100 matches
-
creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și orgolios ce refuză până și ideea că este gelos. Întâlnirea cu Ela la Câmpulung (cap. 6, Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o paradigmă livrescă. De asemenea, ariile muzicale menționate în majoritatea romanelor produc un context dramatic față de care se ridică problema adaptării substanței narative. Toate aceste preocupări de rafinament intelectual manifestate de Sandu contribuie și ele la susținerea și acutizarea lucidității torturante a analizei, drama sufletească având posibilitatea transpunerii și în termenii personalizării (interiorizării) experiențelor culturale. Expresie a modernismului de concepție din perioada interbelică, exercitat cu o exactă conștiință a tehnicii narative asupra configurației și tematicii romanului românesc, opera lui H. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, se impune și astăzi grație modernității construcției și personajelor, anticipând plăsmuirile expresioniste: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, întrupări de idei și de trăiri paroxistice și extatice. Protagoniștii sunt bântuiți de fantasme, așteptări terorizante, torturante neliniști și apariții. S. anticipează astfel câte ceva din misterele și dramele lui Lucian Blaga și ale lui Adrian Maniu. Mai puțin structurate, Călătorii (apărută în 1916 în „Rampa nouă ilustrată”) și În fața mării (publicată în 1973 în „Manuscriptum”) atestă faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
projet de séduction, dans lequel îl la plantait là, après avoir été son maître" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93]. 320 "Elle avait fait naître și souvent, avec une adresse féline et une curiosité inépuisable, ce mal secret et torturant dans leș yeux de tous leș hommes qu'elle avait pu séduire!" [Maupassant, Notre coeur, p.80]. "Elle le faisait parler longtemps, pour lui montrer, en l'écoutant avec attention, combien îl lui inspirait d'intérêt" [Maupassant, Fort comme la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna asupra drumului celui mai bun, scăpându-mă din mâini și lovindu-mă de stânci. În cele din urmă, m-au adus în bucătărie și, cu o indescriptibilă neîndemânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce trebuia să-mi reamintesc, ceva ce se întâmplase chiar înainte de a-mi fi pierdut cunoștința. Dar ce, ce anume? Tremurând de emoție și de spaimă, ședeam strângându-mi capul în mâini și chinuindu-mi memoria. Era ceva ce aștepta, torturant, să iasă la suprafața aducerii aminte, ceva extrem de important și extraordinar, adăstând chiar la marginea câmpului meu de viziuni, așteptând să-l sesizez, să-l scot afară, numai că nu puteam. Am gemut cu glas tare, m-am ridicat, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
această știință, anatomia patologică, oferă un permanent exemplu de dăruire profesională și sufletească. Mai mulți dintre profesorii actuali, dintre cei care i-au fost elevi, prelungesc ceea ce a fost o existență ca o flacără. A murit răpusă de o suferință torturantă. Cărți, lucrări publicate de-a lungul vieții, care a fost deseori foarte grea pentru dânsa, un laborator remarcabil și o echipă în care s-a dezvoltat, dezvoltându-și colaboratorii... Toate acestea pot însemna mult pentru o existență pilduitoare. GR. T.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
munți și cu atâta dramatism, încât romanul este aproape o capodoperă. [...] Construcția e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța este pentru Slavici obsesia torturantă, ascunsă în mecanismul creației și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale), el observă și înregistrează, iar mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de justițiar, conchide: „Venise vremea să se predea... Dumnezeu îl părăsise. Sau el îl Sărăsise pe Dumnezeu...” Contrastele „eului” ating apogeul... „răcnea ca un leu rănit de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor. Tot ce bănuiam până acum, tot ce știam - și tot ce știam anticipat pentru clipa dovezii nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din una dintre piesele sale, personaj ce se trezește asaltat de confesiunea altuia, ce ar trebui să facă el în timp ce ascultă spovedania, Cehov a răspuns: „Să fluiere încetișor!” * Spre sfârșitul nopților de insomnie, lungi și epuizante, la granița dintre veghea torturantă și somnul mult râvnit, imaginația noastră, excesiv solicitată, istovită iese uneori de sub control și începe să producă fizionomii de o uluitoare precizie a trăsăturilor, care ar putea face gelos pe orice pictor portretist: capete, fețe, măști se substituie, se succed
