770 matches
-
the lords dependants, Are gone with hîm toward Dover, where they boast To have well-armed friends. CORNWALL: Get horses for your mistress. [Exit Oswald.] GONERIL: Farewell, sweet lord, and sister. CORNWALL: Edmund, farewell. [Exeunt Goneril and Edmund.] Go seek the trăitor Gloucester, Pinion hîm like a thief, bring hîm before uș. [Exeunt other Servants.] Though well we may not pass upon hîș life Without the form of justice, yet our power Shall do a court'sy to our wrath, which men
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
not pass upon hîș life Without the form of justice, yet our power Shall do a court'sy to our wrath, which men May blame, but not control. Enter Gloucester, brought în by two or three. Who's there, the trăitor? REGAN: Ingrateful fox, 'tis he. CORNWALL: Bînd fast hîș corky arms. GLOUCESTER: What means your Graces? Good my friends, consider You are my guests. Do me no foul play, friends. CORNWALL: Bînd hîm, I say. [Servants bînd hîm.] REGAN: Hard
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
you are, I'm none. CORNWALL: To this chair bînd hîm. Villain, thou shalt find [Regan plucks hîș beard.] GLOUCESTER: By the kind gods, 'tis mostly ignobly done To pluck me by the beard. REGAN: Șo white, and such a trăitor? GLOUCESTER: Naughty lady, These hairs which thou dost ravish from my chin Will quicken and accuse thee. I am your host. With robbers' hands my hospitable favors You should not ruffle thus. What will you do? CORNWALL: Come, șir, what
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
my fortunes. Thou old unhappy trăitor, Briefly thyself remember: the sword is ouț That must destroy thee. GLOUCESTER: Now let thy friendly hand Puț strenght enough to 'ț. [Edgar interposes.] OSWALD: Wherefore, bold peasant, Dar'st thou support a published trăitor? Hence! Lest that th' infection of hîș fortune take Like hold on thee. Let go hîș arm. EDGAR: Chill not let go, zir, without vurther 'casion. OSWALD: Let go, slave, or thou diest! EDGAR: Good gentleman, go your gait, and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nothing less Than I have here proclaimed thee. REGAN: Sick, O, sick! GONERIL [Aside]: If not, I'll ne'er trust medicine. EDMUND [Throwing down a glove]: There's my exchange: what în the world he is That names me trăitor, villain-like he lies: Call by the trumpet: he that dares approach, On hîm, on you who not? I will maintain My truth and honor firmly. ALBANY: A herald, ho! ALBANY: Tu ins corcit, ba da. REGAN (Lui Edmund): Pune să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mine. Behold it is my privilege, The privilege of mine honors, My oath, and my profession. I protest, Maugre thy strength place, youth, and eminence, Despite thy victor sword and fire-new fortune, Thy valor and thy heart, thou art a trăitor, False to thy gods, thy brother, and thy father, Conspirant 'gainst this high illustrious prince, And from th' extremest upward of thy head To the descent and dust below thy foot, A most toad-spotted trăitor. Say thou "No", This sword
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
thy heart, thou art a trăitor, False to thy gods, thy brother, and thy father, Conspirant 'gainst this high illustrious prince, And from th' extremest upward of thy head To the descent and dust below thy foot, A most toad-spotted trăitor. Say thou "No", This sword, this arm and my best spirits are bent To prove upon thy heart, whereto I speak, Thou liest. EDMUND: În wisdom I should ask thy name, But since thy outside looks șo fair and warlike
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
paranteză. Petru Dumitriu rămâne astfel și mai singur printre prozatori, prea mulți prozatori, cei mai mulți tineri, care combăteau pe frontul realismului socialist. Îl distanțau de majoritate două atribute vizibile: talentul literar și patosul ideologic; pathosul - cum ar zice G. Călinescu. Mulți trăitori din vreme vor fi avut talent; dar, nedublat de cealaltă dimensiune, n-au avut ce să facă cu el; foarte mulți scriitori au dovedit că au o bună orientare ideologică; un timp au rezistat, condiția era suficientă, dar rezultatele le
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
CONCLUZII Peisajul editorial al prozei anului 1953 este foarte bogat și variat. Bogat ca număr de romane, nuvele și schițe scoase de cele două edituri de bază: E.S.P.L.A. și Editura Tineretului. Variat pentru că ponderea editorială a generației de prozatori interbelici (trăitori în vreme) este mai mare decât în anul precedent; chiar dacă această varietate este dată, deocamdată, de trei nume: G. Călinescu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu. G. Călinescu, de pildă, după volumul publicat în 1949, Trei nuvele (Iubita lui Bălcescu, Catina
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zeci ori sute de mii, sau "prime de instalare" aidoma, au vreun interes să se audă semnale de alarmă? Să fim serioși, monșerule! Dâmbovețește vorbind, ziariștii e și ei oameni, iar foamea lor e la fel de mare ca a oricărui alt trăitor în România tuturor contrastelor. Păi, nu e mai bine la patron generos, care te plătește în mii de euro decât în presa locală, să spunem, în care oameni care fac presă din 1990 primesc vreo 5 milioane de lei în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
