14 matches
-
teorie epis temologica reprezentationalista. Însă Toma din Aquino nu a făcut acest lucru, sau, după cum spune Pasnau, nu va repeta aceste greșeli. O asemenea afirmare directă a repre zen ta tionalismului nu mai poate fi întâlnită pe parcursul corpu șu lui tomist, dar ceea ce putem întâlni, în special în scrierile de tinerețe, este doctrina act obiect, așa cum o de finește și o înțelege Pasnau. O putem vedea la lucru în următorul pasaj din Quaestiones disputatae de veritate: (ÎI.2.14.) Șed circa
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
inferioare sunt subordonate celor superioare, în serviciul cărora se află. La o analiză mai atentă, rezultă că întreaga schemă a fost elaborată de Th. d'Aquino în urma ideilor lui Aristotel. În miezul ei se află ideea de dezvoltare, care la tomiști ajunge să se epuizeze într-o schemă în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ideea de dezvoltare, care la tomiști ajunge să se epuizeze într-o schemă în care acțiunea organizatorică este o funcție a intervenției puterii dumnezeiești. Dimpotrivă, în acord cu viziunea aristotelică, organizarea devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
devenirii sufletești era permeabilă la ideea de evoluție. La tomiști, dezvoltarea este încremenită într-un cadru de sorginte divină. La această substituire tomiștii au lucrat foarte mult, fiind proprie ideologiei scolasticii. Ordinea progresivă a formelor a fost legată deci la tomiști de divinitate, spre deosebire de Aristotel, unde organizarea este intrinsecă lucrurilor, naturii. Dezvoltarea privită din această perspectivă are valoare existențială, valoare conferită de raporturile de subordonare, de nivelele la care se poziționează lucrurile unele în raport cu celelalte. Din perspectivă teologică, Th. d'Aquino
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ce este prezent în mod obiectiv în înțelegere, “nu este decât o simplă denumire și un neant pur”.) Mai mult lui Descartes care afirmă că ideile nu vin din neant Catuerus îi răspunde că acestea nu au o cauză. Ca tomist, pentru care nu există nici un intermediar între gîndire și obiectul ei Caterus, afirmă că este inutil de a căuta cauza unui lucru care “actualmente nu este deloc”. Răspunsul lui Descartes este capital. Mai întâi el afirmă încă odată necesitatea corespondenței
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului, și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel. Scandalul declanșat și Întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac Însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican. Pius al XII-lea, probabil la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
să‑l mai invite vreodată la masă. Era o doamnă foarte bogată, care făcea mare caz de cultură și invita la ea acasă toate celebritățile care conferențiau la universitate. Îi avusese ca oaspeți pe R.H. Tawney, Bertrand Russel, pe câțiva tomiști francezi de vază al căror nume Îmi scapă (Maritain?), și o sumedenie de literați, mai cu seamă francezi. Abe Ravelstein, pe atunci un tânăr membru al catedrei, fusese invitat la un prânz dat În onoarea lui T.S. Eliot. La plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și rodnica activitate a profesorului Antiseri cât și evoluția preocupărilor sale filosofice. Într-un text de autoprezentare intitulat „Cine sunt?”, publicat pe site-ul Universității „LUISS” din Roma, unde predă în prezent, Antiseri scrie despre sine: „Sunt catolic dar nu „tomist”, ci mai degrabă „pascalian”; liberal dar nu libertar; laic dar nu laicist; polemic în ceea ce privește logica problemelor, dar nu un certăreț, ci mai degrabă „o persoană de o incomoditate cordială”. Dario Antiseri și-a început formarea filosofică în cadrul Universității din Perugia
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
discuția din diferite perspective, acum nu mai pătrunde în ungherele ascunse pentru a le lumină, nu mai jonglează în sfera cunoașterii căci intelectualul din el se retrage în cochilia strâmta a argumentelor gen: Aceasta natură [...] e o deosebire introdusă de tomiști, pe care ortodocșii nu o fac în același fel. Un motiv suficient de mare pentru a bloca deschiderea gândirii lui Eliade. Din paginile cărții este greu de stabilit cât de mult datorează Vulcănescu influentelor suferite din partea profesorilor favoriți, Nae Ionescu
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
Paris Universitas magistrorum et scolarium protejată de rege. ~n cursul aceluiași secol, Aristotel, tradus între timp în întregime de arabi, pătrunde în Occident, atras de universitatea pariziana atât de activă. Urmează cealaltă luptă între franciscani și augustinieni, între dominicani și tomiști. Apare, în Anglia, Roger Bacon, precursorul omonimului sau Francis Bacon, un curios amestec între misticism și empirism, în spiritul anglicanismului de mai tarziu. ~n Franța, îl avem pe Jean de Meung, un spirit liber care a scris o urmare la
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
ideologice, prin cultivarea unui elitism nu de puține ori criticat dur de la centru. Prin traduceri erau oferite alte repere valorice unui cititor ușor de derutat de bonzii literari ai zilei, efemeri lozincarzi popularizați de manuale și propaganda vremii, tulburi, frunzoși, “tomiști” fără Sfântul Toma. Astfel, “poezia de notație”, cu punct de plecare posibil în lirica unor ermetici italieni, ca Ungaretti, Montale, Quasimodo, sau insolitul Saba, alături de traducerile acoperind mari arii culturale, inclusiv din literele europene occidentale, ne dau măsura unor degajări
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
adequatio rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican 248. Pius al XII-lea, probabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
utilizarea violenței pentru ap]rărea societ]ții și, în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua prezentarea înv]ț]turilor „Doctorului angelic”. Propria să sintez] a filosofiei scolastice provenea din ideile metafizice ale lui Ockham, iar acest fapt l-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
agentului și cea a lui Dumnezeu joac] un rol important în determinarea valorii morale a conduitei. Poate c] cel mai semnificativ, din punct de vedere istoric, al operei lui Suárez este acela de a fi canalul prin care filosofia moral] tomist] a devenit accesibil] în întreaga Europ], pentru toți cei care nu au fost educați în tradiția scolastic], inclusiv cei care, precum Hugo Grotius (1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]