11 matches
-
nu ști-voi, Cum a ști încă mai sper... Mă înduplec și mă-nsânger În iubirea mea deschisă, Chiar de sunt respins ca înger Și mi-e moartea pre-decisă... Port demult cămașa morții Și a morții resemnare, Ard, sunt flacără a torții, Mă voi stinge,-s, lumânare... Dar azi, în zi de sfânt Crăciun, Fiți mai români decât sunt eu: Recuperați ce-aveți mai bun: Onoare, Țară, Dumnezu! Și cât mi-e dat să mai trăiesc, De luptă nu mă voi feri
ÎN ZI DE SFÂNT CRĂCIUN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 by http://confluente.ro/In_zi_de_sfant_craciun_romeo_tarhon_1387959453.html [Corola-blog/BlogPost/351844_a_353173]
-
continuarea discului, formează un canal, pe care este reprezentată o cruce cu capetele ramificate. Pe un opaiț descoperit tot la Tomis apare, în centrul discului, monograma lui Cristos, cu bucla lui «rho» neclară. Alte exemplare descoperite la Constanța poartă, în dreptul torții și al ciocului, cruci cu capetele lățite sau o singură cruce pe disc. De asemenea, pe un opaiț, în afara crucii de pe canalul ce duce spre cioc, au fost reprezentate la marginile discului cerculețe cu cruci interioare. Pe un alt exemplar
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de pildă, se proslăvește Yăma, zeul morții, ca unul ce are puterea de a ridica viața tuturor viețuitoarelor: Pe Yăma, zeul morții, Slăviți-l în cîntare! Nu-i zeu ca el de mare, Căci el doar trage sorții Vieții facla torții La tot ce e suflare. [25] De aici s-ar putea întrucîtva deduce că moartea e de dorit pentru muritori și s-ar putea, deci, stabili un punct de contact cu gîndirea greacă respectivă. Ba chiar, alteori, se afirmă categoric
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
din cele mai cunoscute și intens folosite forme de vas. Același lucru putem spune și despre căni, care sunt extrem de puține în necropolă, folosite doar ca vase de ofrandă. Ele cunosc, însă, o mică modificare, mai ales în zona prinderii torții. Alte două forme, fructiera și amforeta, deși mai rare în necropola II de la Săbăoani, cunosc o ușoară transformare față de cele din perioada clasică, în special în zona piciorului, care este mai scurt, la fructieră și diversificarea formei vasului-amforetă, prin dispunerea
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
era predestinat să însemne o cale a confruntării cu misterul final 173. Poetul se proiectează în viitorul său de după moarte: Parcă mă văd murind... în umbra porții/ Așteaptă cei ce vor să mă îngroape.../ Aud cântări și văd lumini de torții 174. Altădată, în Mai am un singur dor, Eminescu își exprimă dorința de a trece dincolo tot în sunetul cântului: De voi muri curând,/ În liniștea serii/ Să mă duceți cântând/ La marginea mării 175. Nimic nu este întâmplător. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt... Cu glasu-i ea te cheamă încet... tot mai încet... Auzi! vîntu-n ruine și undele se vaier; De mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. III "... cum de multe ori când mor oamenii, mulți deîntr-acei morți zic se scoală de se fac Strigoi... " Indereptarea legii, 1652. În salele pustie lumine roși de torții Rănesc întunecimea ca pete de jeratic; Arald se primblă singur, râzând, vorbind sălbatic - Arald, tânărul rege, e-un rege singuratic - Palatu-i parc-așteaptă în veci să-i vie morții. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez, A faclelor lucire
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prăpastia adâncă, Sarmisegetusa-ajunge norii cu-a murilor colți; Și prin arcurile-nguste, făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în extas) E albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cărarea. Fii bun și mare, ori pătat de crime, Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea. Parcă mă văd murind... în umbra porții Așteaptă cei ce vor să mă îngroape... Aud cântări și văd lumini de torții. O, umbră dulce, vino mai aproape - Să simt plutind de-asupră-mi geniul morții Cu aripi negre, umede pleoape. {EminescuOpIV 339} PETRI-NOTAE Împresurat de creditori, se vede, Și neputând plăti cu rele rime, Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime, Să ne-asurzești
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță schiță în câteva versuri un început de evocare a forțelor oarbe, mașiniste: Ard, zi și noapte, marile furnale, În vastele uzine ale morții. Din mii de coșuri - funerare torții - Se nalță limbi de flăcări infernale. TRAIAN DEMETRESCU Din grupul poeților de mentalitate socialistă era și Traian Demetrescu (1866-1896), autodidact cu lecturi înaintate pentru acea epocă. El e un precursor al simbolismului, în acea formă a sentimentalismului lugubru pe care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]