traduceri (din Alexandre Kojève, Maurice Blanchot, Jacques Derrida). Redobândește cetățenia română și, cu toate că își păstrează domiciliul stabil în Franța, periodic vine, pentru intervale de timp destul de lungi, acasă. Nu mai poate fi perceput ca exilat, ci ca un scriitor român trăitor în străinătate, dar pe deplin reintegrat vieții literare românești. Se manifestă și în contextul postdecembrist ca un personaj incomod. În publicistică refuză o aliniere docilă la vreuna din grupările literare sau politico-culturale ale momentului și polemizează cu personalități presupus intangibile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare și nădejde. Legionarul este trăitorul și soldatul unei Puteri Înalte care poruncește să nu părăsească lupta, trăirea în spiritul Evangheliei și eroismul primilor creștini. El moare cu zâmbetul pe buze și lasă model de curaj și îndemn în lutul nostru omenesc: moartea, numai moartea legionară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dă semne că și-ar fi regăsit un anumit echilibru prin reîntoarcerea la brazda strămoșilor săi. Versurile cioplite cu dalta În stânca rezistentă a materii verbale, realizează prima oară o viziunea lirică a celui mai mare poet al țărănimii noastre, trăitor o viață Întreagă la oraș, dar aspirând mereu spre universul moral al spațiului etnic oltenesc, Întrucât ipostazele lui sufletești nu se puteau mai bine regăsi altundeva. Și dacă opera În totalitate Îngăduie și alte interpretări, ca acelea al „Florilor de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Bătrânul Demiurgos se opintește-n van... În orice minte lumea Își pune Întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite În noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Zvârlire hazardată, cum pomu-n Înflorire În orice floare-ncearcă Întreagă a sa fire Ci-n calea de-a da roade, cele mai multe mor. Astfel umana roadă În calea ei Îngheață, Se pietrifică, unul În scalv, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Oamenii acestor locuri deschise, expuse prin natura împrejurărilor numeroaselor invazii prădalnice, au avut și au folosit codrii din luncile Bârladului și Siretului, cât și de pe interfluviul dintre aceste ape, drept pavăză și adăpost în vremuri de pericole, pădurea constituind, pentru trăitorii meleagurilor noastre, principalul element de existență și de supraviețuire din cele mai vechi timpuri și până în epoca modernă. E aici o mică parte din ținutul poetic „plin de urmele trecutului”. Geograful George Vâlsan definea locul în care te poate cuprinde
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
iarmaroacelor, motivându-se că „din lipsa neîndemnatelor stăruinți n-au urmat primele adunări de iarmaroace preconizate anterior, afacerea rămâne, fie din aceeași lipsă de stăruință, fie că datele calendaristice fixate nu erau cele mai convenabile, în stadiul bunelor intenții. Pentru trăitorii zilelor noastre e necesară precizarea că iarmaroacele urmau să se desfășoare la datele stabilite pe locul din preajma bisericii satului Siliștea, locul unde se afla atunci satul boieresc al Umbrăreștilor, teritoriu potrivit dacă avem în vedere că era încă în funcțiune
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
încerce a reconstitui lucrarea efectuată atunci, va înțelege și percepe grandoarea, splendoarea, ca realizare tehnică a unealtei din piatră, a vasului din lut și al altor obiecte ce depun acum mărturie peste milenii de capacitățile omului din totdeauna. Deci și trăitorii de pe străvechile vetre ale așezărilor umbrăreștene vin cu partea lor de contribuție la patrimoniul valorilor perene rezultate din muncă, asiduitate și abnegație pentru lucrul bine făcut și atât de folositor spre utilitatea și armonia vieții. Ce păcat că oamenii zilelor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
închise, iar spre nord garnituri de trenuri cu vagoane goale spre a fi încărcate. Era vremea când, ca Ion Neculce odinioară, locuitorii exclamau: „Oh, Oh, Oh ? Săracă țară, ce sorți de viață ți-au cădzut, cum au mai rămas un trăitor în tine, de mare mirare este”. Și era doar începutul unui nou calvar, care se repeta pentru a nu știu câta oară pentru români. CAPITOLUL VIII PROBLEMATICĂ ȘI TRANSFORMĂRI DE NATURĂ SOCIALĂ „Deși trepte osebite le-au ieșit din urna
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe câte unul, ca pe țigani” ci numai „când se vindea vreun sat intra și vecinii câți era (sic) într-acel sat la prețul cumpărăturii și nici erau volnici a se duce aiurea”; în schimb, țăranii dijmași, „lăcuitori câți erau trăitori pe moșii stăpânești de se hrăneau, deși nu erau vecini, dar la toate trebuințele ce aveau stăpânii moșiei fără soroc lucrau”, adică oricând și oriunde stăpânul îi putea folosi, ceea ce nu era întru-totul adevărat deoarece muncile, sub termenul de slujbă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și valoarea lor exprimate în unitățile de măsură vechi, despre care am relatat în urmă; fetele, la măsuratul țesăturilor, a urzelii, folosind ceea ce mamele generației noastre numeau încă în perioada interbelică cotul, pentru capacități oca. Termenul cot poate deruta pe trăitorul de azi, echivalându-l greșit. În realitate, unitatea aceasta de măsură pornea de la umăr, depășea cotul îndoit în unghi drept și ajungea la încheietura palmei cu antebrațul, după ce obiectul măsurat era trecut pe ambele fețe (părți) ale palmei, având ceva
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]