai materialiste, ci și raționalist-cartesiene, și chiar teologice, tot așa se manifestă rezerve și față de teoria pedagogică a acestui curent filosofic. În fața numeroaselor critici, J. Maritain nu se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate și deci prea dificil pentru
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența anticomunistă). Acțiunile și motivațiile protagoniștilor lui Mißosz, dintre care - au remarcat cunoscătorii - lipsește echivalentul ficțional al autorului însuși, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de altfel puțin renumit, a fost Pietro Pomponazzi (1462-1525), care, ținând cont de materialismul s]u filosofic, de epistemologia să sceptic] și teoria etic] cvasiutilitarist], ar aprecia mediul filosofic contemporan ca fiind înrudit. În acest timp, în Peninsula Iberic], tradiția tomist] a persistat într-un grup de catolici neo-scolastici. Majoritatea afirmațiilor lor consistau din a extinde și a comenta pe marginea scrierilor lui Toma din Aquino și ale lui Aristotel, contribuind și la tradiție prin încercarea de a o adapta circumstanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au dezvoltat o perspectiv] moral] similar] cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scenă, iar întreaga expresie pare să trimită la acel ’ehyeh ‘imm"k, „voi fi cu tine” din v. 12. În final, însă, este afirmat cu tărie punctul de vedere al exegezei catolice de la începutul secolului, în prelungirea celei patristice și tomiste. Contesta faptul că Dumnezeu a voit doar să marcheze o relație istorică specială, argumentând că, într-un astfel de caz, ar fi folosit o expresie de tipul „Emmanuel”; nu este de acord că imperfectul ebraic marchează intrarea în scenă, el
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pauline (Ier 31, 31-33)”. Dimensiunea Alianței, subliniată de Häring, în care întrevede deschiderea față de Dumnezeu și față de ceilalți, o putem reciti ca pe o vocație originară la Binele prin excelență, adică Dumnezeu. În paralel cu dimensiunea ontologică a conștiinței, tradiția tomistă a precizat natura intelectuală a aceleiași conștiințe, ca judecată de aplicare a principiului la un act particular oarecare, semnalând, în acest fel, raportul conștiinței ca judecată, cu adevărul principiilor desprinse de la sinderesis, care o precedă și de la care își trage
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a avea pretenția de a epuiza problemele care privesc această temă în istoria teologiei morale. Din lectura noastră rezultă că alegerea făcută de Papa Paul al VI-lea este de a uni legea naturală cu ordinea morală obiectivă, de inspirație tomistă, și atenția la argumentele care favorizează acest tip de discurs ne poate ajuta să înțelegem semnificația acestei alegeri metodologice. Aici există cel puțin trei momente: primul - se pare că odată cu întâlnirea dintre filosofia greacă și anunțul creștin (pentru Ambroziu din
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
natură prezent în argumentarea legii naturale atât ca punct de plecare, cât și de sosire. De aceea, intrând în înțelegerea conceptului de natură ne întrebăm: care tip de natură este scos în evidență și preferat, în același timp? 2. Viziunea tomistă despre natură Toma de Aquino vorbește despre natură în sens dublu: generic, cu referire la înclinațiile comune animalelor și specific, referindu-se la om ca ființă rațională. După concepția doctorului angelic, principiile raționale ale lucrurilor sunt imutabile, în cazul nostru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sigur. EXPERIENȚA BOLII: NOI PROBLEME ANTROPOLOGICO-ETICE Introducere Pentru a începe un discurs despre fenomenul bolii trebuie să precizăm câteva elemente fundamentale care constituie baza acestui discurs actual, cum ar fi: corpul, individul, omul și persoana. În cadrul personalismului creștin de inspirație tomistă, persoana și sacralitatea vieții ocupă un loc esențial în articularea statutului metafizic al ființei. Conform acestei antropologii, persoana, așa cum vom vedea, este o unitate psiho-fizică de trup și suflet care, în orice alegere, se angajează în toată realitatea sa. Ioan
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și nemijlocită (se făcea direct, fără delegarea nimănui, ci numai în conformitate cu mandatul încredințat de Cristos lui Petru 133). În sfera intelectualilor, teologia catolică de la jumătatea secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a caracterizat prin reforma tomistă și dorința de a apăra credința față de raționalism, tradiționalism și ontologism; se urmărea aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
publicații catolice cu caracter științific, destinate unui public redus, dar influent. În 1877 a apărut La Ciencia Cristiana, condusă de filozoful mirean Ortí y Lara. Au existat și publicații promovate de ordine religioase: Revista Augustiniana (1880) de către augustini, La Ciencia Tomista (1890) de către dominicani, sau Razón y Fe (1901) de către iezuiți. Potrivit lui Ruiz Sánchez 176, dorința de a crea un mare ziar catolic, la nivel național, care să apere drepturile Bisericii și să exprime viziunea acesteia cu privire la toate evenimentele și evoluția
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era de o înaltă calitate grafică (desene, fotografii, stampe). Ieșeau în evidență și alte publicații susținute de congregații religioase, precum deja menționata Razón y Fe (1901) a iezuiților, La ciudad de Dios (1887) a augustinilor și revista dominicanilor La Ciencia Tomista (1910). Toate trei a continuat să fie publicate și la sfârșitul secolului al XX-lea198. Înainte de a încheia acest subcapitol, sintetizăm panorama jurnalistică și menționăm cifrele generale de distribuție, indicate anterior în mod parțial și izolat. Datele care arătau amploarea difuzării
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
794 de publicații (reviste, ziare) pe lângă alte statistici și ilustrațiuni"869. În cadrul expoziției s-au organizat mai multe activități, precum a doua ediție a Congresului internațional al presei catolice, Congresul Ordinului Sf. Silvestru, Săptămâna internațională a artei religioase, Congresul internațional tomist și multe altele. Sub patronajul și influența expoziției de la Vatican s-au organizat apoi în mai multe țări catolice conferințe despre presa catolică, la care au participat un număr mare de persoane 870. După încheierea manifestației, Sfântul Părinte i-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice, împrumutate sau create de Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]