5,887 matches
-
de căpătat ori făcut din sărăcie, lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama deodată, măi înspăimîntat că oricînd, ca în ceață aceea uniformă, se află o mulțime de persoane
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
din fier și beton, treceau În trap nervos cai trăgând la căruțe de tot felul. Într-o căruță, cu doi boi la jug, mergând domol, trecea un bătrân pe o grămadă de pepeni. În urma lui, căscând gura uimit de eleganța trăsurilor ce treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta tânărul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
nu mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
asta? M.P.I.: - Era în 1929. Împreună cu prietena mea, mă pregăteam pentru un examen la fizică. El a spus: "- Păi, să-i trimitem un bilet." Trebuie să vă spun că, prin Brăila, lui îi plăcea foarte mult să se plimbe cu trăsura, mereu cu același birjar, unu' Roadevin, că, pe urmă, după un an, tot cu acel birjar ne plimbam împreună. Și-atunci, prin acel Roadevin, mama mi-a trimis un bilet. Repede, am lăsat fizica și-am alergat acasă. Cînd am
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
statului existau degeaba. Erau secrete de stat o sumedenie de eșecuri ale politicii "regretatului". Corupția de azi e atît de bine înfipta în România din simplul motiv că sistemul care a precedat-o era fundamental corupt. Pentru o plimbare cu trăsura alături de regina Angliei, Ceaușescu a decis ca România trebuie să producă avioane expirate, din faimoasa serie Rombac. Nimeni nu mai vorbește despre ideile imbecile ale lui Ceaușescu. Nimeni nu mai amintește de complicitatea, coruptă, dintre tîmpeniile strategului național, profitorul politic
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
ochi, răsfrângere a sufletului; din ferestre și din portrete, prin tot ce aduc în plus ca interes față de obârșia cuiva, Aubrey de Vere, din Remember, printre multe alte exemple. Grandios automistificată este întreaga mișcare a personajelor. Pașadia străbate orașul, cu trăsura la pas după el; Pantazi are grijă să i se păstreze masa de la birtul franțuzesc, "cu sfințenie" și numai în colțul cel mai îndepărtat. Hipertrofiatul prezumțios, Gore Pirgu, plănuindu-și căpătuială prin însurătoare, ori supremația față de ceilalți, recurgând la retorica
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
De altfel, sensul termenului de modă e tratat de autor într-o accepțiune mai largă. Nu doar îmbrăcămintea, tema celui de-al doilea capitol, ci și modul în care e aranjat interiorul casei boierești, felul în care se călătorește cu trăsura, înfățișarea acesteia și cea a vizitiului, sau modul în care se stă la masă, ori protocolul servirii. Farmec au și micile întîmplări relatate de autor. Ion Heliade Rădulescu purtînd fes, pe cînd se afla în suita lui Omer Pașa, fapt
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
bucătărie. Se căra și se păstra în oale mari, acoperite cu capac. Străzile erau, în cel mai bun caz, pietruite. Tropotul cailor mi-a rămas în ureche. Burgess îl consideră zgomotul cel mai banal al Londrei de la 1600. Căruțe și trăsuri, cîte vrei. Pe mijlocul străzii, pete aburinde de balegă. Ceva mai tîrziu, birjarii au învățat să "oblojească" roțile, ca să nu răsune caldarîmul la trecerea lor. O schimbare enormă s-a produs în felul în care ne procurăm cele necesare traiului
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau într-un coș diform bălegarul cu care tatăl lor urma să îngrașe pământul în grădina de zarzavaturi. Imagini de sărăcie lucie care se pare că
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi ce cred eu despre proza noastră de azi. Admir puterea de lucru a romancierilor, - se scriu multe romane. La sfârșitul secolului (XIX!) se scriau schițe, nuvele. Când a apărut, de pildă, romanul
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
-o Unirea. Imagine al cărei contur se completează în romanul Danei Dumitriu mai ales prin intermediul unui simbol ale cărui prezență și semnificație s-au putut vedea în toate volumele; apariția, în momentele tensionate ale „intrigii” din al doilea volum a trăsurii hîrbuite constituie cheia perspectivei romanești asupra faptelor care structurează firul epic al cărții, marca stilistică a romanului și marca istorică a epocii, cînd roșii spun „înainte”, iar conservatorii, „înapoi”, cupeul hîrbuit, calul costeliv și birjarul adormit reprezintă semnalele avertizoare ale
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
de un mod specific de a percepe realitatea, caracterizînd, fără excepție, toate personajele, de la „modista” Fany Tippi, la Sașa și Ion Ghica însuși; atmosfera carnavalescă este întreținută prin aspectele exterioare ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
un om de o cinste extraordinară! Eu eram sportivă, el detesta să umble! A încercat să umble cu bicicleta; s-a lăsat păgubaș. În desele concentrări pe care le-a avut, pentru o distanță de cinci kilometri până la regiment lua trăsura. Nu umbla pe jos; de asta a și murit atât de tânăr. A trăit intens și din plin. A fumat, a băut - a ars ca o lumânare. - A trăit frenetic. - Da. - Aveți câteva amintiri mai dragi împreună cu dânsul? - Toată viața
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
frumos și ce discret povestește despre regi asociază discursul și cu Sinaia, Castelul Peleș și vacile care pasc toată ziulica pe pajiște am fost tentată să încerc cîteva exerciții de admirație și de imaginație. Văd toalete, pălării, botine fine, umbreluțe, trăsuri sau mașini cochete de epocă din care coboară pași eleganți și fraze franțuzești, parfumuri, maniere elegante, bijuterii... M-a luat valul și... copilul nicăieri. Undeva în zare îi văd bicicleta cea nouă, mult mai mare decît ar avea nevoie. Merge
