148 matches
-
făcută mlaștina cu sclavi a acestui timp fals optimist, timp de moarte fără acuzare și de asasini deveniți modele universal valabile". O asemenea radicalitate implică și o suficient de aspră critică adresată Occidentului ce i se pare scriitorului nostru insensibil, trîndav, egoist: ,Oamenii Occidentului sînt pe punctul de a uita de amenințări și de terori, care nu mai supraviețuiesc decît la noi, în bătaia vîntului cel rău". Ne aflăm în apropierea pozițiilor adoptate cu răsunet de unii disidenți ruși, precum Aleksandr
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că ne lăsau total indiferenți. Seara cinam adesea copios în grădina de la Turn, la lumina palidă a câtorva lămpi cu acetilenă, și ne întorceam când era deja noapte adâncă. Viață trândavă, neamenințată de nimic. Dacă eu aș fi făcut parte dintre cei care udau pământul cu sudoarea lor și care strângeau bălegarul, care ar fi fost oare amintirile mele din acele vremuri? Noi eram, fără îndoială, ultimii reprezentanți ai unei ordini
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
p. 499) „Foloase foarte mari putem avea de la mucenici și pentru facerea de fapte bune și pentru disprețuirea lucrurilor din lumea aceasta. Când vezi că mucenicii au disprețuit viața în întregimea ei, de-ai fi cel mai nesimțitor și mai trândav om, gândul se înalță, îți bați joc de petreceri și de distracții, disprețuiești banii și dorești petrecerea cea din ceruri. De ești bolnav, pătimirile mucenicilor îți dau temei de mare răbdare. De te sugrumă sărăcia, de vine peste tine un
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dumnezeu considerându-se “Bolnav în al meu suflet”, se întoarce la matca credinței practicată de părinții, moșii și strămoșii săi. Pentru că este mai puțin cunoscut, transcriu poemul: Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare, Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic - Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic. Născut făr’ de-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
umedă se deschide țesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se desprinde muzeul nimicului. Papucii de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
Semne vagi ca nește sărutări zvîrlite peste umăr. O dată. În mijlocul unei epuizări. Se fanase tot sub ticăloșia lumii. Ereau călduri de se surpau și peatrele - topite ca zaharu-n ploae... Umbla prentre cotloanele rîioase ale Capitalei. Un soare nemernic îl hăituia trîndav, arzîndu-l cu un cer otrăvit; fără strop de nor au îndoială. Se opri locului. Disperarea îi fredona gingaș pe tîmplă. Vru să se năruie. Să termine. Febra instiga la omor autist. Undeva sus, pe deasupra unei cornișe, un fîlfîit de aripi
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un diavol, iar nu un demon, Mefistofel se bucură din partea istoricului religiilor de-o considerație sporită. Acest spirit întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas Lévi, Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
întreagă de guverne sau de electorate (fie ele chiar nominal aliate) erau categoric opuse: fie din teama neîndreptățită a hegemoniei americane, fie dintr-o înțelegere simplistă a suveranității interne a statelor (fie și a celor mai brutale), nu lipsită de trîndava pasivitate, fie dintr-o simpatie subconștientă pentru sistemele dictatoriale (inclusiv, în cazul multor europeni, un antisemitism tacit și inhibat), fie (în interiorul Americii și aiurea) prin solidaritatea de rubedenie ideologică între menșevism și bolșevism. Ne amintim prea bine că în anii
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
miles gloriosus, de soldat fanfaron: "vremea noastră nu e vremea cronicarilor și a rapsozilor, ci a teologilor lacomi, ipocriții unei vieți și cinicii unui minut de sinceritate, a cabotinilor bătrîni și a tinerilor fără alt ideal decît idealul unei vieți trîndave..." Trimiterea la Epigonii lui Eminescu (trecînd prin mult mai "violenta" Scrisoare aIII-a) e vizibilă: Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic". Stilul, polemic, strălucește, uneori chiar în dauna argumentării metodice a ideilor. Á la guerre comme
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
aduce Deplină vindecare pentru rana Ce-o poartă umilitul ca pe-o cruce. Dar lacrimile tale, nestemate Din dragoste, răscumpără păcate... XXXV Nu te căi de ce-ai făcut: și spinii Tot roze sunt, izvoarele-au nămol, Eclipsa-i somnul trândav al luminii, Laleaua dă omizilor obol. Vezi, úmbrele-s ursite fiecărui: La fel și eu, prin rugă îndulcind Păcatul trupului, greșesc, dar stărui De alt păcat mai greu să te desprind, Fiindcă-ți sunt ispitelor izvor... În mine însumi lupt; ne
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
muzee, ar trebui pusă inscripția: "Nu atingeți". Dar asta nu se poate, și atunci opera ta stă ca pomul de lângă drum, ca un monument fără pază, și pe ea își scrijelesc numele și lasă tot felul de urme diverși trecători trândavi și mărginiți. Nu se pot nici pe departe anticipa și enumera toate posibilitățile și toate riscurile care decurg de aici. Liniștea ta, ba chiar nici prestigiul și onoarea ta personale, nu mai depind de tine. Tu ți-ai înstrăinat cea
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
