12 matches
-
trecerea de la potențialitățile limbii la realitatea discursului. Aceasta este însă o operație graduală, sesizabilă în trei momente distincte, unul liminar, unul mediu și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au stabilit mai multe aspecte ale manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este mediul în care, în manieră explicită sau implicită, se produce actualizarea cuvintelor, încît analiza lui reprezintă, în mod firesc, o analiză a actualizării și a modului în care se realizează. V. actualizator, colocație, context, cronogeneză, discurs, enunț, praxem, referință, topogeneză, vorbire. BALLY 1944; COSERIU 1967; DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ACTUALIZATOR. Mijlocul prin care se realizează actualizarea, trecerea de la limbă la vorbire a unei unități a limbii (a unui semn
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape, atît practice, cît și teoretice. Dacă însă această ordine nu este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate reprezenta un model sugestiv și, de aceea, pe baza lui, praxematica poate descrie topogeneza ca actualizare a imaginii-spațiu prin trei etape, mărcile principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este considerată într-o manieră dogmatică, ea poate reprezenta un model sugestiv și, de aceea, pe baza lui, praxematica poate descrie topogeneza ca actualizare a imaginii-spațiu prin trei etape, mărcile principale fiind, de data aceasta, actualizatorii substantivului. V. actualizare, cronoteză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către verb. Prima cronoteză corespune modului cvasinormal (infinitiv și participiu), a doua este conjunctivul și a treia indicativul. V. actualizare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
SIBLOT - VERINE 2001. RN CRONOTEZĂ. Prin cronoteză se înțelege fiecare dintre cele trei operații ale cronogenezei sau actualizării imaginii-timp de către verb. Prima cronoteză corespune modului cvasinormal (infinitiv și participiu), a doua este conjunctivul și a treia indicativul. V. actualizare, cronogeneză, topogeneză. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CUNOAȘTERE. Ca orice substantiv cu bază verbală, cuvîntul cunoaștere are două semnificații de bază, una care indică o activitate (sau un proces) și alta care redă rezultatul acestei activități (sau proces). Prin urmare, prin cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceste fenomene reflectă, în principiu, trecerea de la evimentele denotate (care reprezintă istoria), la enunțarea povestirii (care este narațiunea) și obținerea produsului sintactic și semantic al actului narativ care reprezintă povestirea. V. actualizare, ascendență, aspect, cronogeneză, descendență, fluență a discursului, tensiune, topogeneză. GUILLAUME 1964; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN TIPIZARE. Prin delimitarea noțiunilor, care poate părea o activitate abstractă, se produce de fapt o delimitare a realităților
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de acțiuni, legi și reglemente, rețete de realizare, note de montare, buletine meteorologice și multe altele). V. formație discursivă, funcțiile limbii, gen de discurs, secvențialitate, text, textualitate, tip de discurs. ADAM 1999; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN TOPOGENEZĂ. Procesul de actualizare trebuie conceput ca o derulare a unor etape de realizare a reprezentării, în care unitățile gramaticale au un rol important, căci ea stabilește raportul dintre mesaj și realitate. În această perspectivă, topogeneza își propune studiul procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN TOPOGENEZĂ. Procesul de actualizare trebuie conceput ca o derulare a unor etape de realizare a reprezentării, în care unitățile gramaticale au un rol important, căci ea stabilește raportul dintre mesaj și realitate. În această perspectivă, topogeneza își propune studiul procesului de actualizare a substantivului, în paralel cu cronogeneza propusă de G. Guillaume, care are în vedere actualizarea verbului. Topogeneza presupune geneza unei imagini a spațiului, cea care ține de reprezentările unităților nominale și pronominale, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unitățile gramaticale au un rol important, căci ea stabilește raportul dintre mesaj și realitate. În această perspectivă, topogeneza își propune studiul procesului de actualizare a substantivului, în paralel cu cronogeneza propusă de G. Guillaume, care are în vedere actualizarea verbului. Topogeneza presupune geneza unei imagini a spațiului, cea care ține de reprezentările unităților nominale și pronominale, atunci cînd reprezentarea timpului este oferită de verb. Actualizarea presupune introducerea criteriului realității în imaginea lingvistică, garanția realității obiectelor descrise prin mesaj fiind produsă de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
soluție în legătură cu realitatea obiectelor despre care locutorul vorbește și le consideră cunoscute. Tradiția lingvistică nu are în vedere o altă poziție subiectivă în afară de cea a pronumelui eu, situația lui tu constituindu-se în opoziție cu el ca fiind un altul. Topogeneza propune însă o instituire progresivă a imaginii realității spațiale și, pentru a evita o eventuală viziune simplistă asupra acestui proces, stipulează o etapizare a raportului cu realul, printr-o etapizare a expresiei subiective. Aceasta permite poziționări succesive înscrise în modelul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Ducrot și J.-C. Anscombre, topoi sînt principii generale, comune, acceptate de colectivitate, prin intermediul cărora se stabilesc ierarhii. V: argumentare, doxă, stereotip. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO-LINARES 2004. RN TOPOTEZĂ. Potrivit concepției lui R. Lafont, expuse într-o lucrare din 1978, topogeneza, procesul de actualizare a substantivului, se realizează cu ajutorul determinanților și prin categoria numărului. Astfel, din perspectiva determinanților, actualizarea substantivului copac, de exemplu, se realizează în trei etape succesive, fiecare reprezentînd o topoteză, adică o treaptă din ce în ce mai apropiată de realitatea obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvist și specialist în istoria literaturii occitane, dramaturg și poet, profesor la Universitatea Paul-Valéry din Montpellier. Partizan al conservării specificului local în creația culturală, colaborează la redactarea unor lucrări de analiză textuală sau de anliză a discursului în care noțiunea "topogeneză" constituie un punct de referință în elaborarea unei interpretări a discursului literar. Lucrări de referință: (în colab. cu Gardès-Madray, F.) Introduction à l'analyse textuelle, Larousse, Paris, 1976; (în colab. cu Alcoufe, A., Lagarde, P.) Pour l'Occitanie, Privat, Toulouse
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]