100 matches
-
e una fluidă, schimbătoare, impresia asupra ei se modifică în urma unei schimbări a perspectivei. Legătura între telefon și fading nu este nici ea la întâmplare după cum observă Eugen Simion care îl citează pe Roland Barthes în Întoarcearea autorului: “Telefonul, prozaicul, torturantul telefon? Telefonul cheamă figura fading-ului: nu este un fir inert, el este încărcat de sens, care nu este acela al joncțiunii, ci acela al distanței; este fading-ul în toată angoasa lui etc.”<footnote Eugen Simion, op.cit., p. 164
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am străduit a le alunga, în această ultimă lună nefericită) se aflau la doi pași de mine, în ființa ei, ce se sprijinea de brațul meu ! Și atunci, nemairezistând torturantei curiozități, i-am spus : — Dacă aș putea înțelege de ce a fost nevoie de atâta mister între noi, ce ajunseserăm atât de apropiați... Nu s-ar mai putea invoca nici pudoarea exagerată, nici... Ca să pot ierta ce a fost, trebuie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apăsătoare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. Disproporția dintre infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în stările melancolice, aceasta încetează de a mai fi torturantă, lumea apărând într-o frumusețe stranie și maladivă. Sensul adânc al singurătății vizează o suspendare dureroasă a omului în viață și o frământare în izolare cu gândul morții. A trăi singur înseamnă a nu mai cere nimic și a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acesta este atât de impalpabil și de difuz, încît nu se poate cristaliza în conștiința nimănui. Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare, ca și cum intrarea într-un ritm echilibrat ți-ar închide calea pentru regiuni torturante și încîntătoare în același timp, și de care nu te poți despărți fără să întorci ochii înapoi. Deși suferința nu ți-a revelat frumusețea, ce lumini îți mai pot fura privirea? Nu oare pentru că luminile acestea tremură ca și cum s-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orientării mesianice, ci și într-o sumă de elemente psihologice și spirituale, care diferențiază specific fizionomiile națiunilor. În cultura franceză, care este o cultură de stil și în care grația temperează elanurile vitalității, n-a existat niciodată, ca o problemă torturantă și dramatică, antinomia dintre viață și spirit. (În Franța, bergsonismul este o erezie.) Francezul trăiește mai unitar, nici prea departe de viață și nici prea aproape de ea. Din acest motiv, nu veți găsi niciodată la francezi neliniștea și teama de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zile, mașina militară a depus-o în fața porții pe Alindora, după care a demarat în mare viteză. Când am auzit zgomot de motor și am ieșit la poartă nu am văzut decât un nor de praf. Ce repetare, ce coincidență torturantă cu împrejurările care au dus la pierderea Minodorei ! Alindora a căzut plângând în brațele mele. Cu greu am putut afla de la ea ce se întâmplase. Drumul lor spre libertate a fost scurt. Femeia de încredere" a ofițerului sovietic Vasili Vasilievici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat. Dacă spunem asta, care va fi răspunsul turcilor? Nici unul! Există o singură cale de-a te Împrieteni cu turcii: să fii exact la fel de dezinformat și de uituc. Fiindcă ei refuză să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe de altă parte, de lipsa de consistență a personajelor. Se pot identifica totuși excepții notabile, care devin cu atât mai torturante cu cât reușesc să amplifice calitativ, nu cantitativ parametrii terorii. Primul dintre aceste cazuri rare este Night of the Living Dead, filmul-cult al regizorului american George A. Romero, iar ultimul Ju-on, regizat de tânărul și talentatul japonez Takashi Shimizu. Filmat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Suferă acestea comparație cu abisalele versuri citate de Filimon? Lăutarii lui strigă așa: Cine la amor nu crede N-ar mai călca iarbă verde" și adaugă, într-un acces de superb afflatus, că "pe la timpi se auzea câte un oftat (torturant este că nu vom ști niciodată cauza acestuia, n. m.)". Nimic însă nu poate egala focul catrenului zămislit de amorezul Gheorghe (cel angajat "de-a moaca" de banul C...), descoperit, ca din întâmplare, de Maria, cea căreia preacinstitul nu îndrăznise
