762 matches
-
Rodica Zafiu Nu e neobișnuit ca o parte dintre monumentele și clădirile unui oraș să fie identificate cu ajutorul unor denumiri populare, ironice și minimalizatoare, comice și desacralizante. Limbajul colocvial-argotic inventează și în domeniul toponimiei urbane un fel de porecle; în cazul Bucureștiului, cea mai cunoscută este probabil formula Piatra Crăcănată, desemnare glumeață pentru Arcul de Triumf: ,ne vedem la piatra crăcănată" (motociclism.ro); ,mulți dintre cei care se întâlneau pe aceste două chaturi se
Toponimie urbană by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11325_a_12650]
-
te țină în pagină și să creeze suspans din mai nimic. Ioan Groșan l-ar putea invidia pentru ingeniozitatea portretelor și chiar pentru eleganța cu care abordează te miri ce subiect fără a cădea în vulgar. Anatol Moraru parodiază totul: toponimii moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
de documentarist, scriind în monografia sa: "Dar la 11 septembrie, întâiul termen. Creangă nu se prezintă." Revenind la scrisoarea lui Gheorghe Macarie, adresată mie, rețin referirea și la ediția datorată lui Iorgu Iordan și Ecaterinei Brâncuși, privind unele particularități de toponimie. În plus, scrupulele filologice apărute pe parcursul realizării ediției. Cele care i-au impus editorului apelul obligatoriu la confruntările cu manuscrisele aflate în fondurile diferiților ani de achiziție, ale Bibliotecii Academiei ale periodicelor, ale diferitelor fonduri particulare. Toate suficiente argumente pentru
Mărturii despre Ion Creangă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14039_a_15364]
-
de exemplu, se vorbește de "absorbție topică"). Termenul a intrat în română din limbile romanice moderne (franceză, italiană), dar originea sa mai îndepărtată e adjectivul grecesc topikòs, derivat din topos "loc" (elementul de compunere topo- e ușor de recunoscut în toponimie, topometrie etc.; forma de plural topika a fost impusă de titlul unui tratat aristotelic). Tradiția retoricii antice va transmite (și printr-un echivalent latin: topica trece de la Aristotel la Cicero) termenii culți care vor sta la baza corespondentelor romanice, dar
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
frîntă pe genunchi ca/ vreascurile uscate în pădurea de acasă, mult prea în urmă/ dar vie aici într-un apartament din Broadway" (ibidem). De reținut, în această imagine de junglă a hipercivilizației, discret punctată de reminiscențe românești, contribuția onomasticii și toponimiei, precum un acompaniament insinuant, de-o specifică sonoritate, un orfism à la page, americanizat... În fond, avem a face cu figura morală a solitudinii, sentiment inalienabil al poetului de totdeauna, doar aparent provocat de apartenența sa la un loc sau
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
ocultele internaționale se mai zbat o clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic!) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
Ion Voicu de la o emisiune televizată, probabil ultima la care a participat, pe la mijlocul anilor ’90, vorbind cu vervă, cu bonomie și inteligență, cu mare farmec. Atunci? Atunci vreau să spun că nu Ion Voicu este în discuție, ci ștergerea din toponimia bucureșteană a „Parcului Ioanid”. Să i se fi dat numele lui Ion Voicu altui parc, sau vreunei străzi, vreunei piațete din apropiere, dar nu Parcului Ioanid, cum au făcut-o edilii obedienți sau ignoranți (sau și una și alta). De
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
primul rând, aici găsesc calitatea esențială a scrisului lui Nicolae Strâmbeanu. În extrem de succinta prezentare a autorului, ni se spune că a muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și locurilor pe unde călătorește eroul său, inclusiv cu datele istorice și geografice (maritime mai ales) esențiale unei asemenea odisei picarești. Lexicul păstrează cât mai fidel amprenta istorică a epocii, iar culorile tari ale medievalului obscur au efect. Prin
