148 matches
-
istovitoare reproducție. Uneori fantezii ale realității sonore, alteori realități ale fanteziilor componistice, cu toate au ars aidoma cunoștințelor dispuse și dirijate în vederea unor acțiuni fundamental perisabile, unor gesturi perimate încă înainte de a fi înfăptuite. Așa au fost, bunăoară, procedeul gradualului, tractusului, reponului, antifoniei și a celorlalte tehnologii gregoriene, procedeul trochosului, centonizării, precum și întregul cortegiu de principii componistice solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea specifice Ars Novei, tehnicile contrapunctice ale Renașterii, principiul imitativ al fugii în Baroc
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
practica drepturilor fundamentale ale persoanei, a-III-a Conferință Națională de Bioetică, Sibiu, 2007. 12. Davis AB: Medicine and its technology: An introduction to the history of medical instrumentation, Westport, CT. Greenwood Press, 1981. 13. Dumas R: Traitement endoscopique des stenoses du tractus digestif. Acta endoscopica, 1999;29:351-357. 14. Enderle JD, Blanchard SM, Bronzino JD: Introduction to biomedical engineering. NewYork: Academic Press, 2000. 15. European Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions Telehealth and Telemedicine. Executive Summary of a European
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
colectivă, alternantă și intercalară. Forma in directum, cea mai veche, solistică și fără niciun refren, a fost prima formă de psalmodie atestată în celebrările liturgice. De aici, a început virtuozismul solistic, dezvoltat ulterior în perioada cântului gregorian în forma de Tractus, Graduale și Versus din Alleluia. Această formă muzicală inițială se bazează pe cantilație, adică intonarea unui text pe aceeași treaptă melodică sub forma unui recitativ, care în mod gradual suferă aporturi muzicale minime și apoi tot mai dezvoltate. Abaterea de la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în mod gradual, până când tradiția scrisă a înlocuit-o total pe cea orală și a devenit condiția indispensabilă pentru noile compoziții. Repertoriul codificat privea atât Liturgia Orelor cât și Liturghia. Cântecele din liturghie, codificate mai întâi, au fost Introitul, Gradualul, Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se analizează separat: mecanici ; termici ; chimici. VI.3.5. MECANISMELE DURERII BOALĂ Durerea de la nivelul membrelor, din peretele toracic, abdominal și spate (durere somatică) este semnalată de un sistem neuronal, ce include nociceptorii, circuitul de procesare din cornul dorsal medular, tractusurile ascendete și nivelele înalte de procesare din unele zone ale creierului. Nociceptorii cutanați După mărime, starea de mielinizare a aferențelor primare și tipul de excitație la care răspund se împart în: Nociceptori mecanici Ad: sunt deserviți de axoni subțiri, mielinizați
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
regiunea fesieră, pare să fie mai puțin important decât în lombalgii și lombosciatică; importanța mai mare a acestui obiectiv vizează, mai degrabă, fascia lata și bandeleta ilio tibială, unde aplicarea masajului trebuie să urmărească prelucrarea corespunzătoare a inserției inferioare a tractusului fibros. Masajul cu adresabilitate musculară va urmări destinderea contracturilor descoperite ̀ n timpul examinării palpatorii, la nivelul fesirului mic și mijlociu și tensorului fasciei lata; ̀ n acest scop, se vor folosi presiuni profunde, executate ̀ n ritm lent, cu
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
formează organele limfoide periferice ale tubului digestiv. 2.2.2. Organe limfoide secundare(periferice): reprezintă sediul limfocitelor diferențiate și maturate în organele limfoide primare, considerate focare ale răspunsului imun. Sunt reprezentate de: ganglionii limfatici, pulpa albă splenică, structuri limfoide asociate tractusului digestiv și respirator și cele din regiunea buco-faringiană (inelul Waldeyer); târziu în embriogeneză, proliferarea limfocitelor la nivelul lor având loc în prezența antigenilor. Celulele eliberate, se pot reântoarce în aceste organe. Nu involuează cu vârsta, iar extirparea lor nu afectează
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
maternali implicați în declanșarea parturiției Începutul parturiției corespunde cu trecerea miometrului din starea de repaus în starea de activitate, urmată de deschiderea canalului cervical. Acești factori, care aparțin de parturientă sunt reprezentați de următoarele tipuri de modificări: modificări morfofiziologice ale tractusului genital, care constau în maturarea structurilor uterine, schimbarea configurației topografice a uterului și fetusului, în corelație cu repartiția forțelor de compresiune intrauterine și respectarea legii rezistenței celei mai mici ; modificări în hemodinamica uterină și placentară ; modificări imunologice, care constau în
