136 matches
-
amintește fostul deținut politic. Cătălin Ropală după eliberare, în 1962, când se prezintă la un post dat prin Mica publicitate, angajatorul este încântat de cunoștintele lui. Când îl întreabă de situația lui și când îi povestește trecutul, angajatorul privindu-l trăsnit îi spune: “Tovarășe, pardon, domnule, nu ai venit aici niciodată, nicicând n-am stat de vorbă și nici nu ne-am cunoscut, du-te în drumul dumitale și Dumnezeu să te ajute”. Profesorului Mărgineanu, la eliberare în 1964, i s-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
definesc pe cei intervievați, decupajul operat de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză scurtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
îi schimbă cu nimic pe cei trei amici, care, indiferent cât câștigă, cheltuie cu și mai mare patimă și petrec și mai desfrânat, indiferent câtă impor- tanță capătă statutul lor, nu uită nicio secundă de unde au plecat și rămân la fel de trăsniți și libertini. Într-o după-amiază, Fernic, Pribeagu și Cristi chefuiau cu bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără măsură, care preferă întot- deauna momentul în locul unui plan stabil și, desigur, plicticos ; suntem niște artiști făcuți să dăm totul din noi pentru ceilalți, să împărtășim iubirea, mai ales de viață
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
De oriunde ai veni, oricum te-ar chema: John, Johann, Ivan, Ion sau Juan". Pe urmă nu mai țin minte versurile, dar ideile cam astea erau: "oriunde ai fi, ești fratele meu, aceeași nădejde ne unește... nu vrem război". Pepper (trăsnit): A spus asta? Lodge: N-a spus, a cântat. Pepper: Ascultă, Lodge, dacă-i vorba de vreo trăsnaie de a ta, să știi că-ți bag cuțitul și te spintec ca pe un berbec. Lodge: Spintecă-mă, șefule, e dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i mai rău. Frica a durat cam un an. Mai bine zis, până în seara când a dat nas în nas cu Gomoiu în fața liftului. Purta o pălărie tiroleză verde, de vânător și era foarte relaxat. Vasile B. a rămas ca trăsnit, cu ochii pe pălăria lui. „Frumoasă, nu?“, a întrebat Gomoiu. „Ce pălării nostime are și Gomoiu ăsta“, a zis soția lui Vasile B. „Numai tu te îmbraci cum îți vine. Ar trebui să ne mai uităm și noi la alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
arborilor semnul crucii, ca să nu se apropie de ei duhuri necurate. Duhurile se pot ascunde în ființe vii și plante pe care Dumnezeu le stîrnește. Pe om îl sacrifică pentru a ucide duhul rău din el, dar rezervă sufletului celui trăsnit un loc în rai. Peste noapte nu e bine să dormim cu ferestrele deschise, căci ne pot intra duhuri necurate în casă. Nu se iese din casă pînă nu cîntă cucoșul, care cu glasul lui gonește duhurile rele. Căpcăunii sînt
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de semn că vara va fi grindină multă. Primăvara unde va tuna întîi, acolo va și ploua întîi. Cînd tună și fulgeră, să nu ții mîță și cîne în casă, că se ascunde Necuratul în ele și poți fi și trăsnit. Cînd fulgeră și trăsnește, să aprinzi lumînarea de la Paști, că ești ferit de trăsnet. Cînd auzi primăvara tunînd întîia oară, să dai în cap de trei ori cu un fluier ori cu o piatră și să zici: „Tunul ca ciurul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu-l văd printre noi în sala de mese. Abia se terminase prânzul, când un deținut, cu fața răvășită și cu vocea răgușită ne anunță: Miron Chiraleu e mort. S-a sinucis spânzurându-se în podul turnătoriei. Am rămas ca trăsnit. Nu îmi venea să cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea luminoasă, privind parcă departe, spre cerul în care acum plecase. Toți cei care l-am iubit, l-am deplâns. Un tânăr, un intelectual de elită, preferă să