401 matches
-
de a fi român etnic" (p. 6). Din acest unghi privite lucrurile specificul național al literaturii române este un sistem de cercuri concentrice în nucleul căruia se găsesc scriitorii de etnie pură, urmînd apoi, rînd pe rînd, toate celelalte laturi: tracică, meridională, mitteleuropeană etc. Spre deosebire de istoria literară, geografia literară presupune un demers sincronic, pe orizontală, ceea ce face ca scriitorii care o populează să fie mult mai numeroși decît fericiții intrați în marile sinteze de istorie literară. În Imediata noastră apropiere, autorul
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
conștiința călăuzitor-moderatoare reperează OS într-un mod deprivativ<footnote Claustrarea în întuneric, odată cu totala izolare de orice fel de stimuli, ținea odinioară de practica misteriilor unor religii antice, aparținând cultului unor zeități și/sau personalități modelatoare, precum cele de sorginte tracică, ca Zalmoxis și Dionysos, ori greacă - Eumolpos (misteriile de la Eleusis), Pitagora și alții. Adepții aleși spre inițiere practicau ritual diferite tipuri de descensus ad inferos (katabasis) concretizate în moduri de deprivare senzorială, de somn și de alimentație (prin post). Ca
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ca un joc “ermetic și misterios”, Călușul se caracterizează, în primul rând, prin normele potrivit cărora primirea în ceată e socotită act inițiatic, iar trădarea, ca orice sacrilegiu, atrage după sine sancțiunea divină. O dilemă istorică: dans roman sau dans tracic? Originea Călușarilor este atribuită - după o documentație insuficient contextualizată, după părerea mea - romanilor și ar constitui manifestarea ritualică a unei vechi unități militare de pază, instituită de Numa Pompilius (753 î.Hr. - 673 î.Hr.), al doilea rege legendar al Romei. Unitatea
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
cu alte date istorice, ea induce, în realitate, alte concluzii. În „Anabasis Kyrou” (povestea unor mercenari greci care vor să ajungă de la porțile Babilonului la Marea Neagră), cunoscutul istoric grec Xenofon (427 î.Hr. - 355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un dans tracic care semăna izbitor cu Călușul actual „ După libații și cântarea paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu ușurință și agitând toți săbiile. În cele
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
actuală nu există un dans care să-i evoce măcar pe departe pe „Săltăreții Palatini” (deci nu există continuitatea dansului, ceea ce este cel puțin nefiresc), putem avansa ipoteza că Salii Palatini erau, de fapt o formă romanizată a unui dans tracic. De fapt, însăși istoria Romei ar trebui reconsiderată, dacă luăm în considerare originea tracică Lupei Capitolina, simbolul originii celui mai puternic și mai longeviv dintre imperii. Primele consemnări medievale au fost făcute de unguri Cea mai veche relatare medievală a
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
Palatini” (deci nu există continuitatea dansului, ceea ce este cel puțin nefiresc), putem avansa ipoteza că Salii Palatini erau, de fapt o formă romanizată a unui dans tracic. De fapt, însăși istoria Romei ar trebui reconsiderată, dacă luăm în considerare originea tracică Lupei Capitolina, simbolul originii celui mai puternic și mai longeviv dintre imperii. Primele consemnări medievale au fost făcute de unguri Cea mai veche relatare medievală a Călușarilor o avem, paradoxal, de la un poet maghiar, Balassi Bálint (1554 - 1594), care a
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
petrecerea a rămas cunoscută până în ziua de azi drept „Sărbătoarea de două săptămâni“. Localitatea Pentru a explica originea denumirii localității, Beșenova Veche, există mai multe ipoteze, cea mai acceptată fiind aceea că provine de la neamul besilor, o populație de origine tracică ce a locuit pe teritoriul Bulgariei de astăzi și care, în diverse etape istorice, s-a strămutat și dincoace de Dunăre. Prima atestare documentară este din 1213, denumirea fiind Tera castri Beseneu; ulterior, documentele vremii consemnează localitatea Bessenti, Bissenorum, Bessenow
Agenda2004-33-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282750_a_284079]
-
Germania își va prezenta lucrarea „Manifestul supraviețuirii“, o acuzare a poziției sistemului mondial actual față de creatorul de bunuri spirituale, iar partea denumită „Dodecalogul european“ se dorește a fi un atac la adresa slăbiciunilor și neputinței Europei față de globalism. D. BAISKI Cimitir tracic timpuriu Descoperit la Jupani În această săptămână s-a încheiat campania arheologică 2004 de la Jupani (sat timișean aparținând de comuna Traian Vuia), șantier organizat de Muzeul de istorie și arheologie din Lugoj și condus de prof. dr. Florin Drașovean. După cum
