27 matches
-
după moartea soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor, "Agostino" (în vârstă de 21 de ani) și "Giovanni Battista" (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină în 1678, tatăl compozitorului . Adolescentul "Antonio" a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta 25 ani. Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, "Il Prete Rosso" s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
Anglicană se mai folosește sintagma "caracter episcopal" pentru a exprima singularitatea consacrării episcopale. pot fi conferite numai de către episcopi, după reguli bine stabilite. Bisericile răsăritene mai au și două "ordinele minore", și anume: lector și subdiacon. Candidații la preoție primesc tonsura înainte de a fi hirotoniți, prin impunerea mâinilor, primind astfel aceste două orduri. Există o distincție între impunerea mâinilor pentru ordinele minore (hirotesie) și impunerea mâinilor pentru ordinele majore (hirotonire). Cei care au primit ordinele minore nu sunt considerați clerici în
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
a-i cere o audiență lui Nobunaga. — V-ați descurcat bine, îl felicită Nobunaga, încântat, spunându-i apoi că avea să-i acorde un domeniu în Harima și dăruindu-i kimonouri de mătase și un cal. Aș dori să adopt tonsura și să-mi închin viața lui Dumnezeu, se rugă Ukon. Nobunaga, însă, nici nu vru să audă și răspunse: — Așa ceva e ridicol, pentru un om atât de tânăr. Astfel, în cele din urmă, treaba a mers conform planurilor lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
capul, rădăcina noastră. Ea ne ține trunchiul drept, îndreptat înspre locul în care s-a născut sufletul. Rădăcina noastră metafizică ne ține verticali, ne susține, ne face să fim oameni, ființe orientate spre Principiu (anthropoi). Creștetul capului locul pe care tonsura monastică apuseană îl lasă liber este, în arhitectura indiană a ființei umane, sahasr‡ra : punctul lotusului cu o mie de petale, pe unde coloana subtilă a organismului uman iese din agregatul psihofizic. Acest punct constituie, simbolic, istmul de legătură cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spre a face cîteva primblări împreună. Cu cele mai alese sentimente și mulțămiri. H. Mihăescu </citation> (7) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”27 aprilie 1982”> Iubite prietene, mi-a parvenit azi, de la Iași, Cronica din 23 aprilie 1982, cu o tonsură a asperităților sau exagerărilor. Iată un caz rar unde cenzura a putut fi binefăcătoare. Consider această apariție o reparație, tocmai prin faptul că s-a întîmplat să fie [într-]o revistă ieșeană. Obligat să părăsesc Iașul în 1952, în condiții
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin ea se putea privi lumea viitoare. Prin ea se primeau insuflările și inspirațiile de sus. Apoi ea se retrăgea și se ascundea iar sub oasele capului. Aici se făcea în timpurile barbare tonsura preoților, pe unde s-ar fi înlesnit, țineți-vă rîsul, pătrunderea Duhului. Alți autori și mai ridicoli susținuseră că ea ar fi fost ochiul ciclopului"; "Vechile superstiții din erele primitive puneau în inimă centrul cunoașterii suprafirești. Și, pentru unirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de cai în pusta maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr fuge cu tonsura răvășită din calea tătarilor. Românii nu sunt singurii eroi și, în general, nu sunt singuri. Povestea nașterii poporului român este redată în imagini provocate, dar nu limitate la moravurile războinice ale vremii. Această narațiune multiplă poate părea supraaglomerată, de o
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dus - via Văcărești - la colonia de muncă Spanțov și apoi Mănăstirea, lângă Oltenița, de unde am fost eliberat în ianuarie 1952. La sfârșitul lui martie 1952 am mers la Alba Iulia, unde am făcut teologie până la 1.VII când am primit tonsura; 2.VII: primele două ordine minore; 3.VII: ultimele două ordine minore; 4 VII: profesiunea solemnă; 5.VII: subdiaconatul; 6.VII: diaconatul; 26. X: în sărbătoarea lui Cristos Rege: prezbiteratul. Numiri: 1.XII 1952: vicar la catedrala „Sf. Iosif” - București
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-o accentua și mai tare; ochii îi erau ficși, dar calmi, de un azuriu limpede. A ținut să precizeze pe loc, ca și cum s-ar fi scuzat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a-i cere o audiență lui Nobunaga. — V-ați descurcat bine, Îl felicită Nobunaga, Încântat, spunându-i apoi că avea să-i acorde un domeniu În Harima și dăruindu-i kimonouri de mătase și un cal. Aș dori să adopt tonsura și să-mi Închin viața lui Dumnezeu, se rugă Ukon. Nobunaga, Însă, nici nu vru să audă și răspunse: — Așa ceva e ridicol, pentru un om atât de tânăr. Astfel, În cele din urmă, treaba a mers conform planurilor lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de o fermitate fanatică. Părea să aibă În jur de cincizeci și ceva de ani. Părul cenușiu Îi era tuns scurt, În formă de calotă În jurul tâmplelor și cu o mare tonsură În partea de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
