364 matches
-
rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scol părea imediat să știe a cui mână îi stătea pe umăr și ce întrebare urma să pun, și îmi răspundea, ca și cum ar fi dormit: „Nu, nimic, nici o veste.“ Iarna se revărsa peste noi, sfârșit de decembrie, fumuriu și întunecat. Trăncănind în jos pe scări cu galoșii în aceste dimineți de ceață și fum, constant în întârziere, mă îndreptam spre coada de la tramvai în acel final friguros de noapte în care umezeala se strecura în oase din cauza filtrelor proaste ale cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fericit, așa cum se întâmplă cu unii prizonieri cu mintea rătăcită care și-au uitat suferințele lor și nici măcar nu știu că au fost eliberați. Pe măsură ce durerea devenea mai intensă am încercat să aștern un văl peste starea mea de veghe trăncănind cu mine însumi despre situația în care mă aflam și astfel pierzându-mă în anonimat și atenuându-mi suferința. Dar adevărul crud nu poate fi negat așa că, în cele din urmă am tăcut, și am redevenit eu însumi, perfect conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pline de praf, molii și pânze de păianjen. Împreună cu Ruby, Alex făcuse o curățenie temeinică în toată casa și acum se putea bucura de ea. Munca, în tăcere, alături de Ruby, îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și a lui Hattie ajunsese de notorietate publică. Era de neconcepuț ca Hattie să fi vorbit. El era de blamat că-i dezvăluise lui Emma secretul, dar nu mai vorbise cu nimeni altcineva. Probabil că Emma, deși părea de necrezut, trăncănise. Poate că-i vorbise lui Hector Gaines cu care se împrietenise. (Și Tom era destul de gelos.) Marți dimineața sosise în Traveneore Avenue o scrisoare din partea lui Hector, adresată lui Tom, prin care-i cerea ca, de îndată ce se întoarce în Ennistone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intenția filozofului nu constituia nici un fel de secret pentru ele două, nu o discutau. Hattie se retrăsese în rezerva și pudoarea modului lor de a conversa, care constituiau o latură esențială a relațiilor dintre ele. Nu-l „forfecau“ și nu trăncăneau despre Tom, așa cum nu-l cleveteau niciodată pe John Robert. Acest lucru nu era numai un aspect impus de ceea ce Pearl numea uneori, cu afectare, „ținuta ei morală“. Era ceva ce ținea de Hattie, de disciplina ei interioară, de demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te împrietenești cu Tom McCaffrey. Nu știu. Eu nu ți-am atras atenția că ar fi un secret, dar mă bizuiam pe abilitatea ta de a discerne ce-i public și ce-i intim, și nu mă așteptam să trăncănești... N-am făcut-o! I-ai spus lui Pearl? — Da, dar... Atunci înseamnă că ai vorbit cu cineva. Da, dar asta-i cu totul altceva, și-apoi Pearl știa oricum... — Cum de știa? Doar dacă a ascultat la ușă... Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
habar? Ai încercat să strici lucrurile, oricum, ai ruinat totul... — Ce vrei să spui? Ai răspândit ce ți-am povestit eu despre John Robert și Hattie și cu mine. Ți-am atras atenția că e un secret, și tu ai trăncănit și acum s-a publicat și în presă, nu știi ce îngrozitor e totul și cât rău ai făcut. — Eu n-am spus nimănui nimic. — Trebuie să fi vorbit. I-ai spus lui Hector Gaines. Nu i-am spus. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai plecat, din Parchet! Băi, Croco, mai zii o vorbuliță, și mă jur că-ți plombez gurița spurcată, cu asta! și Apostatul îi arată nevricosului de Crocodil, sticla de vin, golită. Nu glumesc! Ai întrecut măsura! Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă, mă, băiatule, orice șut în cur, e și-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pământ de rușine. În sâmbăta aceea Îi promisese că avea să o aducă la Roma, pe la șapte seara, dar la ora aceea erau Încă pe terasa unui complex de pe plajă. Mama băuse ceva mai multe daiquiri și se apucase să trăncănească despre reîncarnare, și Îl Întreba pe prof dacă el credea În hipnoza regresivă, căci ei i-ar fi plăcut, dacă nu costa prea mult, să se supună unei astfel de ședințe, ca să afle ce fusese În celelalte vieți ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
explică blând. Aceste procese nu pot fi modificate de către operatoare. Îmi apare rău. Asistentul se ivi din spatele peretelui mobil. O supraveghea. Le supraveghea. Randamentul ei era monitorizat constant. — 4 minute, numărul 7, Îi făcu semn cu degetul, nu Începe să trăncănești, ai cel mult patru minute pentru a trata cu un client - one call solution, ține minte. Du-te-n mă-ta, Îl trimise Emma. Să tratez cu clientul - ce expresie și-au mai fi inventat și creierele din firma asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Da, e grozavă, foarte elegantă. — Nu eram sigur... cu gulerul ăsta și tot restul, știi. M-am gândit să nu fie prea țipătoare pentru mine. — O, nu, a zis Sheba, e o cămașă grozavă. N-am mai putut. Cei doi trăncăneau unul cu altul de parcă eu nici n-aș fi existat. Căutam o vorbă cu tâlc care să-mi reafirme prezența. Și atunci mi-a venit brusc: Copiii tăi sunt la școli private, nu, Sheba? Sheba s-a aplecat spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cârlig, întinde firul și scufundă pluta. Ted este partenerul de viață al lui Sue. În zilele când eram încă în relații amiabile, ea obișnuia să-l numească „iubitul“ ei sau, mai rău, „bătrânul“ ei. Taci, taci, mă gândeam, în timp ce ea trăncănea în continuare. Taci, vacă plicticoasă. Las-o pe Sheba să vorbească. Ceea ce s-a întâmplat. — S-ar putea să ai dreptate, Sue, a zis Sheba. Dar câteodată, cred că e mai mult problema mea. Pentru că nu sunt obligată să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să chicotească văzând femeile dezbrăcate. Dar când s-a uitat la el, expresia lui era de o atenție reverențioasă. — Idealul feminin era destul de diferit pe atunci, a făcut ea observația. Doamnele astea n-ar fi putut ajunge în Playboy, cred. Trăncănea superficial, și-a dat seama. Nu voia să fie liniște în cameră. Connolly a dat din cap și a continuat să se uite la pictură fără să zică nimic. Sheba a rămas uitându-se la profilul lui serios. Din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
