45 matches
-
și coșuri de tot felul. Nu se poate spune că oamenii care-și cîștigă pîinea bătînd străzile capitalei, nu au ceva eroic, în primul rînd umorul cu care-și laudă marfa, după ce au mers pe jos, kilometri, pe un soare toropitor sau pe frig. Născut într-o comună din Olt, cu școala făcută la Slatina și cu o viață "ambulantă" el însuși, Mircea Damian îi prezintă pe negustorii olteni cu o simpatie vădită și transmisibilă: oamenii duc pe umeri "balanța" cu
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici la Molo, din apropierea Altahabadului, orașul e blocat de patru milioane de pelerini veniți să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii de sfinți, de eremiți, de călugărițe, toți îndreptîndu-se, în convoi, spre malurile aceluiași Gange, goi, cum prescrie obiceiul
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
greu de suportat. Fiecare călător își poartă povestea „Căldură mare, mon cher”, îi spune Cornelia prietenei sale, Jeni. Sunt vecine, iar astăzi se întorc împreună de la serviciu. Cele două se prind atât de repede în discuție, încât uită de căldura toropitoare din vagon. Cornelia scoate din geantă o mapă, bine împăturită. „Vreau să le văd pe toate”, îi spune Jeni nerăbdătoare. O casă impunătoare, o grădină imensă plină de arbuști, mobiler clasic, toate capturate în câteva fotografii reușite. Acesta era trecutul
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
în care învățământul lăsat în paragină a devenit anticamera infracțiunii, iar profesorimea sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din dulceața moțăielii ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice individ ce mizează pe
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
reabilitarea unor clădiri. Să nu uităm de murmurul permanent, precum al unui râu nesecat, compus din discuții despre ultimul club „marfă”, ultima rochiță pe care „trebuie neapărat să o am” și ultimul băiat „mișto” pe care l-am văzut. Soarele toropitor și cerșetorii, cu imnurile lor învățate pe de rost de către trecători, îți asigură o plimbare de neuitat în centrul istoric al Bucureștiului. Ajutor!Către cine? Sunt întreruptă din procesul de adulmecare a locului de același bărbat cu ochii albaștri, parcă
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]
-
a ajutat Dumnezeu și am reușit să decolăm. Obosiți, transpirați și purtând pe buze zâmbetul acela fericit-epuizat, pe care-l au femeile care tocmai au născut, zăceam cu toții, prăbușiți în scaune. Lumina scăzuse în intensitate, se mai auzea doar zumzetul toropitor al motoarelor și un bulibașă, care vorbea FOARTE TARE. O atmosferă plăcută, așadar, care te îmbia la picoteală și somn... Doar niște acorduri de manele mai lipseau și, sincer, nu ne-am dat seama cât tânjiserăm după ele decât după ce
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
de noi. Deodată, nu ne mai vine să râdem. Să vedem însă o scenă cu Protagonistul intrat la apă: "26 iunie (2005). Azi se încheie șederea mea la Ipotești. Mi-am încărcat mașina cu bagaje și, în parcare, sub soarele toropitor, îmi iau rămas-bun de la încântătoarele actrițe și de la afurisiții de bărbați care se prefac că regretă plecarea mea. Pe ele le sărut sincer, pe ei - doar din politețe. Apoi le sărut din nou pe ele și, cu un gest energic
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se liniștește în timp ce îi contemplă coapsa relaxată, șoldul frumos arcuit, gâtul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atrăgeau hainele de epocă, multitudinea de culori ale hainelor, interioarele încăperilor, etc, toate apărând parcă, de undeva, din nimicul peretelui, înfiripat brusc din întuneric. Pășind în clarobscurul din sala propriu-zisă de film sau stând acolo pe întuneric, departe de căldura toropitoare a străzii, vara, sau de gerul de afară, departe de viforul care spulbera zăpada, iarna, mi se părea adesea că până și inima din piept începea să-mi bată mai tare. La sfârșitul filmului, nu-mi venea să cred că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În acest timp, lumea din afara librăriei arăta tot mai mult ca un loc din care nu prea voiam să fac parte. În excursia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele albastre, beau cola și bere și stau de vorbă, își fac cu ochiul, se uită sub fustele femeilor. Povestea chiar începe într-o asemenea zi toropitoare, în piața Buzești. La McDonalds-ul de vizavi de clinica Polizu, băieți și fete și femei și bărbați stăteau sub numitele umbreluțe, roșii în acest caz, și se delectau cu un hamburger, un Sprite. Printre ei era și mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
auctoriale, în măsură a plasa opera în raporturi inedite. Contemplația face loc unei investigații lăuntrice a operei, fără a se suspenda, intelectualizîndu-se, apelînd la sistemele culturale pentru o mai precisă înțelegere a ei. Acesta e, în esență, rolul criticii. Extazul toropitor care dă seama de misterul estetic deschide drum unei disponibilități speculative. Nu fără acea stare emoțională care, legată de contactul cu scrierea preferată, înmănunchind reacția estetică și interpretarea ce i-o acorzi, naște acel simțămînt analog Erosului, „sentiment perimat” care
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
situare, nu influențe. Dar să acceptăm, ca un loc comun impus de critica basarabeană, sadovenismul prozei lui Ion Druță, constând în cultul tradiției, ritualismul gesturilor, mistica anotimpurilor, perspectiva paseistă, filosofia sceptică și fatalistă. Fenomenele naturii (ninsoarea, ploaia, seceta, furtuna, căldura toropitoare a verii, nopțile fără lună) sunt proiectate mitologic. Faptele agricole ale țăranului (aratul, semănatul, prășitul, cositul, culesul recoltei) sunt evenimentele unei vieți arhaice și factori de echilibru cosmic. Peisajul geografic (pământul locului, câmpia, pădurea, Nistrul, vița de vie) are poezie