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A patra elegie). De asemenea autorul se angajează în călătorii, cea mai semnificativă fiind în Statele Unite, unde ajunge într-o junglă a artificiilor civilizației și își umple auzul cu clinchetul specific al toponimiei locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
voit să treacă peste piață în strada Regală, de acolo pe la Colțea și pe urmă pe la Sf. Gheorghe în Calea Moșilor")... Interesant este că aceste parcursuri nu sunt "filmate", autorul nu face apel la prezentări ori descrieri, ci menționează doar toponimia. De reținut că, pe lîngă adevărul istoric pur și simplu, intervin selecții ale denumirilor, tendențioase în context. Iată, de pildă strada Fidelității (unde se petrece o groaznică sinucidere), strada Cuțitul de Argint (unde un anume are o viișoară), strada Clemenței
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
nu este o ficțiune mateină, dar un loc binecunoscut, ultracentral (și nu fără o strânsă legătură cu, amintită-n treacăt, Ralu, domnița primei noastre scene) în Bucureștii de aievea, este, desigur, altă vorbă. Nu-i, totuși, mai puțin adevărat că toponimia lui Mateiu (ca și onomastica-i, de altfel, arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Pagină realizată de Marius horescu Toponimia bănățeană, posibil subiect al unui tratat de geografie... distractivă Dacă cineva v-ar spune că Bega se varsă în Pacific, că pe malurile ei poți întâlni stoluri de flamingo, iar în apă se bălăcesc cu un aer plictisit crocodili, ați
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
repeta gestul atât de puțin academic făcut anterior, de fluturare a mâinii în dreptul tâmplei, adică... înțelegeți dumneavoastră. Cu toate acestea, afirmațiile de mai sus sunt adevărate sută la sută, ele nefiind decât câteva dintre surprizele pe care ni le oferă toponimia. Omonimii surpriză Locuri situate la mii de kilometri distanță, câteodată chiar pe continente diferite, dar care poartă același nume. Desigur, în foarte rare cazuri, acest lucru se datorează unor oameni care, în împrejurări deosebite, au dat, și aici, și acolo
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
ori este vorba de o simplă omonimie, dar parcă cu atât mai spectaculoase sunt aceste coincidențe. Iată, Bega noastră cea de toate zilele are o soră geamănă tocmai la antipozi. Situată în New South Wales (un alt exemplu geografic de toponimie „bivalentă“, denumirea provinciei australiene - Noua Țară a Galilor de Sud - având însă o origine... antropică), Bega nr. 2 nu își încheie periplul în Dunăre ci, nici mai mult nici mai puțin, în apele Pacificului, sau, pentru a fi riguroși, în
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
oficială a Madras-ului (unul dintre cele mai importante orașe ale peninsulei indiene, cu peste patru milioane de locuitori) - Chennai - există o identitate fonetică. Modelul occidental Dacă renunțăm o clipă la acest fals tratat de geografie, abordând la modul serios problematica toponimiei locale, constatăm că denominația localităților bănățene este pur occidentală. Într-adevăr, metoda atribuirii numelor de sfinți așezărilor a fost folosită în mod curent în toată Europa de Vest. Din Scoția și până în Portugalia, din Ungaria în Franța, întâlnim Saint-Étienne sau Saint-Gall, Saint-Patrick
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
istoricul literar Nicolae Drăganu. A publicat cel dintâi studiu monografic consacrat compunerii ca procedeu de îmbogățire a vocabularului românesc, a scris numeroase studii asupra literaturii clasice în revistele vremii, a publicat texte de literatură veche și lucrări de sintaxă și toponimie, a contribuit la stabilirea etimologiei cuvintelor regionale și arhaice din „Dicționarul limbii române“. A fost membru al Academiei Române. NOMINALIZĂRILE LA OSCARURI În 1929 au fost anunțate primele nominalizări ale Academiei de Artă și Științe Cinematografice din SUA pentru premiile sale
Agenda2004-7-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282076_a_283405]