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
devenind un prozator de factură aparte. E, fără îndoială, tot un istoric pe care memoria și referințele nu-l părăsesc, dar un istoric ce și-a schimbat obiectul de studiu, înlocuind trecutul cu prezentul, confortul bibliotecii cu disconfortul gărilor, hotelurilor, trăsurilor și al capriciilor meteorologice. Nicăieri nu se văd mai bine aceste lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică, o reproducere în facsimil a
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
miriade în urmă, par că trec printre ziduri ciclopice și monumente de Faraoni, făcute cu munca robilor și legate cu sângele lor. Casărmi în toate părțile, musici care încearcă imnuri războinice, ofițeri în grupe strălucitoare, sau singuratici, pe jos, în trăsuri, pe velocipede. Această Basarabie rău câștigată e o țară bine păzită" (p. 134-135). E un eșantion cât se poate de semnificativ pentru calitățile prozei lui Iorga în reprezentarea Basarabiei: viziunea sumbră, imaginea fioroasă a mulțimilor de soldați, arhitectura dominatoare a
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
asfalt îmi continuai febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și omega rădăcini la cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori gară șosele trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
dar și vremurile și epoca, iar ceea ce, la început, fusese doar un simțământ incert, amestecat cu fel de fel de impresii, devenea acum o certitudine, după ce a pus piciorul pe asfalt, în fața Bisericii Sfântu Gheorghe, trecând peste bordura metalică a trăsurii, cu bastonul agățat ușor pe braț, și s-a îndreptat cu pași măsurați pe sub copacii în umbra cărora ședeau țărani lângă desagii și coșercile lor spre bulevard, cu canotiera de pai pe cap: în sfârșit, viața avea să i se
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
soția lui, va arunca o privire înspre tovarășii mătăhăloși care stau aplecați laolaltă, de parcă acolo tocmai ar fi fost sacrificat un animal, atrăgând curioșii. Dar și în față, la „La Papagal“, se înghesuie lumea, iese afară în stradă, acolo unde trăsurile circulă cu capotele deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă, strada Lipscani se îngustează printre fațade și ziduri și se refugiază într-un punct, sub cupolele unei clădiri foarte
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
lui sub mustața înfoiată și acel strâns ușor din buze. Și în ochii lui trebuie să fi apărut atunci un licăr, strălucirea aceea vie pe care am văzut-o când Onkel Mendel l-a vizitat cu puțin înainte de moarte. Perna trăsurii se înfierbântase de soare, o piele vopsită în roșu, prinsă în butoni, ale căror adâncituri sugerau un model romboidal, dar în subțirimea ei reușea să estompeze prea puțin uruitul roților pe pavajul pietruit. Tata-mare se rezemă în colțul cupeului, ședea
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
material transparent. Magazinele erau închise, rulouri ocroteau intrările, pietoni puțini, cu pălăriile de pai trase pe ochi, treceau în timpul prânzului pe trotuarele încinse, folosind umbrele înguste și aspre ca resturile unui tipar printre tălpi și tocuri. Și totuși, în colțul trăsurii puteai sta ușor înălțat, sprijinit comod, când aceasta o coti în zona albă a bulevardului, un curent ușor de aer aduse o adiere răcoroasă, o suflare dinspre șirurile de ferestre ascunse în spatele teilor, o boare de pământ umed. O să vedeți
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
protocolului sau al oficiului heraldic, intendentul Maiestății sale și doamnele de onoare ale reginei n-au stat locului o clipă, în timp ce luminile din biroul istoricilor regali au rămas aprinse toată noaptea. S-a controbăit prin toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să nu fie folosite la redecorara blazoanelor și a însemnelor heraldice. Activitatea reproducătoare a nobilimii fusese atît
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
la diagonala trasată din colțul din stînga sus în cel din dreapta jos, dat fiind că păstrarea ei ar fi produs o monotonie obositoare în ceea ce privește blazoanele celor vii și o lipsă de demnitate a monumentelor funerare ale celor decedați. Fabricanții de trăsuri, șomeri de zeci de ani, au fost smulși din pasivitatea senilă a pensiei ca să repare spițele și obezile diligențelor și să supravegheze înlocuirea arcurilor care ieșiseră prin piele. Armurierii au reînvățat cum se realizează șlefuirea și ungerea mănușilor din armură
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
istorie mai mult sau mai puțin îndepărtată, iar sufletul său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după vechii, adevărații Arnoteni. Totul e pierdut. Deci totul e de recîștigat!” (p. 9
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
alcătuit un fel de aristocrație financiară, ceea ce le-a asigurat dominația asupra localnicilor. Printre cei bogați erau nume ca Valiano, Scaramanga, Kondoiaki, Musuri, Sfaelo, dar nici un Ivanov sau Petrov. Bogătașii din Taganrog locuiau în cartierul rezidențial, își făceau vizite, aveau trăsuri, se îmbrăcau la Paris, subvenționau teatrul local și își făceau, pentru ei și familiile lor, monumente din marmură de Paros sau Carrara în cimitirul grecesc din oraș. Un licăr de celebritate a luminat orașul cu prilejul morții misterioase a țarului
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]