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca și cum ar fi gândit cu voce tare. Contrastul ăsta te face foarte fericit. —Eu... dar... Brigit părea nedumerită și-a încercat să spună ceva, dar Josephine trecuse deja mai departe. în cele din urmă, am ajuns la finalul acelei ședințe torturante. Josephine a spus că Luke o să urmeze după prânz, apoi i-a trimis și pe el și pe Brigit în sala de mese a personalului. Faptul că ei mergeau în zona „persoanelor normale“ m-a umilit și mai mult. Detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la bătrânețe, să aibă o valoare mai mult pentru aducere-aminte, dar deocamdată a le păstra înseamnă pură vanitate. Credeam că, recitindu-le, o să am prilej de melancolie, dar faptele transcrise acolo mi-erau indiferente și de alt ordin ca preocupările torturante de acum. Apăreau ca o suferință veche, în momentul când te invadează o suferință nouă. O scrisoare n-are decât o valoare momentană, te bucuri când face pe drum cât mai scurt timp, căci înseamnă că-ți aduce sufletul cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prezentul său roman O moarte care nu dovedește nimic, după cum o făcuse și în lucrarea sa de debut, Romanul lui Mirel. Am amintit de întîiul roman al dlui Anton Holban și amănuntul este de două ori prețios. Amorul torturat și torturant pe care Sandu îl nutrește pentru Irina, este de fapt amorul unui intelectual, unui cerebral, mai exact, ros de propriile-i incertitudini logice, pentru o făptură simplă, poate, dar total anticerebrală, într-un cuvânt femeie. Or, un astfel de amor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poetizare”... După ce, în răspăr cu mitul precursorului absolut, criticul observă că „scriitorul nu apăruse din neant”, întrucît se produsese la începutul veacului „o restructurare a mentalității artistice”, el eșuează în clișeele critice ale anilor ’60-’70: „tragedia” generată de „neîncrederea torturantă în posibilitatea realei comunicări” și determinisme de genul: „Asumîndu-și tragedia, Urmuz a ajuns la sinucidere, criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
carte „lipsită de orice dinamism, care ar putea ține curiozitatea lectorului mediocru încordată”, după cum însuși autorul mărturisea, dar, ea este totodată un roman „scris pentru oameni și nu pentru artiști”. Parcurgând paginile romanului, cititorul are impresia că asistă „la o torturantă și ineficace măcinare în gol”. Ioana este prin excelență un roman „static”, iar ,,o carte statică te obligă să rămâi înăuntrul oamenilor.” Rezultatul lucidității exagerate sub semnul căreia se situează toate obsesiile personajului principal este „ o adevărată voluptate a torturii
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul că s-au vândut, prin intermediul muncii, altora). Μ Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și orgolios ce refuză până și ideea că este gelos. Întâlnirea cu Ela la Câmpulung (cap. 6, Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la intensificarea sarcinii exaltate consolalare și în același timp torturante, transformînd nevroza în psihoză. Vanitatea obsedantă poate merge pînă la a sugera ideea fixă că ești personal desemnat de Dumnezeu să-l imiți pe Iisus, să-i urmezi calea spre sfințenie, să-ți asumi datoria imperioasă de a te sacrifica
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
projet de séduction, dans lequel îl la plantait là, après avoir été son maître" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93]. 320 "Elle avait fait naître și souvent, avec une adresse féline et une curiosité inépuisable, ce mal secret et torturant dans leș yeux de tous leș hommes qu'elle avait pu séduire!" [Maupassant, Notre coeur, p.80]. "Elle le faisait parler longtemps, pour lui montrer, en l'écoutant avec attention, combien îl lui inspirait d'intérêt" [Maupassant, Fort comme la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
zice Kierkegaard, se speră în viață; dar cînd se descoperă un pericol încă și mai mare, atunci se speră în moarte". Acesta este cazul lui Bacovia, caz tipic al disperării - aceasta este faimoasa "boală a morții", cea mai teribilă și torturantă contradicție pe care a născut-o existența și care constă, pur și simplu, în a nu putea muri. "Tălăngile - trist/ Tot sună dogit,/ Și tare-i tîrziu,/ Și n-am mai murit..." (Pastel)". Lui Bacovia și moartea-i eșuează, este
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras de poezie. Dar, chiar dacă, așa cum s-a întâmplat cu tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
provocată de ideea că în orice moment victima se află la bunul plac al agresorului și fără putință de apărare. Conștiința acestei situații determină la victimă permanenta autoculpabilizare și căutare, conștient și inconștient, de soluții pentru a preveni incidentele violente, torturante. Raportul OMCT consemnează: ”în același mod în care tortura produsă de un agent al statului are cel mai adesea loc în timp ce victima se află într-o detenție secretă, fără acces la lumea exterioară, la bunul plac al celor care o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară: "Dar eu în lumea mea mă simt/ nemuritor și rece". Pe această posibilă filieră interpretativă se insinuează și o notă decadentă, pe de o parte ca estetizare-sublimare a unei existențe torturante, pe de altă parte, prin contrastul între viziunea infernală, joasă, a unei umanități covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]