2,400 matches
-
pe care le tot auzisem la televizor. Dar când ne-am întors la București, cineva ne-a dus, pe mine și pe sora mea, la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar. Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
forme abia se disting de sub ape. Așa e și viața celor ce-l locuiesc, la extreme. Acum cîteva săptămîni străbăteam orașul fie cu mîinile pe un volan fierbinte, trăgînd foc pe nări, fie pe jos, abia recuperîndu-mi tocurile din asfaltul topit și ținîndu-mă de nas ca să nu inspir mirosurile de putrefacție, de descompunere, înnecăcioase și contagioase, cu mîinile peste pleoape ca să nu văd cum mișună viermii, prin saci de gunoaie abandonați, răvășiți în voie de cîini, pisici și aurolaci. Duminică, 28
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
Telefil Pfui, Doamne, ce căldură! Până și Dana Războiu de la „1 pentru toți” pare topită, trasă la față și, așa cam apatică și semibronzată cum e, parcă aduce a deputată în Parlament când tocmai se discută noul Cod Penal; zâmbește tot mai rar și seamănă binișor cu Mona Muscă pe vremea când aceasta era invitată
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
mari de-azur. Ci-am vrut mereu să-ți pîlpîie un flutur Deasupra sînilor ca peste-un turn Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur Sau să ți-o ling pios de pe coturn, Iubita mea-n aurării de plete Topită și în palme c-un brotac Pe care-mi ceri întruna să-l împac, Să-l fac să nu-i mai fie dor și sete De apa de sub nuferii de-argint, Cînd Dumnezeu se uită la noi blînd...
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]
-
un răsfăț anume era trezitul tău, Porneau să cînte muzici, în aer globuri lucii Și străvezii luau formă, Mari Îngeri, ca năucii, Se-mpătimeau la văzul multalbului popou Lin dezvelit din plăpumi brodate-n aur cald Și că din întîmplare topit, oh!, ici și colo, De cîte-o alunița, de cîte-un vînat fald De carne rușinata ce-mi murmura: ador-o! Plecau s-aducă ceaiuri din Chină melcii-paji Prin coridoare strimte, odăi întortocheate Și îți suflau în roua paloarea din obraji Elfi
Ca un răsfăț anume era trezitul tău… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6666_a_7991]
-
Emil Brumaru Îngerii noștri sînt mai deștepți, Scot curcubeie cînd nici nu te-aștepți Și le-ntind, prin odăi, peste pat, Făcîndu-ne somnul mai ondulat, Cu visele-n șapte topite culori Ce te iau, adormită, de subsuori, Și te trag de sub pături și, goală, Te lasă să umbli c-o portocală Pe unde mi-e și rușine s-o spun, Ci doar te împroșc cu parfum...
Îngerii noștri sunt mai deștepți… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7037_a_8362]
-
sticlă de rachiu tare lângă el, în timp ce eu am întins cerga peste patul de-atâta vreme răvășit, am aprins focul în sobă, am deschis pentru câteva minute ferestrele și-apoi am desfăcut o cutie cu cremwursti și alta cu brânză topită, singurele pe care le mai aveam în frigider, si, în lipsă de pâine proaspătă, am pus pe masa o pungă cu pesmeți. Dar Daniel n-a vrut s-auda de niciunele. Mi-a cerut doar să-i Mocuiesc păhăruțul din
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
un fel de ghetou situat la marginea societații, a lumii, de azi, de ieri, de oricînd, printre cantități uriașe de cutii de carton lepădate neglijent. În spatele unei cortine de sîrmă, au loc cîteva din temele lui Euripide din piesa Bachantele. Topite, esențializate într-un discurs mai degrabă vizual și sonor, decît verbal. Sînt momente întregi, de ritual, și nu numai, cînd nu se rostesc cuvinte. Ele se pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
prima zi sandviciuri cu șuncă de Praga și cașcaval la 20.000 de lei. A doua zi, numai prețul și titlul rămăseseră aceleași, șunca de Praga se transformase într-un produs imposibil de identificat, iar cașcavalul într-o jalnică brînză topită. Poate că au pus și vînzătorii un ban deoparte pentru cărți. Cafeaua era și ea subțire pînă la transparență, iar apa minerală insuficientă, astfel încît, sîmbătă, cum am zis, zi de vîrf, pe la ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
și lumânări, care probabil că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se apropie. Zăpada asta topită se lipește de tălpi și nu lasă săniile să alunece. Ești obligat să te întorci acasă pe jos. -Fedka, așteaptă-ne! se aude glasul Mamei.
