198 matches
-
spre bătrân - „aprinde-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după, era asuprit de maică-sa, care Îl gonea de-acasă ori nu-i mai dădea bani când i se Întâmpla vreo trăsnaie. Și făcea destule. Vă povestesc altă dată. Hristu, pe lângă jumătatea de normă ca suplinitor necalificat la școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la bulgari. Deși erau și ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un fapt de presă. Abia când o femeie mușcă un câine putem vorbi despre un bun subiect de știre. Omul este fascinat de insolit. El vrea să fie mereu luat prin surprindere și, dacă se poate, să zâmbească, auzind câte trăsnăi se petrec în lume. Aici suntem pe terenul predilect al faptului divers: un miliardar în dolari care își lasă averea unui câine, un cerșetor la moartea căruia se descoperă salteaua plină cu bani, rănitul dus la spital și care moare
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a ceea ce știu și pot deja face elevii, sprijinindu-se unul pe altul, Împărtășindu-și unul altuia experiențe, cunoștințe, mod de lucru pentru a Învăța ceva nou. Copiii Învață cu ușurință unul de la altul tot felul de lucruri; așa cum Învață trăsnăi, pot Învăța și lucruri utile, cum Învață să tragă cu praștia, să facă vaporașe de hartie pot Învăța și deprinderi de muncă intelectuală. Trebuie doar să le creăm condițiile favorabile, ca Într-o seră, (va amintiti metaforă?!) dar lăsând un
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
în pat. Când nu-și înșeală publicul prin scamatorii și nu recurge la povești incredibile pentru a atrage atenția asupra lui și a-și credita astfel mesajul cu o valoare incontestabilă, Simon Magicianul gândește. El teoretizează, avansează idei. Dimpreună cu trăsnăile - asemănătoare celor ale tuturor actorilor Antichității, s-o spunem încă o dată, și lucrul este valabil nu numai pentru marile figuri ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
263 Ibidem. 264 Ibidem. 93 iubitoare de plăceri: „Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în rol de povestitor, de egal al barbatului, devine aici tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de o teologie sau, în Antichitate, de o cosmologie. Fie țin numai de capriciile unei fantezii individuale și nu merită decât un dispreț mai mult sau mai puțin amuzat. În ambele cazuri, descoperire a unei perfecțiuni sau inventare a unei trăsnăi, trecerea prin Frumos este inesențială. În propriul ei cuib istoric, "Arta" a fost, până într-un timp nu foarte îndepărtat, nu de negăsit, ci pur și simplu de negândit. Capitolul VII Geografia artei "Acolo unde cei cultivați se molipsesc de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ambii gândesc postmetafizic, primul are nevoie de ipoteza morții lui Dumnezeu, falsificând cântarul adevărului prin ocultarea adevărului, pe când transmodernul nu are nevoie de sofistica morții lui Dumnezeu, căci e prea realist ca să se complice cu o imposibilitate ontologică. O asemenea trăsnaie nu i-ar fi putut da prin minte lui Kant. Să încercăm a confrunta epigonismul transmodern eminescian cu cel postmodern nietzschean, sau mai exact spus cu modul receptării lui de către filosofii diferenței. În 1870, Eminescu tipărea în "Convorbiri literare" poema
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încă o trăim. Postmodernismul rescrierii pare a răsturna viziunea foucaultiană, fiindcă te întrebi: ce poate fi rescrierea altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică "reprezentare-joc"? (Orice s-ar zice, din istorie nu poți ieși, ci doar să spui despre ea toate trăsnăile de pe lume!). Cu asemenea sofistică, reformatorii învățământului românesc postdecembrist au eliminat din programele de liceu criteriul diacronic în studierea literaturii, în favoarea celui atemporal, tematic (introdus, altminteri, și în studierea istoriei), încât elevul are acum dreptul să încurce epocile, să le
