43 matches
-
bucium în dimineți cu soare uitat prin rămurele, mai vino și mai treci să-mi cânți și veșnicia și dorul de izvoare. de n-ar mai veni toamne, eu sigur aș rămâne, să-ți cânt doina și dorul cu glasul trăgănat, când văd că moare frunza și frigul mă răpune mă doare plânsul tău , de nu e cu bănat. rămâi că înfrunzesc în dulcea primăvară și ușile-ți deschid să vii ca să mă vezi, palatul meu e veșnic și nu e
DIALOG de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 by http://confluente.ro/Dialog_ion_ionescu_bucovu_1360998716.html [Corola-blog/BlogPost/351914_a_353243]
-
răstignite în cuiele zenitului ca de-o umbră, eu aud și-nțeleg pulberea muzicii tale... Coloană de aburi cerești ieșiți din respirațiile adânci siderale, vis al himerelor de bezne, silabisind sclipiri gingașe de stele și reverberând ecouri imateriale de pași trăgănați, târâți în lanțuri, - pași umbrelor de robi ai durerii. Aceștia, după milenii întregi, abia azi au ajuns la capătul drumului tău bifurcat de suplicii, de unde umbrele lor urcă-ncet, încet, fără grabă, toate treptele de marmură lăptoasă ale cerului... Urcă
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vie care acoperea cele mai nefertile terenuri ce înconjurau orașul. Dovada a ceea ce era se poate regăsi în lucrarea învățătorului Alexandru MOISI, MONOGRAFIA CLISUREI 1938. Iată citatul; „ Via U.D.R.-ului (Uzinele si Domeniile Reșița) este plantata pe un deal trăgănat cu drumuri largi șerpuitoare, care atrage atenția tuturora și are o întindere de 81 jugăre cu o pivniță modernă, având capacitatea de 5000 Hl. Clădită din beton în deal, are localități pentru fermentație si este iluminata cu acetylen. Vinul renumit
VITICULTURA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Viticultura_in_moldova_noua_mihai_leonte_1368775201.html [Corola-blog/BlogPost/354893_a_356222]
-
altul la fel!”. Printre prunii lui Sive Ioani se întrevedea crucea bisericii. Acolo trebuia să ajungă. „Oh, ce slăbii! De ce mă mai ții, Doamne? Că bine mi-ar fi fost lângă Neculae al meu!” Pașii ei se înfiripau din ce în ce mai înceți, trăgănați ca o doină de demult, din fecioria ei. Aceeași jale, atemporală, contopită mereu cu plaiul Sălajului, contopită mereu cu pașii slabi ai cuiva, cu ținta ajungerii mereu mai departe. Dar acum, acum era mult mai greu cum tot mai rari
BĂTRÂNA CU BOTUŢA de SLAVOMIR ALMĂJAN în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 by http://confluente.ro/Slavomir_almajan_batrana_cu_botuta_slavomir_almajan_1345597891.html [Corola-blog/BlogPost/355237_a_356566]
-
-și fortifica speranța și credința că “omenirea își poate relua firul vieții din capătul uitat al civilizației”, se îmbărbătează cântându-și unul altuia “cântece bătrânești”. Primul cioban - din străvechea Indie - reproduce “ două hime vedice”, iar al doilea - din legendara Dacie - “tragănă melodios Miorița”. Iar forța semnificației e totală: lumea nu se sfârșește cu Miorița, ci lumea o poate lua de la început cu ajutorul ei. Este, printre altele, o replică severă dată interpretărilor ce vizau fatalismul mioritic Miorița străbate lumea (2002). Până în primul
Motivul mioritic reflectat în opere artistice culte () [Corola-website/Science/314223_a_315552]
-
joc născută parcă și cu cântec răsfățată, Cu privirea luminoasă, chip senin și mers zglobiu, A primit a fi regină colo-n Țara de pe Jiu. Flăcăiandrul, mijlociul, blândul lui fecior, BANAT, Cu ochi calzi, cu fața smeadă și cu glasul trăgănat, Și-a luat cu bucurie partea lui a stăpâni Țara așezată-n colțul însorit din miazăzi. Și CRIȘANA, mititica, dintre fete cea mezină, Devenit-a tot atunci Țării de Apus stăpână. În sfârșit, venindu-i rândul, MARAMUREȘ, cel mai mic
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