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
carte este, de altfel, singurul reflexiv: ,Mi-am cheltuit talentul în lubrice sonete/ cum fluturii-și dau praful aripelor pe mîini/ Netrebnice. Ajunge! Sufletul meu, ți-e sete/ Din nou roua-n tăpșane de lobodă să-ngîni?/ Îți place iarăși bruma topită-ncet pe case/ Loiale-n care sînul femeilor e sfînt?/ Hai să luăm o lungă vacanță de mătase/ Cu păpădii suflate de-obraji rotunzi în vînt,/ Să ne încînte raza căzută-n magazie/ Pe-un vraf de ziare rupte ca
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
vrei să-i cauți, fără teama că- ți agăți croșeta teoriei, device-urile narative. Un text "construit", și încă bine, amintind, pe departe (de dragul "arheologiei"...) de Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-o subiectivitate cu pretenții, era "marcată" strîns de-o viclenie a istoriei, de-o versatilitate a poveștii. Identitatea, măcar prezumtivă, a oaselor este, în definitiv, o funcție de vechime. Are, așadar, toate șansele să rămînă ascunsă, în amalgamul
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
muri vrodată". (M. R.) o scamă pe fluviu cât vezi cu ochii stângace animale sufletești în derivă larma lor adoră idei zmălțuite în foc și ce trecere ce secere se aprinde chivotul cu incunabule ca un meteorit într-un suflet topit privirea ta o acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine lauzi la miez de noapte odată cu galioanele vremii se duce și caligrafia unui oracol asemeni unui cal huțan și încă o scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
mai caut și astăzi. Doar că Betina n-a mai fost de găsit. Nu s-a mai lăsat găsită. Zâmbetul ei melancolic-trist, oarecum enigmatic, oarecum imaterial, sunându-mi a invitație și luminând totul în jur, nu mai era. Nevăzută. Neauzită. Topită. Evaporată. Ca și cum nici n-ar fi fost. Nici nu mai știu dacă chiar a fost. Dacă n-a fost decât un vis pe care l-am visat. Și nu pot zice că cu ochii cu adevărat deschiși. Avusesem ochii deschiși
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
pocnit iar tupeul să mă încalț, construind minuțios , din șireturile prea lungi, funte enorme, am îndrăznit să-mi turtesc pălăria cu boruri largi pe moaca pleșuvă și să pășesc nesigur peste trotuarele moi de caniculă, să mă împleticesc în asfaltul topit" Și-o aud ca prin somn, fragedă, cu glasul ei necruțător de tînăr, urcînd ascuțit ultima literă din fiece cuvînt, ca într-un soi de cîntec din copilărie" o aud: băi, să nu mori" că te omor! Pe bune!!!
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
Să-i arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât cât arcul altei săgeți va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-am jucat în metalul topit. |n liniștea numindu-se erezie Și ei pot fi lași, sfinți și lași, preacurați și netrebnici și ei pot minți: n-am înțeles, nu înțeleg ce se întâmplă acum ceea ce am auzit e doar un cuvânt dar cum pot sensul
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
gîtul tău cel alb. Vedere de noapte Doar răsăritul lunii. Doi mesteceni prin care tîmpla aburește geamul. Insomnie Să fie dimineață iar! Prin geamurile-ncețoșate i-aud pe lupi plecînd. Goană oprită Se crăpa de ziuă - cînd o picătură din ceara topită l-a trezit pe hoțul de cai. Liniștire Noapte de noapte greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
și armură ramuri de existență stricată prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană apa se evaporă din pocalele sfinte în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101 aud tânguiala celor sfâșiați cu o sută de gloanțe recviemul topit lagăre aeriene și șarje de oțel lichid în curțile interioare plutoane de execuție cu masca pe față privesc convoaiele trecând cu aceeași uniformă anonimă sfâșiat între idee și omul destrămat ochii deschiși văd și acum știai de mult că o să
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința pornim la lucru agățați
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului, Thalassa avea mare grijă să-i trimeată epistole indescifrabile celorlalț. Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli mirositoare, nici o femeie și nici un barbat nu te-au pohtit degrabă și nu te-au frămîntat între coapsele lor cu ardoare. Kerane, stafiditule cu păr balcîz, cu ochi scîrțiind a saciz, cu gura topită că o molusca hidoasa, mișcîndu-ți limba a lehamite unsuroasa! Kerane, du-te-nvrăjbit la Haidoș, în hăul de jos, pe Kore-Persefona las-o în voia dulce-cumplitului Dionysos, dulful Korin să-i fie bărbatul de abur, dar și de mătase, ochii și inima
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
tot auzisem la televizor. Dar când ne-am întors la București, cineva ne-a dus, pe mine și pe sora mea, la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar: Foto: Paul Agarici Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82371_a_83696]
-
pe care le tot auzisem la televizor. Dar când ne-am întors la București, cineva ne-a dus, pe mine și pe sora mea, la Piata Română, unde oamenii improvizaseră un imens sanctuar. Mi-aduc aminte imaginea lumânărilor care ardeau, topite unele în altele, ca niște mici făclii. Rudele celor morți împărțeau mici pomeni. Eram copil și nu înțelegeam foarte bine ce e moartea. Coliva era pentru mine un desert mai special pe care-l primeam în ocazii pe care adulții
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
Pudrînd în zori bombatul infinit. Doar țîțele fetițelor de-a noua Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un șarpe boa! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua. Deci în bufetul ,Zimbrul" stau topit În timp ce-afară cu migală plou-a Femeie cu trecutul țîrîit Într-un ciorap. Îmi vine să strig: O-U-A! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit!!
Sînt fericit, Dimov, sînt fericit... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11384_a_12709]