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
Eveniment > Actualitate > SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Este plină România de mitici care se luptă pentru putere chiar în aceste momente. În vară, căldura, ca o toropitoare viplă, a lovit nu numai punctele cardinale, coada ei atingând și lumea politicii. Trebuie să rămânem treji și la propriu și la figurat. Chiar dacă pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Ridic privirea, pe bolta cerească
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
casa de la malul mării. De aceea, în nopțile cu lună, când nimic nu le mai poate ostoi dorul după depărtări, Diana îl aduce cu ea pe zeul Pan. El le cântă leilor despre ierburile înalte ale savanei, despre căldura ei toropitoare, despre întinderile-i nesfârșite. Iar ei îl ascultă și astfel, își uită mâhnirea. Apoi, zeul se întoarce în lumea sa și duce cu el, peste întinsul albastru, suspinul celor patru lei de piatră. În liniștea care se lasă, doar marea
ZEIȚA DE LA CASA CU LEI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383566_a_384895]
-
la tine acasă pentru o zi și totul va fi perfect... Și tot așa, Într-o monotonie eternă, care le părea amândurora infinit de Încântătoare, infinit de nouă. A sosit luna iunie și zilele au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
crezul unei generații. Acest moment poetic a durat până când în fereastra compartimentului a apărut gara Alba Iulia, capitala Marii Uniri de 1 Decembrie 1918, mai demult numindu-se Bălgrad. Ajunși în Gara Orăștie, orașul ne-a întâmpinat cu o căldură toropitoare. Aici am fost așteptați de poetul Claudiu Șimonați care ne-a vorbit pe scurt despre acest oraș care mai demult s-a numit Orășteiu, localitate care la 1224 se afla într-un proces de dezvoltare și unde la 1582 se
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361514_a_362843]
-
crezul unei generații. Acest moment poetic a durat până când în fereastra compartimentului a apărut gara Alba Iulia, capitala Marii Uniri de 1 Decembrie 1918, mai demult numindu-se Bălgrad. Ajunși în Gara Orăștie, orașul ne-a întâmpinat cu o căldură toropitoare. Aici am fost așteptați de poetul Claudiu Șimonați care ne-a vorbit pe scurt despre acest oraș care mai demult s-a numit Orășteiu, localitate care la 1224 se afla într-un proces de dezvoltare și unde la 1582 se
SCRIITORI CLUJENI PE URMELE LUI IOAN BUDAI DELEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361515_a_362844]
-
îndepărtate zone ale lumii. Poposind chiar și pentru puțin timp în complexul reginei Maria de la Balcic ai impresia că ai călătorit oriunde în lume făcând economie de bani și de timp, că ai scăpat de oboseala drumului și de căldurile toropitoare ale deșertului. Așa cum am mai afirmat, domeniul de la Balcic este în primul rând o împărăție a vegetalului în care coexistă plante, arbori și arbuști cu nume ce amintesc de India, de Arizona, de America, de Europa, de Mediterana, de Asia
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Carusel Dantelărie albă - salbe și tăceri În dimineți scăldate în auriul soare, Cu pomi visând în strălucirea orbitoare, Transfigurați de fulgurantele poveri. Prin zile lungi, toropitoare, nesfârșite, Când curge lent un cer topit ori cântă ploaie, Iar umbra deasă se ascunde prin zăvoaie, Sunt lanuri coapte, din senin tălăzuite. Vin ceruri nalte și buchet de tămâioasă, Și ploi de stele - speculații, diademe, Cu oscilări de constelații
CARUSEL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361926_a_363255]
-
Michael Jackson, aproape de un lac natural superb și cu priveliști de vis, din al căror peisaj de nababi făceau parte și superbele vile californiene să nu fim lăsați să ieșim din mașină pentru a face un popas pasager după căldura toropitoare care “înscruma” totul, fiind atenționați să părăsim locul fără a face vreun comentariu. Și “strict interzis” pozatul! Ne-am gândit că în România un asemenea afront n-ar fi putut fi trecut ușor cu vederea, indiferent cine ar fi fost
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bolți cu stele Pădurea pune strunelor surdină Și murmură egal ropotitoare Prin munți neobositele izvoare - Ca un prelung ecou de violină. În pace de amurg toropitoare, Doar crengi arar în legănare lină Îngână vorbe fără șir, suspină, Trezite de o boare trecătoare. Un val se lasă și lumina scade: E oglindirea serilor trecute, Iar muntele înalță colonade. Când liniștea coboară în volute, Să mergem prin bizarele
BOLŢI CU STELE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351098_a_352427]
-
de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de foc lipită de os ca un diluviu toropitor și nervos ca o avenă în care mă prăbușesc delirând fără speranța unei gene lipite de alta somnul - un lux pe care nu mi-l mai pot permite - a devenit amrfa de contrabandă mă sprijin de propria mea umbră ca
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ea cu trufie la Urizen se duse; prințul Luminii privi Dezvăluită-n față cerului tainica să sfințenie. 410 Beznă și tristețe acoperit-au toată carnea. Vecia fost-a-ntunecată. Urizen șezînd în pînza-i de religie înșelătoare simțit-a moartea femeiasca, toropitoare amorțire, cum niciodată Înainte nu se mai năpustise-asupra strălucitorului chip omenesc; își simți porii Sorbind mortală tristă amăgire; orori ale Eternei Morți 415 Prin el străfulgerară. Urizen șezu încremenit pe stîncă să. Uitînd de Legile-i, fiindu-i milă, el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]