100 matches
-
spune că un asemenea drum ar trebui să fie de urgență închis și reparat. Dar la noi lucrurile au derularea lor, care nu ascultă neapărat de rațiune. Și astfel șirurile de mașini continuă să se strecoare în delăsare și nervos, torturant, delirant pe drumul ireal. Ghinionul meu a fost că am ajuns în mari capitale europene, unde la tot pasul ți se taie respirația de emoție și de admirație în fața atâtor construcții magnifice, din toate epocile, construcții care durează și vorbesc
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
și respins de simbolism. Atras de unele modele (tipare) cu succes sigur, respins cînd le incorporează în combinații distanțate pe planul imaginarului de convențiile inițiale. Așa stînd lucrurile bacovianismul, în punctul lui de sosire, se lasă în stăpînirea efemerului, cotidianului torturant, singularizării agonice. Fără a se putea confunda cu artificialul izbăvitor la care apelează, poetul concepe lumea proiecțiilor sale în modul propriu postmodernismului. Atras de stări de criză, Bacovia le întrupează cu o fantezie ce îl îndepărtează involuntar de simbolism. Involuntar
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
unul dintre pilonii demonstrației critice. Mircea Scarlat realizează, cum observă și Marian Papahagi, o radiografie exactă, riguroasă și plastică, a reliefului contorsionat al poeziei bacoviene: „Mircea Scarlat descrie cu pătrundere tentativele succesive ale acestei puneri în expresie a unui imaginar torturant, delimitând mai multe «registre» (eminescian, neoromantic, satanic și decadent-simbolist). Această devenire ocupă cronologic perioada de creație ce începe cu câțiva ani înainte de sfârșitul secolului trecut și până în 1916, când asistăm la triumful a ceea ce criticul numește «bacovianism»". Înfiorată, încă de la
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
a ieși din rînd. Această deschidere către realitate, către componenta socială a ei reprezintă punctul de afinitate al poeziei Marianei Marin cu poeții germani din România. Pentru Mariana Marin România comunistă a începutului de deceniu optzeci e spațiul unei realități torturante. De aceea poezia autoarei e, subtil sau direct, protestatară. A scrie poezie protestatară la începutul anilor '80 era un act de curaj. A dori să o vezi publicată era inconștiență." O istorie a literaturii protestatare va trebui scrisă din perspectiva
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
într-o colectivitate receptivă, ajunge a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui I.D. Sîrbu sînt notele vaticinare ale acestuia. Văzînd răul în adîncime, autorul
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor nude, al unei expresii torturante și torturate, ce se vrea demistificatoare și în care contrariile coexistă mereu, alimentându-se chiar din opoziția lor neostoită. În jurnalul lui Tolstoi e descifrată o adevărată fervoare a relecturii; scriitorul își citește jurnalul în numeroase rânduri, îl rescrie, se
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
cu o boală incurabilă, de aceea în perioada 1955-1958 a fost internat continuu în spitale. La un spirit de puritatea și altitudinea morală ale lui Ovidiu Cotruș, vocația dialogului s-a păstrat vie și nealterată și în condițiile mizere și torturante ale închisorii. Ținea în închisoare adevărate lecții, vorbind despre literatură (în spațiul claustrant al celulei), menținând, prin intermediul ei, încrederea și moralul oamenilor. Din nou, memoria sa excepțională îl ajută să reproducă pagini, capitole întregi. Într-un loc al întunericului absolut
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
au apropiat de religie mai curînd niște “eretici” decît drept-credincioși? N-a scris oare unul dintre ei că Raiul e luminat de flăcările Iadului? Asemenea lui V. Voiculescu poetul nostru se luptă cu verbul, meșteșugărește, dar și cu o dîrzenie torturantă precum cu o demonie a materiei ce stă în calea comuniunii mistice: “cum de nu se sparg cuvintele de-atîta trudă/ la cîte le supun trecîndu-le prin chipuri/ și prin ciocniri neiertătoare-n clipa crudă (...) nu cruț cuvintele și nici tăcerea
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
