20 matches
-
de 150-250 m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea mai mare parte bazinul este valorificat sub terenuri arabile, cu excepția a 3,2% din suprafață, acoperită de păduri de foioase
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Depresiunii Almăjului. Odată cu ridicarea Munților Carpați se ridică și Munții Almăjului. Acest proces are loc în cretacicul mediu și se continuă până în sarmațian. Depresiunea Almăjului, care s-a prăbușit odată cu uscatul transilvănean este încet umplută cu depozite miocene (helvețiene și tortoniene), cu aceeași alcătuire geologică ca și a celor din Bazinul Caransebeș-Mehadia, de care, de altfel, este legată printr-o fâșie îngustă de depozite miocene. Marginea sudică a depresiunii este limitată de o falie care se găsește la contactul Socoloțului cu
Bănia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301069_a_302398]
-
până la Cobani, 200 km mai la sud. Ele sunt declarate monumente ale naturii și sunt protejate prin lege. Aceste lanțuri de recifi calcaroși sunt constituite din schelete de corali, moluște, scoici, alge și alte organisme marine, care umpleau mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10 - 20 milioane de ani. Stîncile Prutului sunt concentrate pe o suprafață restrânsă, în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnicul, Draghiștea, Racovățul, Ciuhurul și Camenca care se varsă în porțiunea Prutului de Mijloc. Deși fragmentate puternic în
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
de tip paleontologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Ezeriș. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 2 ha, se află în partea sud-estică a satului Ezeriș, pe dealul Șopot și reprezintă o zonă cu resturi fosilifere tortoniene, de viermi, briozoare, brahiopode, austrocote, otolite, antozoare, etc.
Locul fosilifer de la Ezeriș () [Corola-website/Science/325794_a_327123]
-
naturale, pășuni, peșteri) încadrată în bioregiunea continentală central-nordică a Dealurilor de Vest (unitate geomorfologică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali), la poalele vestice ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Acesta include rezervația naturală Calcarele tortoniene de la Tășad cu cele două grote ("Peștera Stracoș" și "Peștera Tășad") dezvoltate în abrupturile calcaroase tortoniene (atribuite perioadei geologice sarmațiene din ultimul etaj al miocenului), străbătute de apele "Văii Stracoșului". Aria naturală dispune de un habitat natural ("Peșteri în care
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
în partea vestică a Carpaților Occidentali), la poalele vestice ale Munților Pădurea Craiului, aparținând de lanțului carpatic al Occidentalilor. Acesta include rezervația naturală Calcarele tortoniene de la Tășad cu cele două grote ("Peștera Stracoș" și "Peștera Tășad") dezvoltate în abrupturile calcaroase tortoniene (atribuite perioadei geologice sarmațiene din ultimul etaj al miocenului), străbătute de apele "Văii Stracoșului". Aria naturală dispune de un habitat natural ("Peșteri în care accesul publicului este interzis") care adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor comunități de lilieci
Tășad (sit SCI) () [Corola-website/Science/331641_a_332970]
-
de satul Butești, raionul Glodeni, Republica Moldova. Ca și restul toltrelor, reciful calcaros s-a format cu 15-20 milioane de ani din schelete de corali, moluște, scoici, alge, animale și organisme marine care populau apele calde ale Mării Sarmatice și Mării Tortoniene ce acopereau atunci nordul Moldovei. În recif s-au format peșteri de diverse dimensiuni în care s-au descoperit oase fosilizate de urși de cavernă, lei, rinoceri, mamuți, zimbri etc. În una dintre peșteri se află o așezare umană datată
Cheile Butești () [Corola-website/Science/329992_a_331321]
-
diferite. Multe din vechile obiceiuri se mențin și astăzi. În larga depresiune situată în preajma Dealului Cipan aflorează un important masiv de sare, a cărui cupolă mulează depresiunea. Străpungerea diapiră este dovedită prin poziția verticală (pe alocuri chiar răsfrântă) a stratelor tortonian superioare. Depresiunea se continuă spre sud, cuplându-se cu o altă cuvetă creată de ocurența masivului de sare de la Coasta. Datorită eroziunii, masivul de sare Sic a fost treptat decopertat, mai ales în partea sa de vest, unde au fost
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
șisturile disodilice și menelitele cu gresie de Kliwa de la Sărată, si Valea Mare). Formațiunile oligocene sunt acoperite de conglomerate din elemente verzi burdigaliene care la rândul lor sunt acoperite de formațiuni ale miocenului (marne grezoase, gipsuri, tufuri și cenuși vulcanice tortoniene). Marginea estică a Culmii Pietricica este înclinată puternic, continuarea culmii principale făcându-se spre Siret cu o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Păltiniș. Rezervația naturală se întinde pe o suprafață de 4 ha, pe valea „Ogașul Ursului”, în bazinul văii Pogănișului, în partea nord-estică a satului Delinești și reprezintă o zonă de deal cu resturi fosilifere tortoniene de moluște, melci, foraminifere, briozoare, viermi, alge, corali și pești, depozitate în rocă sedimentară de pietrișuri, argile, gresii și marne.