probabil ați văzut ce grăsuță m-am făcut. Sheba a tăcut diplomatic. De fapt, sarcina incipientă nu făcea nici o diferență față de grăsimea și așa pantagruelică a lui Sue. — Arăți splendid, a zis Sheba. Incredibil de bine. Sue a continuat să trăncănească o vreme despre nume de copii și camere de copii și alte lucruri legate de maternitate. Eu am ieșit din discuție o vreme. Când am reintrat, se vorbea despre naștere. — Ascultați, a zis ea cu o voce scandalizată, Ted nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am auzit ce i-a răspuns. Doar am văzut-o râzând și scuturând din cap, în timp ce îl lua pe Ben în brațe. Sheba a fost cu mine în mașină la întoarcere, dar au fost și Polly și Ben. Sheba a trăncănit tot drumul cu Ben. Polly și cu mine n-am zis nimic. Când am ajuns înapoi la Highgate, am făcut caz că mă duc direct acasă, dar Sheba și-a pus mâna pe a mea și m-a silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Se pare că se împărtășise cu o zi înainte, cu sora mea. După slujbă, Dave și copiii au rămas la biserică să ajute cu mâncarea de Paște. Marjorie, Sheba și eu ne-am dus spre casă ca să pregătim prânzul. Sheba trăncănea despre cât de frumoase au fost imnurile și nu-i așa că pastorul Des e un tip de toată isprava? Apoi, la un moment dat, am început să vorbească despre iubire. Câteodată mi se pare că am fost într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
O siluetă pășește pe alee, În Întuneric, te ridici și vă sărutați, fără să vă spuneți nimic. A doua zi, În autocarul care vă duce la aeroport, dormi cu capul pe umărul ei, iar În avion luați micul dejun Împreună, trăncănind despre lucrurile mișto pe care le-ați văzut și le-ați făcut și despre ce o să le povestiți prietenilor acasă - vi s-a schimbat statutul În cercurile voastre, pentru că acum sînteți niște oameni de lume, care au călătorit În afară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo e nevoia noastră cea mai mare, sînt pline cu conserve suple de mazăre și borcane grase cu pastă de roșii și oferta se oprește cam aici. Dar aceste drumuri și activități comune au folosul lor, leagă prietenii. În camion, trăncănim despre mărci de haine despre care doar am auzit, despre niște cizme gen George Michael aduse din Italia pe care cineva le-a văzut la un tip, despre trupe de muzică și fotbal și filme, apoi iar despre haine, și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucrurile astea nu sînt o exagerare, se Întîmplă. Scap de acolo, pentru că unul din veterani Îmi ia apărarea. Am vorbit cu el În primele zile, e un tip din Cluj, i-am zis că știu Clujul, am rude În zonă, trăncăneam aiurea deasupra unui sac de cartofi la bucătărie. Părea un tip de treabă, poate chiar e, se lasă tîrÎt de anturaj sau poate s-a nimerit pe- acolo. Dar Box nu se dă bătut. La stingere, mă trezesc cu el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne mișcăm buzele, ca niște ventriloci desăvîrșiți. Dacă nu facem pregătire pentru jurămînt, cărăm dale de piatră sau cărămidă ori saci de ciment pentru noile construcții ale unității sau ne Însuflețim În fața difuzoarelor atîrnate de stîlpi care transmit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că o să mor din asta... Crema e grija mea acum? Imaginează-ți cum aș arăta În dormitor dîndu-mă cu cremă... trimite-mi și niște papuci de casă și o scufie de noapte. Abia dacă apuc să mă spăl... O vreme trăncănim lucruri neutre. Îmi umblă prin minte scena cu CI-stul, dar cum aș putea să-i spun? — Ascultă... — Da, ce e... Mă opresc, nu știu dacă fac bine ce fac. — Da... Spune, ce e. S-a Întîmplat ceva? Spune-mi... E
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele scobite sînt aceleași, igiena e aceeași, dar măcar nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facă, cum ar fi taică- său și alții ca el... Un prost, n-a Înțeles nimic din ce citise și spusese timișoreanul, din ce vorbiserăm. Realmente era tare de cap, o ținea pe-a lui, chestia cu „mobilizarea“... Apoi am trăncănit despre tot felul de chestii... un veteran din București ne-a povestit despre un prieten care a murit În București, făcea armata la o unitate de transmisiuni și au primit un ordin să meargă să apere o poștă ori o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am fugit de Anul Nou din spital, Într-un trening roz. Pe care scria NEON, cu litere cauciucate. Mai bine aveam o țintă. În fine... trei ore În fiecare noapte cu tipii ăștia de la infirmerie care sînt ca lumea... am trăncănit și am citit ziare și ne-am uitat la televizor... noaptea au Început să dea un program care se cheamă Via satelit (muzică și show-uri americane). Probabil că după ce trec cele două săptămîni de gardă o să-mi pară rău
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]