moară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în ciuda progresului lor exploziv, au adus în lumea veacului XX spaime grave ale căror efecte le resimțim din plin abia în secolul XXI. Zeii științei moderne - Adevărul, Obiectivitatea, Precizia, Coerența, Măsura, Numărul etc. - au fost nu numai contestați, loviți, zdruncinați, trăsniți chiar; în era postmodernă, zeii științei moderne obiective tremură de moarte. Spaimele lor au cuprins, desigur, și teoria curriculumului educațional. Iată câteva exemple care au marcat nu doar conștiințele individuale, ci mentalitatea întregii omeniri de la sfârșitul celui de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
am vorbit în fața la o sută de oameni, bob cu bob, despre etnia dumneavoastră și migrația lor în Europa. Ce crezi acum, îmi plac rromii sau nu ?”. Tânărul polițist se oprește pentru o clipă, mă privește lung, ca pe un trăsnit, multe minciuni cred că a auzit el în scurta sa carieră, dar asta-i prea tare ca să nu-l tulbure puțin. Dar nici nu mă mai strânge așa tare de braț, acum merg din nou liber. Ajungem în stația de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nu a mințit cu viața. S-a integrat ei.“ ...Asta s-a nimerit a fi chiar În ziua aceea de sfârșit de iarnă când, alături cu Neli de odinioară - prietena, cama rada și con solatoarea de zile rele a tuturor trăsniților, ca mine și ca alții și ca tânărul nostru prieten, poetul Planta țiilor, pe care abia Îl Îngropasem atunci - deretecam de pri măvară și mângâiam amândoi, cu un cuvânt de amintire și câteva fire blonde de mimoză, mormântul lui Emanoil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la porți și În „salonul“ cu fel și fel de exemplare, mai grase și mai slabe, Înșirate ca vitele În obor, dar mai ales clienți cu viții speciale, maniaci, trăsniți, deprimați și deficienți sexuali, maturi sau bătrâni, cum era cel despre care ne povestea una din intrarea Zalomit, că venea Înso țit de vreun băiat cules de pe stradă și pus aici la treabă „pă gratis“, bătrânul mulțumindu-se cu Îndemnurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se oțărăște cu mânie și bolovanul după el: La "Întrecerile cu arcul", oamenii boierului Asaftei n-au nimerit nici o țintă! Pe loc a fost judecat pentru "trădare de țară" și osândit să fie atârnat în ștreang! Boierii au rămas ca trăsniți câteva clipe, apoi, încep milogeala: Iartă-l Doamne... Îndură-te... Are prunci... Îndurare?!?! își iese din fire Ștefan. La Adrianopole, ienicerii sunt pe picior de plecare! "Vin turcii!" Din zi în zi, din oră-n oră, aștept vestea! Și oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
limpezească gândurile și realizează cine este mandatarul său, este adus la realitate de sentința dreaptă și neîndurătoare a Justiției suverane. Iar, dacă se dumirește mai devreme, tot nu mai poate face nimic, întrucât fie va leșina, fie va rămâne ca trăsnit, deci în imposibilitate de a deschide gura. Acum, că ați aflat toate acestea, veți putea corecta pe oricine nu știe că Ludovic L. n-a fost și nu este procuror, ci, chiar din contră, avocat și veți înțelege de ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Nastase Darie (3 liste); 4) Mihai Atanasiade (3 liste) 5) Căpitan Lupașcu (1 listă)”. Această adresă Îi urma alteia din 12 noiembrie același an, semn clar al unei delăsări absolute sau chiar a indisciplinei organelor de ordine. a.y. Tribulația „Trăsnitului” Deoarece bani direct, fără nimic la schimb, nu prea dădea omul nici atunci când țara era În fața unei istorice izbânzi (fapt ce s-a Întâmplat și la războaiele ulterioare celui de independență), guvernanții apelau la fel de fel de mici sau mari tertipuri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În ograda polițaiului, spre competentă rezolvare. Adresa 10.805 lămurea datele problemei astfel: „După cum Îmi comunică D-l Ministru de Interne prin Ordinul (...), D-l Ioanu Păunu, funccionar al acelui ministeriu, inspirat de sentimentele patriotice a elaboratu piesa teatrală intitulată Trăsnitul și a destinatu fondurile din vânzarea ei ca ofrandă pentru cumpărătură de arme. Vă trimit dară odată cu aceasta șese ecsemplare din acest opu și vă invit ca În viderea destinațiunii ce i sau datu de autoru, să stăruiți a se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