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
1.3.Clasificarea distociilor În funcție de originea lor distociile pot fi de origine maternală, fetală sau mixtă. Distociile de origine maternală: tulburări în dinamica uterină insuficiența forțelor de contracție, exagerarea forțelor de contracție, angustia pelvină,dobândită sau congenitală, anomalii topografice ale tractusului genital: -ventroversiunea uterină, retroversiunea uterină, lateroversiunea uterină, -anomalii ale cervixului: cervix dublu, brida cervicală, spasmul cervical, indurația cervixului anomalii vulvo-vaginale: strictura vulvei sau a vaginului, atrofia vulvo-vaginală, tumori vaginale, chiștii glandelor Bartholin Distociile de origine fetală Sunt cauzate de modificări
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Cunoașterea statusului hormonal al vacilor postpartum poate fi utilă în diagnosticarea timpurie a unor dereglări hormonale și tratarea acestora în timp optim, adecvat situației constatate. Restabilirea funcției ovariene postpartum este în corelație cu restabilirea axului hipotalamo hipofizo-ovarian și refacerea integrității tractusului genital după parturiție. În puerperium au loc diverse modificări morfofiziologice la nivel celular, țesuturi, aparate și sisteme, care pot fi influențate negativ de o serie de factori interni, legati de individ (status metabolic, hormonal), specie, rasă și de factori externi
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
tulburărilor metabolice. Acestea din urma determină performanțe de producție și reproducție mai mici, care pot determina reformarea timpurie a femelei și scurtarea vieții productive a acesteia. Problemele la fătare, scurgerile anormale după fătare și sănătatea precară în perioada periparturială împiedică tractusul reproductiv să aibă o involuție corespunzătoare. Subinvoluția uterină conduce la reducerea performanțelor reproductive pe termen lung. OLTENACU, P.A., J.H. BRITT, R.K. BRAUN și R.W. MELLENBERGER , 1983 au constatat că vacile cu scurgeri anormale în primele două -trei săptămâni postpartum
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
Petit (1727) și Winslow (1732) susțin că ganglionii simpatici sunt centri nervoși independenți. Pe plan fiziologic, Lower și Ens (1745), studiind consecințele secțiunii și stimulării vagului, semnalează efectele sale cardioinhibitorii. Alți autori (Whytt, 1751) atrag atenția asupra mișcărilor involuntare ale tractusului gastrointestinal și vezicii urinare, pe care le consideră de natură reflexă. Hunter (1776) afirmă chiar că activitatea stomacului este controlată mai mult de nervii simpatici decât de creier. Pe baza datelor anatomo-fiziologice acumulate, Neubauer (1772) realizează una din cele mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
indispensabile reacțiilor adaptative de reglare, apărare și control a activității organo-vegetative variabile create de solicitările mediului extern sau intern. Aproape toate organele și funcțiile organismului uman sunt dependente de activitatea și integritatea morfo-funcțională a sistemului nervos vegetativ de la aparatul cardiovascular, tractusul gastrointestinal, aparatul excretor și organele urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
V (trigemen), VII (facial), XI (glosofaringian) și X (vag) transmit informații predominent mecano- și chemoreceptoare, căile aferente spinale (simpatice) sunt sensibile la injuriile produse de variațiile mecanice, chimice și termice. Aferențele viscerale sunt proiectate prin stația de releu a nucleilor tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tractusului solitar și parabrahial din bulb la punte, mezencefal, hipotalamus, talamus și cortexul cerebral. Aferențe senzoriale ajung la creier și prin intermediul nervilor spinali simpatici și a parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vedere pledează atât faptul că cei doi nuclei captează rapid metionina și cisteina marcată cu S35 în vederea includerii lor în lanțul octapeptidic al vasopresinei și oxitocinei, cât și prezența unor cantități suficiente de hormoni retrohipofizari în sânge după hipofizectomie. Secțiunea tractusului hipotalamohipofizar duce la acumularea de material neurosecretor la capătul său proximal, însoțită de depleție în segmentul distal. Introducerea unei soluții hipotone de NaCl în artera carotidă este urmată de creșterea activității electrice a nucleului supraoptic și eliberare de hormon antidiuretic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor. Deplasarea sa spre hipofiză se realizează sub formă de granule coloidale de-a lungul elementelor axonale ale tractusului hipotalamohipofizar cu viteză relativ redusă. La șobolani, de exemplu, stresul determină depleție în 10 minute. Animalele hibernante prezintă, dimpotrivă, acumularea materialului neurosecretor în timpul iernii. Folosind diferite variante experimentale, Benetato și colab. (1964) au constatat că vasopresina îndepărtează somnul hibernal, ca