a pus pe foc prea multe lemne ori prea puține, ba că era prea tăcută ori prea vorbăreață.Nimic, nimic n-o mulțumea. Când venea feciorul babei acasă de la muncă, Îi Îndruga multe și nevrute: că e leneșă, că e trândavă, că așa și pe dincolo. Bărbatul o ascultă pe maică-sa cu atenție, apoi zâmbea și Își pupa nevasta bucuros, că doar știa cu cine se Însurase: cu o Anișoară tânără și frumoasă, harnică, veselă, blândă și iubitoare. Asta o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu caută să fie respectați. Numai că astfel de oameni cumsecade n-o să-și piardă timpul cu mine. (rând liberă Când mă pretindeam precoce, lumea a răspândit zvonul că sunt precoce. Când făceam pe trândavul, s-a zis că sunt trândav. Când mă prefăceam că nu sunt în stare să scriu un roman, lumea zicea că habar n-am să scriu. Când făceam pe mincinosul, îmi spuneau mincinos. Când făceam pe bogatul, au zvonit că sunt bogat. Când am simulat indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani din lume, dacă belșugul pământului și recoltele bogate nu i-ar scoate din sărăcie aproape fără voia lor. La muncă sunt foarte leneși și trândavi; ară puțin, seamănă puțin și totuși culeg mult. Nu se îngrijesc să dobândească prin muncă ceea ce ar putea să aibă, ci se mulțumesc să adune în jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
va fi al țăranilor turci, prin Firmanul dreptății, elaborat de sultanul Ahmed I. Prin acest act se va ameliora situația țăranilor. Sultanii care au urmat după Soliman Magnificul au stat mai mult în palatul Topkapî din Istanbul, fiind considerați conducători trândavi. În timpul lui Selim al II-lea (1566-1574) vor fi încurajate intrigile, traficul de influență și va prolifera corupția. O ultimă încercare de a păstra tonusul expansionist al Imperiului Otoman a fost asediul Vienei, din 1683. Deși marele vizir Kara Mustafa
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și migală, Creatorul, căci, dacă ar fi fost așa, atunci înseamnă că Acesta nu ar fi fost decât un farsor abil și rău. Dar această rațiune este greșită. Ea este greșită, căci El ne-a creat, nu pentru a lucra trândav și fără scop, ci pentru a căuta, fără încetare, scopurile cele mai înalte și continuu, cu râvnă neobosită și statornică, să încercăm, după pricepere, să ne apropiem de ele. Însă omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
însuși putînd ridica pretenții mari, chiar foarte mari, o dată ce Ferdinand se dusese în lumea celor drepți și tronul era gol. Gol. Poate că ar fi reușit dacă n-ar fi fost chiar atît de comod, să nu spunem leneș sau trîndav. Nu-i trebuia decît puțin, foarte puțin să convingă pe toți acei care aveau în mînă zarurile că el este cel mai potrivit prin simplul fapt că nu are chef să se vîre în viața altora. Lui îi trebuia titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care se sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce-mi trebuia. -Aseară, ai cinat. În seara asta, postești. Nu găsești că pe stomacul gol șampania are un gust mai bun? -Poate. Ți se întâmplă să și mănânci? -Nu prea des. -Ești manechin? -Nu. Nu lucrez. Am o viață trândavă și luxoasă. Zâmbi și umplu iar cupele. -De câtă vreme îl cunoști pe Olaf? întrebai. -M-a întâlnit acum cinci ani. -„M-a întâlnit”, o spui ca și cum n-ai avea nimic de-a face cu asta. -Cam așa stau lucrurile. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
slăbiciunile. Patriarhii au vînat, este adevărat; tot atît de adevărat este că s-au însurat cu surorile lor, că poligamia era, pe timpul lor, un obicei, dar acești buni patriarhi care și vînau exprimau secolele barbare în care trăiau; erau oameni trîndavi, care, neștiind cu ce să se ocupe și pentru a-și omorî timpul care li se părea prea lung, își plimbau plictisul la vînătoare; în pădure, urmărind animalele, pierdeau acele momente pe care n-aveau nici capacitatea, nici inteligența de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dacă ar fi fost așa, atunci înseamnă că Istorisiri nesănătoase fericirii 87 Acesta nu ar fi fost decât un farsor abil și rău. Dar această rațiune este greșită. Ea este greșită, căci El ne-a creat, nu pentru a lucra trândav și fără scop, ci pentru a căuta, fără încetare, scopurile cele mai înalte și continuu, cu râvnă neobosită și statornică, să încercăm, după pricepere, să ne apropiem de ele. Însă omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-un interviu din Dilema, 2002). Pe canapeaua cu pricina e o îmbulzeală vecină cu sufocarea, haosul e la el acasă, „Și orologiile bat - / Dar nimeni mai nu le ascultă / De vorbă multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor și fin, ca să-i înșele. Greieri răscopți de cîntece, din rană, / I-ademenesc țîrîitor și dulce, / Oh, pipe cu capac de porțelană/ Vor între fumuri trîndave să-i culce. / Iar vorbele-n pahare sunt purtate, / Pe lîngă dînșii, către depărtare, / Pe vîrf de deget moale de fecioare / Cu sînii albi ca două mari lăcate,/ Și proaspătă, ca-n nări de bou, răcoarea / La sfat tăcuți în
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
pe calea profesiilor intelectuale, foarte solicitate la Florența (Brunetto Latini, de pildă, era notar și tot notar era și amicul Lapo Gianni). Dante este primul și unicul Alighieri care trăiește din rentă. Dar să fie clar, nu duce o viață trîndavă de „tînăr domn”; vrea să trăiască asemenea unui nobil sau, cel puțin, vrea o viață pe potriva concepției lui despre noblețe: detașat de „înjositoarele” griji economice pentru a se dedica total artelor liberale, adică studiului și poeziei. Dar una este să
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]