65 matches
-
vrăjitoare, că la spitale, în ziua de azi, slabă nădejde. - Ba nu, cucoană. Să ierte cinstita fața a dumneavoastră, ce frumos machiată este, dar aista-i un leneș fără pereche și-l ducem la spînzurătoare să curățim societatea de un trîndav. Uitați, și acum, că îl spînzurăm, zace nemișcat și citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în putere. Mai bine urcați-l colea
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
va spune că așa ceva nu e cu putință e un prost. Pur și simplu, fericirea lor se erodase, era prizărită, spălăcită de parcă trecuseră apele peste ea, cum practic, prizărit, erodat era totul în jur, în pofida speranțelor oamenilor muncii și a trândavilor care, întâmplător, se eschivaseră de la comunism. Când se îmbăta, Uliana Vladimirovna medita îndelung la timpul acela straniu când ziarele erau buimace de propria lor cutezanță, ca niște țânțari îmbătați de sânge, iar bani încă nu avea nimeni. Bine ar fi
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
-mi petrec timpul cu oameni care nu caută să fie respectați. Numai că astfel de oameni cumsecade n-o să-și piardă timpul cu mine. (rând liberă Când mă pretindeam precoce, lumea a răspândit zvonul că sunt precoce. Când făceam pe trândavul, s-a zis că sunt trândav. Când mă prefăceam că nu sunt în stare să scriu un roman, lumea zicea că habar n-am să scriu. Când făceam pe mincinosul, îmi spuneau mincinos. Când făceam pe bogatul, au zvonit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu m-a răsplătit cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din sat. Oricum, măi Gheo-tată, suntem la un singur pas de belșugul făgăduit, și-a zis grăjdarul, salivând cu gândul la fripturi și la tocane aburinde, bine mirositoare, și la mulțumirea sufletească pentru răzbunarea împotriva lui Roibu și a tuturor trândavilor de teapa lui... Și să-i mai aud pe cei care trăncănesc împotriva petroliștilor precum că ne-au mințit, că îi mănâncă ocna fără nicio milă, măi tovarăși! * * * Mă Gheo, măi! De ce l-ai omorât pe Roibu, mă prostane?! l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Nu asculta ce spun monahii; vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri. Cel de care-ți spun eu, cel din casă, nu cel din mănăstire, este adevăratul Dumnezeu; la acesta să te-nchini; celălalt, pentru monahi și trândavi! Bătrâna vorbea, și cu cât vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se liniști; atinse umărul tânărului: - Să mă ierți, flăcăul meu, spuse ea, dar am avut un fiu, zdravăn ca și tine, într-o dimineață înnebuni, deschise ușa
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Emil Brumaru Poetului îi șade bine Să fie trîndav, bleu și pur. Mînînce miere de albine, Beie din sticle borș de-azur. îmbuibă-se printre chiftele, Cu tîrtițe de fluturi moi. Poetul trebuie să-și spele Zilnic picioarele-n oloi. Și mîinile în lapte dulce, Și fața-n bulion
Să nu uit că sînt poet (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16032_a_17357]
-
roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște, cu gâtu-n sus, nutrețul otrăvit. În foișorul lui, îngerul aduce-n ființă floarea aceea care va capta-n petale vârtejul, odată pentru totdeauna, să nu-l mai lase revărsat aiurea; schimbat în
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
În viață trebuie să tragi la jug. Nu vi se pare? — E o părere. Căutați ceva În mod special? — Nu e o părere; e un fapt. Ce se Întîmplă În țara asta e că lumea nu vrea să muncească. Mulți trîndavi mai există, nu vi se pare? — Nu știu, domnule. Poate. Aici, precum vedeți, vindem numai cărți. Individul se apropie de tejghea, cu privirea rotindu-i-se mereu prin prăvălie și oprindu-se din cînd În cînd Într-a mea. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cărămidă și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
robust, lucid, detașându-se de societatea în care trăiește și dominând-o, el prinzându-și personajele în insectarul său literar, pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de aici, ca și la
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
sau prelungirea bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Hai repede, în noaptea asta se formează drumuri din cele moi, ca niște fulare, luminate difuz prin pâcla lăptoasa de oglindă lunii spartă-n mii de fărâme. Ridică-te, nu mai trândavi în fotoliu împresurata de perne și motani rotitori - pune-ți pe cap pălăria de arlechin, încalță pantofii de cenușăreasa și vino să ne căutăm vechile umbre prin labirintul de ceață. Grăbește, nu-i vreme de stat la-ndoială, neliniștite-s
CHAGALL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349127_a_350456]
-
nici nu se mai scoală, Scoli idei, scoli istețimea, Scoli oricare socoteală, Scoli adulții și puștimea... Scoli bărbații la răscoală, Scoli femeile la veghe, Scoli năvalnic, scoli domoală, Scoli de-antregul ce întreg e... Scoli din boală, bagi în boală, Scoli trândavii fără vlagă, Scoli din somn și sforăială, Scoli și firea cea mai bleagă Scoli cu scop sau amăgeală, Scoli aiurea, scoli anume, Scoli că vrei sau din greșeală, Scoli ce șade pe tânjeală... Scoli sfioși fără sfială, Scoli amanții și