Agenda2004-38-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282886_a_284215]
-
Vuia), șantier organizat de Muzeul de istorie și arheologie din Lugoj și condus de prof. dr. Florin Drașovean. După cum ne-a relatat muzeograful - arheolog Răzvan Pinca de la muzeul lugojean, membru al colectivului de cercetare, „șantierul arheologic a vizat un tumul tracic ce datează din perioada primei vârste a fierului (Hallstatt), tumul ce a mai fost cercetat parțial în campaniile anterioare și a cărui explorare se va încheia anul viitor. Dacă în 2003 au fost descoperite trei morminte de incinerație în urne
Agenda2004-38-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282886_a_284215]
-
frenezia sa dionisiacă inițială, clocot individualist anarhic, în favoarea unui discurs liturgic, de largă audiență ortodoxă, coroborat cu o evocare instituțională a vieții ecleziastice, Ion Gheorghe s-a înfundat în zona mîloasă a unei arheologii fantaste, stăpînite de năzăririle unui imperialism tracic, Adrian Păunescu a schimbat registrul liric propriu-zis pe unul lozincard-agitatoric, așadar de prefabricate ideologice, reglate, conform preferinței intime, la mulți decibeli etc. Cum stau lucrurile cu Constanța Buzea? După cum ne informează autoarea, copilăria sa a fost însemnată, precum cea a
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
autor necunoscut a lansat pe internet o variantă modicată a Luceafărului în care se caracterizează situația din România de astăzi. Iată versurile actualizate ale Luceafărului: A fost odată ca-n povești, A fost, de-ar mai fi iară, Din neamuri tracice, regești, O prea frumoasă țară. Și era una pe pământ Și mândră-n toate cele, Cum e icoana unui sfânt Și Luna între stele. Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întâmplă, Și în mormânt mă răsucesc
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
poezia cu temă religioasă a contemporanului nostru se îneacă în erezie și mai cu seamă în predominarea vieții carnale, într-un materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
în consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar fi următoarele: Continuitatea dulce dintre fire și spirit; prelungirea firii în spirit; angajarea spiritului în zonele întunecoase, neștiute, hrănitoare, niciodată răzvrătite ale firii". Accentul lor "nelatin", tracic, "eresul" și "mioritismul" lor sînt frapante. Urmează o trecere în revistă a principalelor noastre creații filosofice, convergente în acest continuum misterios, în acest echilibru relativ, în această insubordonare compensată, izvorînd dintr-un strat primordial, în adîncurile căruia "lumina și întunericul
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
dincolo de perioada stalinistă, este drept ceva mai relaxat, dar structural același și se simte și azi. După epoca stalinistă temele istorice s-au modificat: originea noastră slavă a fost abandonată, în schimb treptat s-a încercat impunerea teoriei originii noastre tracice. Și, pentru a nu renunța complet la tradiția romanității s-a inventat teoria că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
noastră slavă a fost abandonată, în schimb treptat s-a încercat impunerea teoriei originii noastre tracice. Și, pentru a nu renunța complet la tradiția romanității s-a inventat teoria că romanii erau ei înșiși traci, iar limba latină un dialect tracic. Odată lansată teoria chiar și în publicații ale PCR, ceea ce-i dădea legitimitate politică, ea a fost preluată pe scară din ce în ce mai largă găsindu-și ca instrument predilect de propagandă revista de tristă amintire Săptămâna. Paralel, s-a lansat o nouă
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
în "Gândirea", în octombrie 1935 (deci în același an), eseul Frumosul românesc, unde relevă amprenta unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
ți-e Dumnezeu.// GEAMĂNA MOARTE/NAȘTE MEREU/ Nu te mai zbate/EU NEALMEU” - cf. Invocație nocturnă. Învierea-Renașterea umană este, la scepticul și sarcasticul tragedian, EUGEN EVU, un fenomen mai curând Gnostic, decât Creștin. “Mielul” stă sub blestemul amestecului confratern (precum tracicul Fărtat, confratern, întru demiurgie, cu Nefărtatul - aparent paradox, exprimat astfel: “Noi, cei aduși aici de moartea Ta murim/Abject sublim./ Retro, Elohim!” - cf. Good morning!), până la non disjuncție semantică: CAIN-ABEL. “În pastoralia în pastoralia!/ Acolo unde cele dintâi sanctuare/Au