dai „bun lucru“, că moare. Dacă se începe vreun lucru și intră atunci din întîmplare un om harnic în casă, apoi se crede că lucrul va spori; dacă vine însă un om leneș, apoi se crede că lucrul se va trăgăna*. Cînd te apuci de lucrat cea dintîi cămeșă a unui copil mic, e bine să stai de ea pînă ce-i gă ti-o, căci de cîte ori te vei scula și te vei lăsa de lucru, de atîtea ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca vas pentru lichide tipări (a) - a îndesa (mămăliga) tîlv - țeavă prin care se trage vinul din butoi tîrboc - sac de pescuit tîrlă - stînă tîrș - brad pitic toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o vede./ Mai pe urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mare încât, la rându-i, aceasta îi spune povești: Din frunzișul fremătos/ Povestești așa frumos/ De m-adormi în iarbă jos, iar inflexiunile metrului popular se simt în povestirea-i ca-n adormirea copilului mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci din întreaga sa entitate, el emană acel armonic sunet al cornului: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn145. Întreaga frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
încât, la rându-i, aceasta îi spune povești: Din frunzișul fremătos/ Povestești așa frumos/ De m-adormi în iarbă jos, iar inflexiunile metrului popular se simt în povestirea-i ca-n adormirea copilului mic, legănat de mama sa: Tragănă-se tragănă/ Frunza de mi-o leagănă.144 Poetul se află în deplină rezonanță cu Măria Sa, codrul, căci din întreaga sa entitate, el emană acel armonic sunet al cornului: Lin din codri se coboară/ Melancolic glas de corn145. Întreaga frumusețe a sunetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Costin („Pseudo - M. Costin”), care nu s-a dat în lături de la efortul de a se informa pentru mici demonstrații de patologie. Lui Dumitrașcu Cantacuzino - zise el - „i s-au tâmplat moartea” din cauza unei „boalfe” „la grumazi în chip de tragăn”. Gheorghe Duca Vodă, așezat de un cronicar între victimele lui Șerban Cantacuzino (otravă, plasată prin intermediul unor „leși”), a murit de „cataroi”. El și-a văzut moartea venind: „Sosind văleatul 7193 eară cel de la Hristos 1685, în luna lui martie în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai bună? Cel ce poate să o spună Va primi o notă mare. Te îndeamnă și te-nvăță, Te iubește și el tare: De ești mic sau de ești mare, Tot îți dă câte-o povață. Are limbă, dar vorbește Trăgănat, de parcă cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
un rău inevitabil? S-a dus singur la Livadia. Știa că războiul oriental are să se facă? E drept că la Mazar Pașa era turc, dar a intrat în apele războiului omul numaidecât. Răscumpărarea drumului de fier vi se impunea? Ați trăgănat-o ani întregi doar ați scăpa de ea. O! el a făcut altfel. În Senat a mărturisit în adevăr că e silit din afară, în gazete însă o numea cestiunea cea mai populară. A făcut-o, a dat ocazie amicilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știut să o mascați Și în sufletele voastre Cu durere vă iubeați. Promițând unul altuia Cumcă nu veți mai iubi Voi gândeați c-o să rămâie Astfel până veți muri. Și-n această mângâiere De pe-o zi pe alta voi Trăgănați o fericire Dureroasă amândoi. Fiind siguri unul de-altul Să promiteți fu ușor Cumcă nu o să mai faceți Alianțe din amor. Dară azi pui capăt tragic Astei stranie povești. [ANA] Doamne, Doamne, mătușică, Nu ți-i greu să mai vorbești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul Boiștei, trăgănat, acoperit până aproape de vârf cu lanuri înguste ca niște velințe multicolore, și în față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor, după care începe proza întinderilor arse și a așezărilor omenești sărace și murdare. În dreapta, peste priveliștile strălucitoare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îndealtmintrelea mănăstirea mai era și sub patronatul regelui. Avizată la sine însăși atât în cele spirituale cât și-n cele mirene, lăsată înlăuntru și afară fără nici o îngrijire, supraveghere sau ajutor, scăpătată, disprețuită și părăsită într-adins, biata mănăstire grecească trăgăna o existență mizeră spre păsul ei și ocara marii sale comunități religioase. În loc de ajutor material, regele-și puse de gând s-o prefacă pur și simplu în mănăstire catolică, socotind că înflorirea ei ar fi cu putință numai atunci când ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