Locul fosilifer de la Delinești () [Corola-website/Science/325784_a_327113]
-
cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată în prezent
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Ambele biserici sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010). Zăcământul de sare gemă, exploatat din timpuri imemoriale, apare ca extremitate a tortonianului salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-a făcut în limitele zonei exploatate prin lucrări subterane sau cercetate prin
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
cu o grosime de 128 m, reprezentat prin calcare cu intercalații subțiri de marne, gresii calcaroase, argile, așa cum rezultă din forajul executat la Deleni-Hârlău (N. Macarovici, 1949). Coloana stratigrafică este continuată de depozite cenomaniene cu o grosime de 27 m, tortoniene cu o grosime 71 m (interceptate la Deleni Hârlău între 615 și 544 m), cu gipsuri în masă compactă microcristalină, marne cu concrețiuni de cremene. Ultimele depozite marine din seria neogenă în care este sculptat relieful regiunii cercetate, sunt cele
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
și poate fi considerată ca provenind dintr-o apă veterică (de zăcământ), având constituenții calitativi și cantitativi similari cu cei ai apelor veterice; singura deosebire o constituie prezența ionului SO4 2-. Prezența H2S este datorată, probabil, faptului că în marna tortoniană întâlnită în acest sondaj se găsesc aglomerații relativ frecvente de cristale mici de pirită, care, sub acțiunea CO2 și a apei pot da H2S. Hidrogenul sulfurat se formează, însă, după cum am spus, și prin acțiunea unor microorganisme anaerobe asupra sulfaților
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
apele acestea de la Govora provin din mediteranean. Cantitatea mare de H2S din “sonda mare” (izvorul B, Nicolina) este datorată, probabil, în special prezenței piritei, care se găsește sub formă de cristale mărunte și în cantități mult mai mari decât în tortonianul din acest sondaj și mai puțin reducerii sulfaților, care sunt prezenți în cantități mici. Dacă vom trece acum în revistă apele din alte sonde săpate în Podișul central moldovenesc (în afară de cele săpate de CFR la Vaslui, Crasna, Bârlad etc., ale
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
ocupăm sunt foarte variate în conținut și proprietăți terapeutice, cuprinzând majoritatea tipurilor de ape folosite în balneologie. Cunoașterea zonelor hidrogeochimice permite să se facă noi captări de izvoare. Sursele și sondajele existente au adus informații valoroase asupra apelor din silurianul, tortonianul și sarmațianul fundamentului podișului Moldovei. Ar fi necesare sondaje noi pentru completarea studiului de față. Dar aproape toate izvoarele aflate în zona de care ne ocupăm nu sunt amenajate pentru captare. Lipsa zonelor de protecție balneară a constituit una din
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
peristaltismul intestinal. Aplicate asupra mucoaselor sub formă de gargarisme, irigații, aerosoli, pulverizații, inhalații, au efecte osmotice, intensificând și îndepărtând secrețiile, au acțiune antiinflamatorie. Ape sărate concentrate în asociere cu H2S sunt date de toate forajele de la Nicolina provenite din orizontul tortonian și silurian. Aproape de izotonicitate sunt apele provenite din silurian, iar clorurate sodice hipotone se găsesc la Crivești, Larga Jijia, Lețcani. Iodul exercită o acțiune farmacodinamică importantă, chiar în cantități mici, potențând acțiunea altor electroliți. Efectele sale se exercită prin intermediul tiroidei
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
acumulat în aluviunile vechi ale văii Bahluiului este gros de 3-4 m, cu o temperatură de 110C și este caracterizat chimic ca: apă bicarbonatată, alcalinoteroasă, sulfatată-sodică, slab clorurată. În depozitele miocene sunt cantonate ape din sarmațianul mediu - volhinian, buglovian și tortonian. Complexul acvifer din miocen debitează ape cu o mineralizare totală cuprinsă între 12,0 și 22,7 g/l. sunt ape clorosodice, slab alcaline, puternic sulfuroase, hipotermale. Stratul acvifer din depozitele siluriene alcătuiește un complex unic, care circulă pe întreaga
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
cea mai tare rocă a regiunii. Un aspect cu totul aparte al regiunii îl reprezintă prezența petrolului și a sării. Discuțiile asupra vârstei sării au dus la diferite păreri care concluzionează că sarea ar fi de vârstă permiană (I.P.Voitești), tortoniană (S.Athanasiu) sau aquitaniană (L. Mrazec si G.Macovei ). Sarea apare sub formă de masive, totdeauna în anticlinale și de obicei în Subcarpații externi. Pe teritoriul localității nu sunt exploatări de sare, deși în urma forajelor s-a constatat că în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]