SCOLI ŞI MORŢII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347606_a_348935]
-
contemporanilor lui, paradoxal - fix aceleași cu ale contemporanilor noștri: „O, ce ciudă, cât mă mir, / D-al celor mari caractir! / Ce schimbate la ei firi, / Ce gusturi, ce diferiri! / Precum ceriul de pământ, / Așa ei de cei mici sunt. / Toți trândavi, toți lenevoși, / Nestatornici, furtunoși, / N-au ei fapte bărbătești, / Toți au minți copilărești, / Toți de mititei iubesc / Lucruri care nu-i cinstesc. / Toți, de când sunt băieței, / Înclinează lângă ei / Oameni care-i lingușesc, / Care-i laud' și-i slăvesc. / Totdeauna
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
și un Zoltan Terner mereu nesătul de hrană mintală... Roni CĂCIULARU: Asta sună mai mult a laudă. Zoltan TERNER: Ai dreptate. Așa-i cum zici! De-aia nu-l pot suferi. Cade în prostească fudulie. E voinic la proiecte și trândav la fapte, se complace în comoditate, e neînstare să se hotărască la un singur drum, vrea să le încerce pe toate, împrăștiindu-se în toate vânturile. N-are destulă răbdare să ajungă la miez, la esență, la sâmbure. E fricos
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
ce s-ar zice Dumnezeu iubește cu adevărat omul muncitor care asimilează cunoștințe. Nu s-a întors nimeni din Rai spre a confirma că acolo nu se muncește. Eu găsesc că este puțin probabil dar popii, îi cred pe toți trândavi ca și ei și propovăduiesc „VEȘNICA ODIHNĂ” Referință Bibliografică: Iubesc, dar cum? / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
gândesc, Că toți ne disprețuiesc. - Fiindcă mă invidiază, Să afirme, ei cutează, Că-s urât, am părul rar, Și mă ponegresc: - Ades, auzi câte-un orb Că-s șarlatan, că sunt neghiob, Că-s greu de cap, un idiot, Un trândav și un netot. - Alții, fără minte multă, Chiar și vocea mi-o insultă! Ca mine, orator mai rar! Am eu voce de ? Pe lângă noi, în muzică, Filomela e-o nimică ... Ba n-admit asemănarea Nici cu privighetoarea. - Ai dreptate! Ai
LEUL, MAIMUȚA ȘI MĂGARII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371360_a_372689]
-
astă noapte, sufletul tău va pieri ! Atâtea lucruri de le-ai strâns, ale cui oare vor fi ?" Ispravnicul Credincios Ferice de robul care, Stăpânu-l află lucrând Drept ! Îl va pune peste multe, că-i vrednic și înțelept ! Ispravnicul necredincios Cel trândav, ce-o mânca și bea și slugile le-o chinui, Prin bătăi, sau chiar cu viața, Stăpânului îi va plăti... Femeia gârbovă vindecată Pe o femeie gârbovă, ce-avea un duh de neputință, DOMNUL IISUS a vindecat-o, cu Milă
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
da. Dar de ce [te] temi de mine, te ferești a-mi arăta Ce intenții ai? CHALKIDIAS (ridicîndu-se) Ce stărui? Oare viața unui sclav Merită luare-aminte? Oare e așa grozav? Moartea, care pentru tine e penibilă, temută, Mie, care sunt un trândav, mi se pare chiar plăcută. LAIS Cum? Renunți la înturnarea înfloritei primăveri, Cu podoaba ei de roze? CHALKIDIAS Ei, asemenea plăceri De treizeci de ori avut-am în viață. Aș voi Să văd altceva. Unica noutate dup-a fi E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care au ele pretenții nu se referă decât la activități neproductive: preocuparea pentru a-și asigura o viață plină de „distincție” le ține loc de rațiune a existenței. În fața acestei clase de trândavi se află o „clasă industrială” (classe industrielle), pe care ar fi mai exact s-o numim clasă iscusită (classe industrieuse). Membrii acesteia sunt veritabili „producători” sau creatori, care, prin activitățile lor, contribuie la îmbogățirea patrimoniului național. Este vorba despre lucrătorii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să le atribuie vreun „scor de excelență”. Este vorba despre bărbați și femei care au dobândit o poziție preeminentă în societate sau care au moștenit-o (prinți și prințese). Este, fără îndoială, nedrept să-i punem pe toți în categoria trândavilor, dar excelența lor - dacă se poate vorbi de așa ceva se manifestă în domenii de activitate care aduc puține servicii prosperității țării. Acest dispreț față de activitățile nelegate direct de producție sau de creație este în concordanță cu concepția saintsimoniană conform căreia
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
literară”, „Timpul”. Ca publicist, el adoptă, în studiile sale sociale și economice, o atitudine conservatoare. În literatură, în românește, R.-R., care în tinerețe nu își poate stăpâni pornirile vindicative, se afirmă cu satira Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav (1877). Victima este V.A. Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după idealuri zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]