episcopiei Milcoviei. Episcopia, înființată pentru Cumania la începutul anului 1228 și ocupată pe atunci de priorul dominicanilor Theodoric, episcopie care-și împrumută mai târziu numele Milcovia de la micul pârâu Milcov, ce șerpuiește între Moldova și Valachia, culese puțini lauri și trăgăna din contra o existență mizeră în mijlocul invaziilor mongolice, a războaielor cu tătarii și a durerilor de facere a statului Țării Românești. Crud pustiită, cu bisericile și zidirile risipite din temelie, dezbrăcată de posesiunile, veniturile și drepturile ei, ea gobi cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcare). Acesta e elementul muzical a formărei tonului: înălțimea și profunditatea, trăgănarea și repejunea, tăria și slăbirea. După espresiunea lui Cicero: "sunetele sânt ca niște coarde întinse cari răsună după gradul atingerei eventuale, când înalt, când profund, când repede, când trăgănat, când tare, când încet. Însă în toate speciile de tonuri e totdeuna și unul mijlociu". Aceste vorbe ale lui Cicero coprind în sine noțiunea modulațiunei tonului. Ea aparține acelui despărțământ al studiului nostru care cercetează formarea tonului ca un instrument
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sus, de-aceea va fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se esecută mai (încet) trăgănat în profunditate, vorbitorul e silit la o trăgănare și prin aceasta câștigă în puterea și ținuta tonului. A doua: prin claritatea cu care toate silabele trebuie să vină la o îndriptățire egală, prin o mai lungă durată a tonului el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de povestirea visului lui Wallenstein și a ducelui de Clarence în Richard al III-lea. De portament însă trebuie să distingem cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita trăgănare (tîrîire) a tonului (Schleppen des Tones). Într-adevăr și tonul trăgănat persistă asupra elementelor vorbirei, însă el trece peste măsura acestei persistențe și de-aceea și peste adevăr. De-aceea tonul trăgănat risipește muzicalitatea din portament și neapărat trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita trăgănare (tîrîire) a tonului (Schleppen des Tones). Într-adevăr și tonul trăgănat persistă asupra elementelor vorbirei, însă el trece peste măsura acestei persistențe și de-aceea și peste adevăr. De-aceea tonul trăgănat risipește muzicalitatea din portament și neapărat trebuie să producă monotonie. Orce târâire a tonului se-ntemeiază însă o dată pentru totdeuna pe aceea că acele elemente ale vorbirei cari însemnează numai relațiuni ideale, prin care așadar nu esprimă decât modificațiuni a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebit pentru reprezentatorul dramatic. El învață aicea acea liniște și claritate în espresiune condiționată de despărțirea declamatorului de obiectul său, deși toate impresiunile deosebite pe cari le provoacă obiectele și situațiunile vor trebui indicate. Fără de-a deveni uniform or trăgănat, artistu 1 trebuie totuși să se ferească de-a cădea într-o astfel de dezapropriațiune. de sine însuși și să plutească ca epopea însăși între mișcare și liniște, între contemplațiunea comodă a obiectului singuratec si între progresul acțiunii. Cu deosebire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la școală, până la feredeu; până la săracele croitorii și magazii din apropiere; trecea printre pruncii nenumărați care umpleau ulițile; ieșea și intra între femeile care se purtau domol de colo-colo, vorbeau moale și trăgănat, se certau ori se tânguiau fără întrerupere. Plângea pentru o rochie, pentru o bluză, pentru o păreche de botine, se certa cu maică-sa Rifca și amândouă porneau tânguiri nesfârșite când Leiba Sanis intra în casă, tăcut, bocănind rar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
credință Și pentru durerea me Mă dădui în crâșm-a be!... Băui azi și băui mâne, Băui patruzeci de zile... ........................... Băui prețul murgului N-aflai gustul vinului... Cu glasul răgușit și cu ochii arzători ațintiți asupra Ianei, Faliboga mai mult rostea trăgănat decât cânta. Bău iar cu sete o cană de vin, după aceea strigă cătră Niță Lepădatu: —Măi Niță, măi prietine! vezi tu pe muierea asta?... Eu cu dânsa am hoțit, măi! Câte ape am coborât, câți codri am străbătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]