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și mă simt slăbită. Tresar când văd pe biurou poșeta ta marron, pe care o port eu acum; târâi după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare; mă voi scutura de gândurile astea torturante, de îndoieli, de griji, de spaima că n’am să te mai văd. Nu mai scriu, sunt prea sumbră; mă duc să mă prăbușesc în somn, în nădejdea că poate te voi visa și voi putea să-ți văd chipul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sacre nu este străină de imaginea Dumnezeului Vechiului Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enorm și văz monstruos”. Fixarea mâinii se constituie ca un efect de imagine, de decupare obsesivă a gestului care simbolizează violența. Am văzut că și gestul țintuirii și cel al spargerii craniilor sau cel al aprinderii luminii cu corelatul său torturant al arderii mâinii au și o semnificație în perspectivă rituală. Însă de la un punct încolo apogeul tensiunii nervoase conduce la o stare de calm aparent. Ceea ce se petrece este redat de narator în termenii unui experiment științific fapt care intră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi „zeu și ființă deodată” cu o energie aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum cuceritorul să construiască, parcă din piatră, o înfățișare de centaur sălbatic: „Pe armăsar în spume oprit, ca un erete/ Privirea o rotește flămândă pe câmpii./ Oștirile-i în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
natura directă a sentimentului moral și expresivitatea îndelung hrănită cultural. O analiză temeinică [...] a poeziei lui ar trebui să ne arate cum reușește poetul să creeze impresia că își transcrie aproape automatic, fără nici o sintaxă lirică, întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut, cruzime, originalitate absolută, pe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și trimiteri spre folclor, versurile vădesc siguranță. Cărțile următoare, Munții (1978) și Locul unde aștepți (1983), se mențin pe același coordonate, dar aduc teme, elemente și nuanțe noi. E cazul mai ales în Locul unde aștepți, în care pulsațiile încordate, aspirația torturantă către „rotundul întreg”, către acel punct inițial al cosmosului „unde izvoarele vieții și morții se-ntâlnesc”, reafirmarea neostoitului nesațiu pentru febrile interogații, nostalgia, mai accentuată acum, provocată de trecerea vremii, conștiința apropierii orizontului morții coexistă cu liniștea durerii („Lacrima curăță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
patru săptămâni ca să vadă ce se întâmplă cu Augustin. Pe de altă parte, viața lui tihnită s-ar fi scurtat: în loc de 40 de zile ar fi trebuit să stea doar 15, cine știe, chiar mai puțin, ceea ce i se părea torturant, mai ales când se gândea că nu poate să intre în orișicine. Și deodată l-a lovit și alt gând, unul și mai cumplit și care avea să-l bântuie tot restul existenței lui fărâmițate, și anume gândul sficuitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
matroanei. Apoi, nu își putea explica nevoia pe care o avea să scape din acest loc imediat după ce îi păși pragul. Nu, nu își va da haina jos, fiindcă, la urma urmei, avea acest drept. Vedea reflectate toate aceste gândui torturante în zâmbetul său ironic. ă Fraulein Keller, eu sunt un magistrat investigator. ă și prin urmare, nu vă puteți scoate haina. Înțeleg. ă Nu, nu. Problema este că mă aflu aici în interes de serviciu. ă Cunoști o pasăre după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
romanul Die Elixier des Teufels (1815-16), construit în jurul motivului dublului (termenul german, Doppelgänger, a fost inventat de mai vârstnicul coleg de generație al lui Hoffmann, Jean Paul). Andrew Webber observă că "Hoffmann își descoperă potențialul narativ în chiar materia fanteziei torturante, astfel încât întreaga sa ficțiune este caracterizată de neliniște" (1996: 117-18), pe care, desigur, o împrumută cititorului. Dublul însă, înzestrat cu alte valențe și plasat în contexte diferite, va reapărea, peste doar câțiva ani, într-un roman devenit cult al unei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fără plasă de siguranță ale metaforei, atunci când versurile sunt lăsate pe seama „schimbului de noapte al poeziei”, când totul devine posibil sub cupola magicului „circ” nocturn, se cer descifrate într-un regim special al urgenței. Eul se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
Dar, în momentul spînzurării lui Svoboda, privirea acestuia îi zdruncină total încrederea în conștiința sa anterioară. "Rațiunea nu mai poate face ordine în lucruri iar Apostol se simte plutind pe deasupra". De acum încolo apar, la el, stările anxioase, conflictuale și torturante. Amînări se mai petrec. Dar clivajul s-a petrecut și destinul personajului o ia pe un alt drum, fundamental potrivnic conștiinței inițiale. Se trezește treptat în el sentimentul apartenenței la neam. Pecetluirea reîntîlnirii cu tatăl, în vizita de acasă, unde
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
hulim". Apoi a citit o scrisoare primită de la Dorin Tudoran care făcea greva foamei. Dumitru Radu Popescu s-a ridicat în picioare și a vrut să părăsească ședința". Și acum, pour la bonne bouche, o întîmplare cu haz. În decursul torturantelor discuții, Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era silit să-și întrerupă gestul spre a răspunde la insinuantele întrebări care se precipitau
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
că tragedia nu are ce căuta în povestea lui Aronofsky, ea este trasă de păr, iar Russell Crowe nu poate susține dimensiunea tragică a conflictului, mai ales că totul este dezvoltat pe fast forward. Criza lui Noe motivată de caracterul torturant al misiunii care-l transformă într-un maniaco-depresiv e neverosimilă, lăsând la o parte faptul că felul în care Ila și-a redobândit fertilitatea invocă intervenția divinității, minunea, chiar dacă trecută prin mâinile bunicului multicentenar. De unde acest comandament al extincției întregii
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]