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un suflet imaterial salvându-i pe oameni de la păcatul întrupării, o posibilitate pentru homo sapiens, care-și consacră scrupulos întreaga viață îndeletnicirii de a muri în fiecare zi, de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în întreaga sa „existență primară”. Dar, într-o zi, analizând, a realizat că îl purta pe tatăl său în el; l-a străfulgerat atunci ideea că „tatăl, prin intermediul laringelor lui Maslow, comanda salată la fiecare masă”. Nu era o simplă trăsnaie. Maslow și-a amintit că, în momentul când a realizat că i se aduce salată, a cerut cu vehemență să i se ia din față. S-a emancipat, devenind, în acest fel neînsemnat, el însuși, și nu tatăl său. N-
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și mă întreb: cum de ați ajuns în pozițiile astea de șef de depozit pe la Gostat, la produse animale, fără să fi fost om al partidului? S. M.: Și eu m-am gândit de multe ori și am făcut și niște trăsnăi. Că odată a venit un portărel de la judecătorie trimis de primul-secretar de partid să-i dau mere, să-i dau ouă din depozit. Și i-am spus portărelului, că l-o fi trimis ăla sau nu, nu știu!, dar eu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai rămas Anișoara, cea mai mică și cea mai alintată. Cum mama în loc de tat tu îi spunea tătâni-tu iar tata în loc de mamă-ta, mâni-ta, dacă unul dintre părinți o întreba pe Anișoara cine ar fi putut face o trăsnaie sau alta, răspunsul venea promt: mâni-ta sau tătâni tu.Când erau ambii părinți de față, dădea vina pe mâță. într-o astfel de situație, tata s-a repezit spre mâță ca să-i aplice o corecție dar aceasta îngrozită și-
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Anuța, fata lui George al lui Ion.Și, numărul gospodăriilor s-a tot sporit. Fiica acestuia, Dina, acum bunică și ea, s-a căsătorit În Prelucă cu vărul meu Ion, al lui Sandu Țăran, tovarășul meu de joacă și de trăsnăi din anii copilăriei.Pe Dina am cunoscut-o ca fiind o femeie vrednică și bună gospodină.Mutați mai târziu În zona de centru a comunei, și-au durat o gospodărie pe măsura prestigiului Înaintașilor. Mai erau În acest cătun câteva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a schimbat coroana cea de aur cu alta de foc nestins, în iad. 19. Un tânăr hulește Sfânta Taină a spovedaniei Într-un sat din Tirol o provincie în Austria un tânăr și-a pus în cap să facă o trăsnaie ca să-i meargă vestea; și-a luat câinele de lanț și s-a dus cu el la preot, zicându-i: „Părinte am venit să-mi spovedești câinele”. Preotul s-a întristat, văzând că tânărul își bate joc de Sfânta Mărturisire
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
lăsați voi planurile, așa am venit și noi, să stăm câteva zile, câteva săptămâni... N-o să vreți să vă mai întoar- ceți, fraților, aici e viața ! La ville de l’amour ! Și-au pus-o imediat pe petrecut. Amintiri și trăsnăi care păreau uitate pentru totdeauna, jocuri, porecle și poante numai de ei știute, de pe străzile Brăilei, când jucau seară de seară cine știe ce și se luau la întrecere pentru tot felul. Cei care și-au văzut orașul în ruine și l-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
știu. A plecat de mult, n-au nici un fel de indiciu, nici o idee asupra locului unde s-ar putea găsi? Au primit vreo scrisoare? — Nu știu, nu știu. — Trebuie să fie îngrozitor. — Da, fără îndoială. Dar hai să dăm uitării trăsnăile mele. Care-s planurile tale, ce mai e nou în armată? — Armata... ah... am părăsit armata. — Ai părăsit armata? Eram poate stupid de surprins și ciudat de speriat, de parcă armata fusese aceea care-l ținuse pe James la loc sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
țin minte versurile, dar ideile cam astea erau: "oriunde ai fi, ești fratele meu, aceeași nădejde ne unește... nu vrem război". Pepper (trăsnit): A spus asta? Lodge: N-a spus, a cântat. Pepper: Ascultă, Lodge, dacă-i vorba de vreo trăsnaie de a ta, să știi că-ți bag cuțitul și te spintec ca pe un berbec. Lodge: Spintecă-mă, șefule, e dreptul dumitale, dar uite că îmi aduc aminte bine ce cânta: "Eu am fost în război... Pentru cine am