totul unde se aflau și ce așteptau), privindu-l cu ochi rotunzi pe bărbatul în sutană violetă, cenușiu la față și cu pleoapele înroșite. De oboseală, carnea feței îi devenise aproape străvezie, ivind scheletul rânjit, iar țeasta cheală din mijlocul tonsurii vădea circumvoluțiile ușor pulsînde ale creierului. Fratele se trânti pe banchetă, sprijinindu-se cu spatele de lambriuri. "Va trăi", zise ca pentru sine, cu glas stins. "I-am mai dat zece ani." Apoi continuă, și mai încet: "Cîți am pierdut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trompe, a apărut, în largi odăjdii de preot catolic, fratele Armando. Când lumina făcliei l-a scos din întunecime era atât de nemișcat, ocupând și gâtuind tot coridorul, încît părea că ne așteaptă de secole. Pe creștet purta, acoperindu-i tonsura, o mitră ciudată de oțel, cum desigur nici un preot n-a purtat vreodată. Din această nedeslușită mașinărie ieșeau două țevi curbe, nichelate, ca niște ace de seringă, care-i pătrundeau în țeastă, perforîndu-i stâncile din spatele pavilioanelor urechii, cum aveam să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orchestră, se Încăpăținează să-i facă pe toți să cînte și ei cîntă toți, În afară de Juan Lucas, care simte un chef nebun să strige: olé! Dar părințelul pus pe cîntat, care-și rotunjea acum buzele Într-un cerc perfect asemeni tonsurii sale și iubea Întreaga lume cîntînd, nu-și pierdu speranța de a-l aduce pe drumul cel bun și pe domnul ăsta tăcut. Se apropie din nou de banca lui, de data asta din partea unde stătea Julius și-i făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze pînă la măsuța pe care se afla coșulețul pentru donații În bani și obiecte. CÎnd ajunseră aici, Îl Îndemnă să Înceapă cu prima bancă, să treacă apoi pe rînd prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a rîndului de bănci, gata, treaba se terminase, era din nou În fața altarului. Aici rămase Încremenit cu coșulețul În mînă și parcă Întrebîndu-se: „Și acum unde-l pun?“, dar chiar În clipa aceea veni preoțelul cu gura În formă de tonsură cîntînd și zîmbindu-i și-i spuse să i-l dea lui, vă mulțumesc foarte mult și că putea să se Întoarcă la locul lui. „Pregătiți-vă să cîntați, adăugă: mai avem de cîntat de la pagina cincizeci și cinci; și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz, i-am administrat o lecție colonelului Harrap. Pentru a-i demonstra că făcuse un faux pas care nu afectase nestrămutata cordialitate a legăturilor noastre, i-am propus o Avanti de la Goliadkin și mi-am făcut gustul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ulterior se vor situa Într-un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrînețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata-i imobilitate. Pentru ei era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ulterior se vor situa Într‑un raport logic cu omul, cu ceea ce numim de fapt sufletul său. Și dacă redactorii lasă fără comentariu unele aspecte - cum ar fi de pildă montarea instalației electrice În sobele de teracotă, În 1969, moda tonsurii, sau bulimia tatălui meu, prepararea unei băuturi răcoritoare din soc după o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îmbrăcămintea unui popor În fiecare epocă, ar realiza În felul acesta cea mai pitorească și cea mai adevărată istorie din punct de vedere național. Cine va Încerca să dea o explicație pentru părul lung pe care Îl purtau francii, pentru tonsura călugărilor, capul ras al șerbului, perucile din Popocambou, pudra folosită de aristocrați sau pentru tunsoarea à la Titus de la 1790 nu va povesti, de fapt, principalele revoluții care au avut loc la noi? Cine se va Întreba care este originea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a acoperit (destul de inabil) un plagiat. Lucrarea de doctorat a dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ea a scris și a profețit despre ordinele ce urma să ia ființă în viitor, adică cel al Predicatorilor și cel al Fraților Minori, care au apărut în timpurile noastre. Ea a afirmat deschis că vor apărea niște frați cu tonsuri mari, într-o haină religioasă neobișnuită, pe care oamenii îi vor primi la început întocmai ca pe Dumnezeu. Ea a prezis că ei nu vor deține nimic propriu și că vor trăi doar din pomenile credincioșilor, nici pe acestea nepăstrându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ordinul nu a avut constituțiuni generale, adică în timpul Sfântului Francisc, a lui Ioan Parenti și a lui Elia, care de două ori a condus și de două ori a dăunat Ordinului. În timpul guvernării sale, într-adevăr, mulți frați laici purtau tonsura clericală, pe când nu știau nici măcar să scrie; unii locuiau în orașe stând închiși într-un schit în apropiere de biserica fraților și aveau o ferestruică în perete, prin care conversau cu femeile, deși erau laici, incapabili să le asculte spovezile
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]