plecarea la post, titularului departamentului. De cum am pășit pragul în cabinetul său, generalul Văitoianu m-a întîmpinat cu cuvintele: "Să știi, domnule, că eu am fost împotriva numirii dumitale ca prefect și țin ca să știi acest lucru." Am rămas ca trăsnit. Nu știam ce să fac. "Vă rog, i-am răspuns, să-mi spuneți totuși, în acest caz, care este motivul opunerii, spre a putea să-l trec în petiția de demisie pe care vă voi prezenta-o imediat." " Pentru că ești
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cinism! Simulau legalitatea și își băteau joc de oameni! Recursul se judeca în absența condamnatului. Apoi, acesta era chemat pentru a fi înștiințat că recursul fusese respins. După ce și-a aflat sentința, generalul Popescu s-a întors în celulă ca trăsnit. Nu putea pricepe pentru ce încasase douăzeci și cinci de ani. Avea deja 68 de ani. Era foarte îngrijorat și de soția lui. Când ieșise de la proces, se încrucișase cu niște foști camarazi și își luaseră rămas-bun. Îmi amintesc că, după aceea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și-n plus el are salariul mai mare decît mine cu cîteva sute de lei... Și eu, ca și Dinu, lucrez ca inginer în secție, "direct productiv", deși mă întreb cine poate fi considerat "neproductiv"... Dar dacă rămîn eu ca trăsnit s-o fi găsit vreunul din Biroul Executiv care mă cunoaște și știe că mă ocup cu literatura, iar cînd a fost pusă în discuție repartiția mea s-o fi ridicat și-o fi spus că eu mai am o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
facă un pas spre ieșire, dar se oprește și mă privește surprins: "M-am dus la Consiliu"... Cum, dumneata nu lucrezi azi?! Mi-am luat liber, murmur stupefiat. Bine, am să verific, zice directorul general și iese. Rămîn locului ca trăsnit, cu casca într-o mînă, iar cu cealaltă lăsînd-o să-mi atîrne molatec pe lîngă corp. Cineva bate la ușă, apoi intră. Spune un "bună ziua" tărăgănat, aproape surprins, trece pe lîngă mine, care continuu să mă uit în pămînt, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
programul lui era eficient. Nici unul dintre studenții săi nu a devenit un Ravelstein, În anvergură. Dar cei mai mulți dintre ei aveau o inteligență superioară și erau singulari. El Îi voia singulari. Îi plăceau studenții trăsniți - niciodată nu puteau fi Îndeajuns de trăsniți Încât să‑l satisfacă. Dar, desigur, trebuiau să‑și Însușească Învățăturile fundamentale, ba chiar să le cunoască al naibii de bine. - Nu‑i ăsta ăla sucitul? Întreba despre unul sau altul dintre studenți. Ai primit o copie după articolul lui „Istorism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne vedem, fiecare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă vrei, Mulțumesc, ar fi perfect, tava pe măsuța joasă înaintea mea, paharul cu cognacul pe sfert, sticla lângă pahar, prince d’orsay, napoleon, cinci stele, îi citesc eticheta toată, Aida e la duș, produit qualité, franceză! mă opresc ca trăsnit, îmi ridic ochii prin cameră, nudul meu dăruit anul trecut, sau acum doi ani, nu mai știu exact, l-a înrămat și l-a pus pe perete, nu s-a schimbat mai nimic în camera asta, dar eu?! ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]