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nucleii pontini caudali și orali, ce continuă rostral și oral nucleul gigantocelular până la nivelul regiunii caudale a mezencefalului (nucleii rafeului și tegmentului, nucleul pedunculopontin, cuneiformis, subcuneiformis etc.). Ocupând spațiul median dintre substanța cenușie a nucleilor specifici din trunchiul cerebral și tractusurile calotei pedunculare pontine și părții dorsale a bulbului, ea constituie de fapt continuarea rețelei reticulare periependimare a măduvei spinării (fig. 10). Fig. 10 - Vedere de ansamblu a formației reticulate. La rândul lor, nucleii rafeului sunt situați paramedian în trunchiul cerebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vedere explică fenomenul de amplificare și difuzare largă a stimulilor spre scoarță, realizat prin antrenarea (recrutarea) unui număr din ce în ce mai mare de neuroni reticulari de către impulsurile aferente. Excitațiile extero-, intero- și proprioceptive din întregul organism ajung la scoarța cerebrală fie prin tractusurile lemniscale alcătuite din fibre lungi ce fac releu sinaptic doar în talamus înainte de a se proiecta în anumite arii corticale, fie pe calea polisinaptică a formației reticulate ascendente, care le proiectează difuz și nespecific în cortex, în vederea întreținerii tonusului cortical
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fie de conducere, fie de centri organo-vegetativi reflecși. Spre deosebire de căile de conducere, care sunt comune cu ale sensibilității somatice, centrii vegetativi medulari se găsesc de o parte și de alta a canalului ependimar atât în pars intermedia, cât și în tractusul intermediolateral al măduvei dorsolombare și sacrate. Cele două coloane de celule vegetative sunt unite transversal prin celulele intercalate Laruelle. La nivelul segmentului dorsolombar C8-L2 au sediul neuronii preganglionari ai simpaticului periferic, iar în porțiunea terminală a măduvei (L4-S5) sunt situați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
denumirea dată pneumogastricului de „vag” (nervul rătăcitor). Majoritatea lor sunt de tip preganglionar, deoarece degenerează după secționare. Ajunse la nivelul ganglionilor previscerali sau intramurali, ele se articulează cu fibrele postganglionare scurte ale celui de al doilea neuron parasimpatic. În cazul tractusului gastrointestinal, acestea din urmă intră în structura plexurilor submucos Meissner și mienteric Auerbach. Terminațiile vagale contractează numeroase anastomoze cu filetele atât parasimpatice, cât și simpatice ale altor nervi. La om și unele animale (câine, maimuță, broască), trunchiul vagului, posedând și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ar conține două tipuri de celule nervoase. Celulele de primul tip, cu dendrite scurte și fibră axonală fin ramificată la musculatura netedă, ar face parte din categoria neuronilor motori. Acestea se găsesc mai ales în segmentul proximal și caudal al tractusului digestiv. Având distribuție intramurală similară până la un punct cu a terminațiilor parasimpaticului cranio-sacrat, Lawrentiev (1939) le consideră de natură parasimpatică. În acord cu acest punct de vedere, Jabonero și colab. (1951) au precizat că fibrele parasimpatice preganglionare se articulează sinaptic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind originea diferită a nervilor simpatico-parasimpatici și reprezentarea lor inegală la nivelul diverselor organe efectoare rezultă că, cu mici excepții, inervația vegetativă viscerală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin rădăcina posterioară la nivelul zonei intermediare a substanței cenușii, în partea sa internă. De aici, calea sensibilității viscerale se îndreaptă spre zona premotorie (ariile 6 și 8) a scoarței cerebrale fie prin intermediul celui de al doilea neuron senzitiv din tractusul spinotalamic, fie prin rețeaua reticulară periependimară și formația reticulată bulbomezencefalodiencefalică. Din cauza proiecției corticale punctiforme, sensibilitatea viscerală nu are caracter discriminativ, ea devenind conștientă numai în cazuri patologice. Cu toate acestea, aferentele viscerale joacă un rol deosebit în reacțiile normale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
să continue indiferent de lungimea nervului este necesar ca raportul între voltajul potențialului și pragul de excitare să fie mai mare de 1, iar propagarea procesului de depolarizare să se realizeze conform principiului „totul sau nimic”. Transmiterea semnalului electric prin tractusurile nervoase se realizează cu diferențe mari ale vitezei de conducere în funcție de diametrul și prezența fibrelor prevăzute cu teacă de mielină sau a celor amielinice (fig. 27). În cazul fibrelor mielinizate, conducerea nervoasă se efectuează succesiv și nedecremențial de la un nod
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]