-
de marmură din turn, având inscripții romane, să fie duse la muzeul din Timișoara. În notele de călătorie prin Banat ale lui Friedrich Uhl, un alt german ce vizita cu două veacuri în urmă Timișoara, există o presupunere spirituală a toponimiei Turnului lui Ovid, folosindu-se de pronunția utilizată în epocă. Turnul și-ar fi primit așadar denumirea de la locuitorii din împrejurimi, care i-au spus „turnul o ved” - turnul de văzut, de observație. O confuzie firească Probabil că cea mai
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
m-am specializat în lingvistică, am avut totdeauna un faible pentru disciplina cu pricina, mai ales pentru istoria limbii și pentru lexicologie (studiul vocabularului), mai puțin pentru gramatica propriu-zisă, care va intra peste puțini ani în zodia nefericită a generativității. Toponimie propriu-vorbind, n-am făcut. E foarte probabil ca interesul pentru studiul numelor de locuri să fie la noi mai recent, dovadă târzia apariție a atlaselor toponimice scoase de Academie. Ceea ce nu m-a împiedicat, de câte ori am umblat prin țară, să
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
valoarea unor asemenea contribuții oneste și modeste. Profesoară și directoare a școlii din Câinenii Mari din Vâlcea, Mioara Diaconu și-a susținut, cu decenii în urmă, teza de gradul I cu tema „Unde este Posada?”. Teza e o descriere a toponimiei de pe o porțiune a văii Oltului. A fost publicată anii trecuți, cu puțin înainte de plecarea dintre noi a autoarei, și se găsește în bibliotecile școlare sau municipale din Vâlcea. Peste munți, în Mărginimea Sibiului, numărul unor astfel de mici monografii
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
Constanța și erau întrebați de unde vin, răspundeau pe bulgărește damoi, de acasă, adică. De unde românii au făcut Doi Mai. Explicația lui Graur e, poate, hazardată, dar nu ca aceea a altui lingvist, ce e drept, specializat în sintaxă, nu în toponimie sau etimologie, Ion Diaconescu, împreună cu care, cu ocazia unei inspecții de grad I în Vrancea, m-am trezit în fața unei biserici impunătoare, în afara oricărei localități, numită Vizantea. Sufixul ne trimitea la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
priceput de ce localnicii maghiari ar fi confundat cele două alfabete, dar o explicație mai naturală ne aștepta la intrarea în comuna cu același nume, aflată, ca și biserica, pe malul unei ape: în maghiară, visa. Așadar, biserica de pe malul apei! Toponimia își are logica ei pe care logica n-o cunoaște!
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui personaj prins în montura unor întîmplări dramatice. Un personaj cu un temperament eroic
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
IV, 1927 (pe atunci era profesor la Universitatea din Cernăuți) un fundamental studiu despre Elementele vechi grecești din limba română (p. 393-516), prea puțin luat în seamă de filologi. Autorul analizează in extenso urmarea grecității antice, aducînd dovezi (lexicale) din toponimie, fitonimie, religie și, bineînțeles, din limba comună de pe tot teritoriul românesc (Transilvania inclusiv). Această răspîndire geografică arată că elementele eline provin din (ceea ce se numește) „substratul“ limbii române, direct, dar și prin latină - ceea ce conferă romanității noastre românești o „greco-latinitate
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
postmodernă, e iute din fire. Întîi, migrează la vecini, devenind slavul bryndza. De aici, în germană, în dialectalele Brinse și Brimsenkäse. Mai pe urmă, se găsește scris Brinzenkäse, cuvînt în care Graur identifică "o tautologie de tipul celei care în toponimie este numită linguaglosa" (adică alăturarea, în numele unui loc, a două cuvinte care înseamnă același lucru, în limbi diferite). O explicație oarecum hipercorectă, din familia lui madipolan citit prin made in Poland îl crede pe Brinzenkäse brînză din orașul elvețian Brienz
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]