exprima, prin revers, eul său autentic) din care speră să fie izbăvit de "stăpâna universului", Dumnezeu neavând timp pentru el. Această stăpână a universului e însă pentru el Botine-Caterine, o prostituată... pe care o crede atotputernică pentru că îl salvează de torturantele ceremonialuri. Caroline Mathilde, care nu se crede importantă decât ca soră a Angliei și "vacă reproducătoare" a regatului danez (de unde deviza O keep me innocent, make others great), fiind considerată lipsită de calități, se descoperă pe sine abia după ce își
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
lui Bulgakov, grav bolnav, ca o ultimă șansă ca acesta "să vrea să trăiască pentru a lucra, pentru a crea". Evident, Stalin rămâne pasiv. Jocul său e cel al unei perverse alternanțe de vagă încurajare și refuz, cu un efect torturant. Nu mai puțin se cuvine consemnată iluzia lui Bulgakov (o abdicare de la penetranta-i luciditate, dar și un factor tulburător al distorsiunilor epocii ce-și propuneau intempestive remedii) cum că ar putea avea o relație "privilegiată" cu vicleanul despot. Imaginația
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea, deși deloc „subversivă”, s-a văzut interzisă pînă-n 1990 (a apărut în 1991): „după tezele din iulie ’71, Popescu-Dumnezeu și Dodu Bălan s-au grăbit să interzică
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Uneori ca un mod de viață în dignitate lăuntrică (,Ťnu poți rămîne în fotoliul tău, nici chiar pe un scaun și aștepta. Sînt lucruri de făcut, ritualuri. Rugăciunile, biserica, împărtășania, spovedania, ș...ț. Și de trăit religiosť"), alteori ca semn torturant al unui horror vacui pe care doar credința l-ar putea rezolva: "ŤNoaptea, o simplă privire spre cer, spre Calea Lactee, ar putea vindeca orice om de preocupările atroce ale politicului, socialului, omenesculuiť". în chip caracteristic, Ionescu e, asemenea lui Cioran
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
procesului vine o condamnare la cinci ani de închisoare. Hybrisul lor constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta sa obstinată, în vendeta simbolică. Câți tați nu ar proceda la fel în urma ineficienței autorităților? Câți s-ar resemna cu un rezultat nul? La rândul lui, Federico își dorește o vendeta
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida). Spre a mărturisi compasional: „Mi-a fost milă/ de atîta rîvnă de a fi” (ibidem). „Rîvnă” semnificînd la Ilie Constantin un efort nedus pînă la capăt, torturant însă nefinalizat, căci se cuvine să recunoaștem că repudierea materiei e sub pana sa mai mult un „vis înalt” decît o realitate moral-lirică. Avînd rădăcini comune cu Arghezi și Voiculescu, autorul Fiarei rămîne un teluric convertit la abstragere și organizare
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
pare neapărat, precum doamnei Petraș, "varianta deviată, aberantă a lui Fred Vasilescu", ci mai curînd un compromis între vitalul, chinuitul întru carne și sînge eroticesc Gheorghidiu și demonicul, halucinatul întru idee, Fred. De la protagonistul Ultimei nopți acesta preia frămîntarea teribilă, torturanta visceralitate a iubirii pe cît de inflamate pe atît de măcinate de îndoială, de la eroul Patului lui Procust îi vine idealul încorporat aleatoriu într-o femeie vulgară, s-ar zice că în disprețul suprem al realului. Ladima e un damnat
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
morții, poeta stabilește un numitor comun cu experiența erotică. Moartea în chip de violență nu e decît o metaforă criptată a Erosului. "Pasărea tăiată" alcătuiește secvența memorabilă a unui Eros trăit la nivel dramatic, tăvălit în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca un mediu al legăturii dintre capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu uit
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
să sesizeze dincolo de fabulă semnificații și semne ale lumilor posibile. E vorba de o lume Ťcitităť creator și recreată de receptorul ei, destinatar al acestei Ťlecturiť interpretare." Și, cel mai important: "Romanul e, prin urmare, un răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care Ion Vlad își propune s-o analizeze: în plan formal, discursul eseistic și filozofic care "virusează" proustianismul și psihologismul freudian, și, în plan tematic