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
stînjenei Purtînd lumina serii peste ei, Răsare sarcofagul sur ca zarea. Doar greierii vrăjesc tăcerea vie- Păgîne mîni cu trudă l-au purces, Cu vremea ei, ce-n pulbere s-a șters, O barcă grea de veșnicii să-nvie.” (Sarcofag tracic). Opera lui Pillat se prezintă extrem de unitară. Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție ce ține în fr`u pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
câinele... subteran”, despre această „Românie, țară bleagă,/ Îți fură toți din desagă // (...)// Când te vei trezi flămândă/ Dezbrăcată, înjugată,/ Vei da cu cuțâtu-n piatră,/ Piatra va scoate scântei/ Și-apoi Dumnezău cu ei!”. Dar și despre ura de sine - blestemul tracic al acestui neam românesc, întâiul creștinat - blestemul dezunirii, despre care vorbea și Vasile Pârvan, înfățișat în manuscrisul din secolul XIX din Muzeul Țării Făgărașului și citat de Mihai Sin, fragmentar, în loc de intoducere: Deoarece picioarele nu mai voiau a suporta trupul
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
care a semnat la Paris facerea României Mari. Românii sunt totuși occidentali prin structura lor. Un consilier al Papei a spus foarte clar: „Nu noi am invatat latină de la Romă, ci Romă a invatat latină de la români”. Această mare cultură tracica, neavând o limbă scrisă se pare ca vorbea latină, dar noi am pierdut valorile române, si trebuie să le refacem. Școală Ardeleana le-a redescoperit, și imediat ortodocșii moldo-valahii în alianță cu greco-pravoslavniciii le-a lichidat. Când papii au început
DIALOGURI TIMIŞORENE: CU VASILE BOGDAN ŞI TITUS SUCIU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381568_a_382897]
-
în plus, că legile după care se ghidau suedezii, la vremea aceea, fuseseră „ratificate” de Zamolxe pentru geți. Exemplele nu se opresc aici: în „Storia dell’Italia da Teodosio a Carlomagno” (1841), Antonio Ranieri făcea următoarele considerații: “Popoarelor de rasă tracică le-au aparținut, în vremuri mult mai vechi, Pelasgii. Acestei rase îi aparțin goții, care sunt anticii Geți, foarte prezenți în istoria romană. Ei trecuseră Dunărea din vechea Tracie, oprindu-se în regiunile Orientale ale Daciei, în provincia care astăzi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94247_a_95539]
-
Panonia, Germania și a ajuns în Scandinavia... De acolo, mai tarziu, urmașii acelora au coborât în Normandia. Ceea ce explică acest surprinzător episod de istorie medievală. (Citește aici: Légende de l’origine troyenne des Normands) Despre aceste legende ale originii troiene (tracice) a normanzilor ne vorbesc Dudon de Saint-Quentin (a trait între 965-1043), Guillaume de Jumièges (a trait între 1000-1070) șiBenoît de Sainte-Maure (a murit în anul 1173). Peste toate, cercetătorul Gabriel Gheorghe spune în cărțile sale că limba franceză veche (cea
De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X? [Corola-blog/BlogPost/94272_a_95564]
-
privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Acest lucru deoarece Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incapabilă. O dezmărginire eterică. După pierderea Euridicei, Orfeu disprețuind carnalul, menadele, preotesele tracice ale cultului orgiastic, îl sfâșie și îi azvârle capul în râul Hebros, de unde trece în marea Egee. Capul zeului continuă să cânte (pentru că muzica este faptă a minții, și este eternă), ajunge în insula Lesbos. Aceasta devine leagănul poeziei lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul baladei vrâncene, prin care are loc solidarizarea, nuntirea omului cu natura și moartea devenită neoexistență mirifică sub cataliza miticului. Armonia și viziunea nemuririi transtanatică își au sorgintea în triada tracică Zamolxis-Orfeu-Dionysos, toți trei parcurgând ciclul viață-moarte-renaștere, ceea ce însemnează deschidere cosmică nelimitată incluzând viață și postviață, aici și dincolo. Și la Eminescu miticul este factor matricial transfigurator, de nuanță românească așa cum miticul a fost esențial pentru lirica lui Hölderlin, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind, poezia nu poate fi decât orfică. Astfel, potrivit mitului tracic al lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii intră cele trei elemente, despre care am mai discutat în alt capitol: melodicitatea; caracterul incantatoriu fermecare, vrăjire (thauma lui Pindar, incantamentum al lui Ovidiu, Zauberung hölderlinian, enchantement al lui Rimbaud); și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]