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Aiurea! Nu confirmă nici unul. Autorele și-l aduce în sprijin pe eminescologul Mihai Drăgan. Care-i mort și nimeni nu l-a auzit vreodată pe M.D., îngrijitorul Colecției "Eminesciana", pomenind despre asemenea parascovenie. Iată, deci, prin grația unor gazete, altă trăsnaie de genul găinii de la Pașcani care naște pui vii! În sine, chestiunea nici nu merită discutată. O oarecare confuzie (în mintea celor ce n-au habar de istoria literară) ar putea proveni din faptul că Veronica a avut într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în textul său), numai că unde începe ficțiunea, se sfârșește istoria. La ce bun meticulozitatea și exactitatea lui Sebastian (Călinescu îl considera "un adept al lui Descartes, ținând la lucrurile clare și distincte") dacă de o canava indubitabilă se agață trăsnăi de genul Sebastian "se îndrepta spre aeroport să ia avionul către New York" atunci când l-a zdrobit un camion (?!). De ce nu spre Ungheni, urbea dlui Crudu? D in nou, răsfoiesc culegeri de documente. În 1931, scriitorii ieșeni au organizat conferința "Despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bălțile Brăilei? Lasă că arată acum Ceaușescu ce poate în Delta Dunării! Vorba românului: capra sare masa, iada sare casa! Iată singura înțelepciune pe care au adus-o omului de rând cei patruzeci de ani de socialism. Există oare vreo trăsnaie pe care un analfabet să și-o dorească? Ei bine, România este pentru asemenea oameni țara tuturor posibilităților. Fă orice porcărie, distruge orice și oricât, du totul de râpă, calcă în picioare un popor și istoria sa, umilește-l și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
crezut că mor, am încremenit de frig, m-a fulgerat durerea până în creier și până în inimă. Am scăpat cu viață, dar am răcit, zece zile am zăcut în pat, cu temperatură, m-am chinuit de mama focului. În fine, altă trăsnaie a avut loc în ultima zi de școală, înaintea vacanței de iarnă: iar ne-am luat după Cornel. De data asta ne-a învățat să ne furișăm seara la internatul fetelor și să ne uităm pe geam, el mai fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sever Volpe, ca și cum eram un student la Regie care dădea examen. „Nu știu, dar sigur ceva surprinzător!“ „Știi, Faust nu e Cellini“, intervine Levine, „Cellini, o operă puțin cunoscută, se pretează la orice și regizorul poate să-și permită toate trăsnăile, dar cu Faust nu putem avea surprize, cu Faust nu ne jucăm, e una dintre cele mai populare și Îndrăgite opere din repertoriu“. La care Volpe adaugă: „Trebuie să lași surprizele și să ne dai un spectacol realist și tradițional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de obicei vedeau răsĂritul Europei cam în ceață. A.M.P. : Exact. Și nici nu prea erau interesați de chestia asta cu România. SĂ nu uităm că și de Gaulle i-a spus lui Ceaușescu, când era la București, tot o trăsnaie, cum că îl înțelege, pentru că și el are opoziție la Paris. V.A. : Aici e clar că rușii au avut mână liberă. Nu știu în ce măsură s-au și folosit de ea. Nu știu cât adevăr este în toată povestea care acreditează prezența
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
respectivii se bat reciproc pe burtă.) Am văzut Omul cu mârțoaga, piesa pentru care Ciprian a fost Învinuit de Tudor Arghezi de furtișag, lucrarea, zice-se, aparținând lui Urmuz, care nu mai putea protesta. Piesa are, Într adevăr, climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai cred că, În Întregul ei, piesa, destul de lun gă, inegală și Îmbâcsită, nu putea ieși din mâna lui Urmuz, diletant incapabil de un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu toate astea, cât am dorit În toată viața mea prietenia și afecțiunea unui bărbat care să mi semene și căruia să-i semăn, măcar pe ici, pe colo, În bune și În rele; căruia să-i placă pandaliile și trăsnăile mele, cum și mie ale lui, și după care, spune Înțeleptul, s-alerg fuga fuguța și el după mine la fel; care să nu te mintă cum te mint toți În jurul tău, vorbindu ți pe față Într-un fel și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]