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
M mare" să fie mereu de aflat an "moartea cu m mic" (Tragere la sorți) are de ănfruntat autorul Elegiilor, ci și asediul tot mai dureros și brutal al iernii timpului istoric. Sentimentul trăirii definitive sub zodia vremurilor de fier, torturante, ănfrigurate, letargice ale unei lumi pe care Orfeu (uneori sub chipul lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Arghezi și Cocea la Mircea Damian și Zaharia Stancu își descriu experiența carcerală ca metaforă și pars pro toto a lumii românești. Foarte importante sunt diferențierile între statutul de condamnat politic, mult mai elitist, privilegiat după liberalizarea pașoptistă, și cel - torturant - al condamnaților de drept comun („ocnași” sau nu). O agravare masivă a tratamentului aplicat deținuților politici (legionari sau comuniști) apare abia în anii ‘30. În acest orizont comparativ putem înțelege mai bine atît determinările comportamentale pe care s-a grefat
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
traseu nu linear, nici vorbă." Odată ce: Din jocul început la fragedă tinerețe, ținut în cumpănă de propria dreptate, în dispută cu varii vitregii partinice, invidii și mobiluri de evadare, m-am ales, în final, cu acceptări, mistuiri, umbre existențiale, umiliri, torturante planuri de retragere." Nu știm ce ecou ar avea asupra cititorului standard un asemenea curriculum vitae, pentru unul ca noi, care am trăit un destin cumva paralel, dacă s-ar putea astfel spune, când corector, când redactor cu jumătate de
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
ca o datorie în ordinea armonizării interioare, ca o concesie unică făcută sieși de Anna, într-o lume care perpetuu cere ceva de la ea - iar consecințele sociale, ca efecte colaterale care nu pot murdări trăirea cu regret, indiferent ce formă torturantă ar îmbrăca. Relația care se stabilește între Anna și preotul Iacob o amintește pe aceea din Fragii sălbatici, dintre bătrînul profesor universitar și tînăra soție a fiului său, prin comunicarea reală, cu rol formativ și clarificator pentru ambele părți. Ruperea
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
nu spun chiar paradisiac! Spre deosebire de strămoșul Adam, creația imperfectă a lui Dumnezeu, Agamiță, noul Adam, venind din mitologia Troiei, agamitic, agamițic, este făuritorul omului contemporan, care-și eliberează trupul de suflet, punându-și trupul la dispoziția sufletului, înlocuind, astfel somnul torturant, absurd și aleatoriu al conștiinței cu umanismul democratic al religiei comunitare și sexuale, semn al libertății sublimei civilizații contemporane. Scrisoarea magică găsită de Agamiță transformă labirintul închisoare de maximă siguranță- căsătorie! - într-o mânăstire înaltă - un loc al iubirilor nemuritoare
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
ca de-un rînced insuportabil miros apoi de verbe iubitoare doar între ele însele cum lesbienele. Păianjenii Păianjenii care-și întind pînzele aidoma unor fire subțiri de apă din ce în ce mai subțiri disperate căci apa li se refuză și-n setea lor torturantă ar vrea s-o imite. Localul Întunecos localul în sticle alcoolul mugește cum taurii ieși în prag în orbitoarea lumină vezi zemoasele pajiști verzi ce-ar îndestula înverșunatele fiare dacă ce-i înăuntru ar ieși afară dacă ce-i afară
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
că va da un semn de viață. A treia zi Pomponescu primi o telegramă cu următorul cuprins: "Vii mulțumiri pentru frumoasele cuvinte. Gaittany." Atât. Gaittany se făcea că nu-nțelege. Chiar și întîlnirile la masă cu cele două Pomponești deveniseră torturante pentru Pomponescu. În special madam Pomponescu-mamă dădea semne irecuzabile de debilitate mintală, întrucît, incapabilă de a percepe realitățile, sufoca pe fiul ei cu iluziile-i absolut deplasate. - Când ai să te hotărăști să reintri în minister? insista ea. . - Tot mereu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau unele de altele, cu scrâșnet: Ferestrele se dăruiau soarelui, care lua totul, beat de senzualitate. (...) Fereastra era liniștită, exactă. Fereastra era, totodată, și duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]