89 matches
-
marcat... Poate și din cauza oboselii, a epuizării, a nesomnului cronic, a combustiilor excentrice și excesive, a refulărilor hormonale, mă prăbușeam când și când în sfârșeală și, vârât în așternutul primitor, cu porii și supapele deschise, nu izbuteam să adorm. Deși toropit, rămâneam treaz, în stare de veghe, incapabil să mă mișc, abia respirând... Deveneam, deodată, un vizionar al unor scene suprarealiste, himerice, stranii, mistice... Un spectator.actor al unui miraj la cote paroxistice. Înapoia pleoapelor închise, ca de fontă, dincolo de hăul
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/Revelatii_interzise_romeo_tarhon_1341126914.html [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
după cum dă Domnul (primar). Este o muncă de rutină, în firea activității și practic nu contribuie la obosire. Văd soarele cu totul altfel după ce m-am spălat pe față. Sunt mai vesel, mai vioi și pot începe „munca”. Revin seara toropit „după o zi de muncă istovitoare”. Abia aștept să intru sub plapumă să mă „odihnesc” în sfârșit. Este ziua „de muncă” a unui om care muncește ca să trăiască. Dacă n-ar munci ar muri de foame cu întreaga sa familie
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/emil_wagner_1410019688.html [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1467452304.html [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
domicilii pietrene de la etajul VI și VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări. Recent colorizată și umanizată. Calc aleiile, pline de cireșe uscate, pe care păsările le tratau cu indiferență. Câte amintiri! Ce știu ele? Tai, domol, ușor toropit, cartierul și țârrrr... suport consecințele. Spălat, curățat, dat în clocot și pus la congelator. În punguțe. Hribii. Pentru curajul meu, în achiziții bio fortuite, sunt răsplătit regește de bunii mei prieteni, la care am adăstat, cu două borcane cu dulceață
TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1374748951.html [Corola-blog/BlogPost/365151_a_366480]
-
marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină deși n-o are, dintr-un moft lumesc, Îți vei schimba viața în grădină, de vei rosti prea-simplul ”te iubesc”. *** Referință Bibliografică: Vă era dor de dragoste? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1445319145.html [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
precum flăcările până la marginile cerului, arbori chirciți de noduri, arderi pe rug, floarea secetei, floare galbenă de mușețel, coroană aprinsă de spini a soarelui încununând creștetul pământului. Ne spălam frunțile în râuri de sudoare și cu tălpi sângerânde cutreeram câmpia toropită ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1470062569.html [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
fricii de ceva care, conform proverbului, se întâmplă întotdeauna. Atras în ritualul vânătorii, act magic pe orice jariște mitică, în interzisa Vale a Plângerii, adică acolo unde pot fi percepute „plânsetele din genune” și unde vânturile despletite îi trezesc „gândurile toropite/ De plăcerile rapace” și, mai ales, „Dorurile lumii toate:/ Dor de mamă, dor de tată”, fericitul cantonat de milenii în tinerețe veșnică redescoperă neliniștea muritorului revoltat de altădată. Cele trei zâne, văzându-l cum se topește pe picioare, conchid, în
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ion_rosioru_rescrierea_ion_rosioru_1375165509.html [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
cerc întâi, pe lângă apă apoi, croiesc doar ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei au ombilicul comun, sunt din lut corifei pământului din drum. Tabloul șase De efort cade trupul masculului târându-se-n genunchi, toropit, în fața lutoaselor statui e un biet hoit de iele nuntit. Tabloul șapte Femeile mai seduc, mai se lasă, uitând pe bărbat în urmă, cuc, sărmanul mumificat cade în plasă. Tabloul opt Șirul se formează ducându-se întins prin glodul ce
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/emil_sauciuc_1473834943.html [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Ta poruncă Prăvălindu-se la vale Apele au prins să curgă. Ai pus mărilor hotare Și cu ele jurământul Că-nvrăjbite niciodată N-or mai înghiți pământul. Tu faci să tâșnească râul Și izvoarele în văi Și adapi cu ele fiara Toropită de văpăi. Tu dai apa Ta la toate Și la păsări și la leu De aceea tot pământul Te numește Dumnezeu. Tu ești Cel ce faci să crească Iarba verde pentru vite Și la om Tu-i dai să aibă
PSALMUL 104 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1495507502.html [Corola-blog/BlogPost/382906_a_384235]
-
cotropindu-l Pe față și-n cotloane cu voluptatea rece. Cel Soare-Nun zâmbește, când peste lume trece La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l. Adună de departe ca oaspeți, zburătoare, Chiar Moș Martin agale pășește din bârlog Pe neaua toropită, rămasă de zălog Și zestre a miresei de verde născătoare. Decor de iarbă crudă, tușat cu vioriu Și bâzâit de-albine ce harnic robotesc Flori oaspete în voie grădinile gătesc, Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu. S-au risipit în
JUPÂNA IARNĂ, DOMNIŢA PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1425016244.html [Corola-blog/BlogPost/367857_a_369186]
-
de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015. PREFAȚĂ Poezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmanta. O neostoita sete de iubire străbate filele acestui volum, si “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lasă toropit, “confiscat” de-o febrila confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit
IOANA VOICILĂ DOBRE by http://confluente.ro/articole/ioana_voicil%C4%83_dobre/canal [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
recurent-e asociat subtil cu rugăciunea, cu iubirea, cu însuși verbul poetic: Citește mai mult PREFAȚĂPoezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmanta. O neostoita sete de iubire străbate filele acestui volum, si “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lasă toropit, “confiscat” de-o febrila confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate ca rimă (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absența, autoarea a izbutit
