7 matches
-
Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Gândind tot ce-ai fost și ești, adiere de avânturi tinerești; zbatere de tril, spectru de culori, un pâlpâit aprig de splendori. Gingașă și statornică iubire, păgână dar și înaltă toropire, de frumos și unică bunătate, o bântuită sete prin tot și toate. Un paradox ascuns, divinizat, ori colț de rai, subtil venerat; magie de vrajă, semeție bizară, o înfiorare și flacără lunară. Fugarnic în dumnezeiești rostiri, mireasmă și crezuri de
TOT CE-AI FOST ŞI EŞTI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_pena_1423564104.html [Corola-blog/BlogPost/376016_a_377345]
-
uzanței,/ Completul știe - întrebați și luna:/Un singur vinovat e, Tu, Femeie!” - cf. Sonetul CCLIII. Și, astfel SONETUL devine principalul instrument soteriologic al umanității! - el conținând și Iubire-Armonie, dar și Puritatea Marianico-Hristică, Resurecțională, a Iubirii: „Păzește-mă, am lira-n toropire,/Să strig, nu pot - sonetul meu răzbate!/ La miezul nopții facă-se dreptate:/ Sub praporii-nvierii fi-voi mire!” - cf. Sonetul CCXLVI. Ceea ce-l face foarte român și uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Adrian_botez_soteriologia_iu_adrian_botez_1389861602.html [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
nu se putea prevede, așa cum se uita Lenora de lung la bazinul din fundul parcului. Din indolență, n-ar fi ajuns totuși să se plimbe pînă la dînsul și nici la ideea unei sinucideri n-ar fi ajuns niciodată, dar toropirea ei sporea mereu", s. n.). Intrată într-o nouă viață care se confundă cu boala învinsă prima dată, cînd a fost tratată de Walter pentru neurastenie -, Lenora se confruntă apăsător cu ostilitatea locului în care se știe străină. Nici situarea maritală
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
obosit, mă trânteam în patul unde murise tatăl meu, adormeam, iar după un timp, zdruncinat de vise, care de care mai încurcate, mă trezeam, pluteam iarăși în lumea încurcăturilor și chiar dacă mă mai fura somnul numai somn nu se chema toropirea către trezire, când reluam și ajungeam la alte și alte gânduri, parcă înnodat e cu aceleași sfori de nedezlegat... încotro, Toma ? parcă mă auzeam strigat, fără să am cui să răspund, deși aș fi vrut să o fac. Speram să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
uzanței,/ Completul știe - întrebați și luna:/Un singur vinovat e, Tu, Femeie!” - cf. Sonetul CCLIII. Și, astfel SONETUL devine principalul instrument soteriologic al umanității! - el conținând și Iubire-Armonie, dar și Puritatea Marianico-Hristică, Resurecțională, a Iubirii: „Păzește-mă, am lira-n toropire,/Să strig, nu pot - sonetul meu răzbate!/ La miezul nopții facă-se dreptate:/ Sub praporii-nvierii fi-voi mire!” - cf. Sonetul CCXLVI. Ceea ce-l face foarte român și uman, pe acest sonetist de excepție, este atitudinea sa profund creștin-ortodoxă, iconodulă
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
doua oară. Respectând instrucțiunile, judecătorul l-a chemat pe doctorul Rieux îndată ce a recunoscut pe corpul copilului semnele bolii. Când Rieux a sosit, tatăl și mama stăteau în picioare la marginea patului. Fetița fusese îndepărtată. Copilul era în perioada de toropire și s-a lăsat examinat fără să se plângă. Când doctorul a ridicat fruntea, a întâlnit privirea judecătorului și în spatele lui fața palidă a mamei care își pusese o batista la gură și urmărea gesturile doctorului cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dar avu perspicacitatea să se abțină, gândindu-se că, făcând legătura între el și prințul moștenitor, ar fi putut stârni în sufletul suveranului cine știe ce bănuieli fără de reazem. Recăzu din nou, pentru o fracțiune de secundă, în ciudata sa stare de toropire și se revăzu în lucrarea unui gravor, un anume Nanteuil, care se căznea să-i facă portretul lui Ludovic XIV adult. Ce putea oare să însemne? Nu putea să-și revină din starea aceea de slăbiciune, cuvintele Regelui luaseră alt
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]