IOANA VOICILĂ DOBRE by http://confluente.ro/articole/ioana_voicil%C4%83_dobre/canal [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Dobre Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PREFAȚĂ Poezia d-nei Ioana Voicilă Dobre e de o ingenuitate dezarmantă. O neostoită sete de iubire străbate filele acestui volum, și “vibrația” persistă, ca și cum te-ai lăsa toropit, “confiscat” de-o febrilă confesiune. Însușirea de bază a versurilor o constituie simplitatea energică; pe parcursul lecturii, impresiile se “complică” treptat, de la o metaforă la alta. Cu toate că rima (binevenită și chiar necesară, în unele cazuri) e aproape absentă, autoarea a izbutit
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/ioana_voicila_dobre_1423660548.html [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
IAR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Iulie iar Asprele miriști mă zgârie-n gând Și tremură imagini ca pe-o dună Mirajul depărtării când l-adună, Miticul timp în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună,Miticul timp în mine deșteptând.Aceeași caldă, toropită lună,Același soare nemilos arzând,Doar umbrele părinților în rândSe-apleacă greu și snopii îi adună.Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult,Un film alb-negru derulat alene.Un țârâit de greier când ascult,Se-
STELUȚA CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/stelu%C8%9Ba_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
un tigrișor vărgat, are ochii de agat, nasul pâs, negre lăbuțe ca niște pernuțe. Tandru face-o plecăciune și-și îndreaptă coada, cu urechile ciulite își privește prada. Nici o șansă nu mai are porumbelul care se așează pe o cracă toropit de Soare. Și la masă uneori mâncam împreună una mie, una ție, de ce mai puține mie? Cu lăbuța semn îmi face să-ndrept greșeala că și lui friptura-i place cum o face Mama. La sfârșit de săptămână când stăteam
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Felina.html [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
adorabil“ și Bărbații Adevărați par să-l fi adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
adus unui plan diabolic, iar pe străzi ar fi circulat cu adevărat acei jinn despre care Monerre spunea că Îi Întâlnise În Orient. La Priorat, noaptea de 13 august Era stăpânit de neliniște. O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Puteam nimeri aici într-o zi ploioasă, când ploaia ar fi domnit peste pietre, cum a vrut s-o facă jungla. Ce mi-ar fi spus Palenque atunci? Nu știu. În schimb, azi lucrurile au un limbaj vital. Acești arbori toropiți de căldură, aceste păsări care zboară pe cerul limpede de septembrie, intimidează scepticul din mine. Văd o calitate în faptul că, în ciuda unui tot mai apăsat sentiment al relativității, n-am ajuns niciodată în tabăra celor dezgustați de viață. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Aveau să plece, cei doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și eu voi face, și Antonia va face, ceea ce ne va îndemna să facem conștiința noastră toropită, confuză, și dorința înfrântă. Am deschis cutia. Înăuntru era o masă de ceva negru. M-am uitat și m-a cuprins un fel de scârbă amestecată cu uimire; m-am întrebat ce-o fi asta. M-am ridicat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei, pe-acolo; vezi cum stă treaba... Și-așa se așternuse Rică la drum în chiar noaptea respectivă, ținându-se departe de autostrăzile supravegheate electronic și traversând în schimb sate și târgușoare atât de tihnite încât și ochiul legii moțăia, toropit, prin ele, în monotona prezență a ordinii păzite de rutină. "Ei, fir-ar mama ei de viață!" oftă flăcăul cu încântare. Altfel se vedea lumea din spatele unui volan de SAAB, mângâiat pe întrecute de aerul condiționat și canapelele de piele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Arnold Böcklin; golful și chiparoșii zugrăviți de pictorul elvețian îi oferă șansa de a revedea, în imaginație, locurile natale: "Dintr-o dată, ies din această stare de extaz printr-o vie emoție erotică. Ea se datorează întâlnirii dintre privirea mea toropită și poarta pe jumătate deschisă a grajdului pe care îl recunosc, fără nici cea mai mică îndoială, ca fiind cel din vis. Dar această emoție se accentuează și mai mult de îndată ce remarc prezenta bine-cunoscută a vârfurilor unduitoare ale chiparoșilor al
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de mulțime în papamobilul incognito, rîul Talna, orizontul faptă de culmi și se tratează în sepia, Orașu Nou comună rurală, Ocolul silvic Livada foioase termofile, crengile de salcîm unde scapă lumină, blazare, turațiile de motor pentru care s-au pregătit toropiți și lasă șoferul tăcut pe colac, tăietura de altă croială de rai silvic primită cu moțăieli, Mănăstirea Portărița 2 km piemont, afundul în panta munților, Livada firme bilingve, nu are case noi, dîmb din linia de blocuri, Strada Satu Mare, cîmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care-l doborâse pe James după salvarea mea din calvarul marin și că, în orice caz, boala lui nu durase prea mult. A mea însă, a ținut, cred, ceva mai mult. Oricum, au trecut câteva zile în timpul cărora am zăcut toropit, incapabil să mă mișc, incapabil să mănânc. Nimeni nu m-a căutat, nimeni nu mi-a telefonat. M-am târât cu chiu și vai până la cotețul de câini, dar nimeni nu-mi trimisese vreo scrisoare. Poate că o fi având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunt la Radio, savurând cafeaua cu prietenul Constantin Ilie. Peste 20 de minute Îmi voi pune căștile pe urechi și microfonul dinainte, pentru alte vreo 40. Prietenul meu n’a găsit, pentru rubrica „Portret vorbit“, alt subiect decât pe complet toropitul de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]