40 matches
-
Interpelare dezvoltată în ședințele din 22 și 23 februarie a Adunării Deputaților, București, Tipografia "Voința Națională", 1893, p. 57. 18 Nicolae Blaremberg, Discursul din Ședința Camerei Deputaților din 25 noiembrie 1876, în România și rezbelul actual sau guvernanții și guvernații, traducție din limba franceză tipărită din inițiativa unui iubitor de adevăr, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, București, 1878, pp. 51-75. 19 Titu Maiorescu, La Adresa. Nemulțumirea în țară. Necesitatea unei magistraturi mai independente (Ședința Camerei de la 27 noiembrie 1885), în Opere III
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
des récompenses, Bossange Frères, Paris, 1825-1826. BLAGA, Lucian, Spațiul mioritic (Trilogia culturii), cap. "Influențe modelatoare și catalitice", Humanitas, București, 1994. BLAREMBERG, Nicolae, Discursul din Ședința Camerei Deputaților din 25 noiembrie 1876, în România și rezbelul actual sau guvernanții și guvernații, traducție din limba franceză tipărită din inițiativa unui iubitor de adevăr, Noua Tipografie a Laboratorilor Români, București, 1878. CAMPBELL, Angus, CONVERSE, Philip E. et al. (eds.), The American Voter, Wiley, New York, 1960. CARP, P. P., Ordinea socială (13 martie 1881), în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
vom critica cartea, iar nu persoana. Vrăjmași ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari în judecățile noastre literare", declarație-manifest care călăuzește, de atunci încoace, magistratura criticii literare. Nu agrea deloc traducerile, care copleșiseră revistele literare și producția editorială. Și aceasta pentru că "traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cît vom pute această mare ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi". Memorabil program menit să creeze fundamentele unei literaturi originale moderne. Program reluat, în 1894, la inaugurarea
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
le voi spune acuma" (Alăuta românească, 1837); "munca câmpului, care o fac la vreme" (D. Golescu, Însemnare a călătoriei mele); "nu ieșea nici un calendar care să nu-l aibă el întâi, nici o carte bisericească care să n-o cumpere, nici o traducție care să nu puie să i-o pescrie" (C. Negruzzi, Cum am învățat românește) etc. Primele noastre gramatici nu recomandă folosirea lui pe care; cel mult, unele indică declinarea relativului și marchează cazul acuzativ prin prepoziție ("Ac. pre carele / pre
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
amplitudine - de la râsul găinilor la râsul homeric! Pentru că sensul finalului rusesc e, mot ? mot, următorul: „Și până astăzi / aș vrea să ronțăi / A scorușului fierbinte / Ciorchine amar”. Rețineți ce spun: mot ? mot și nu - pardon! - mort ? mort, precum vă iese „traducția”, această jalnică și, concomitent, impertinentă răstălmăcire. Da, răstălmăcire, pentru că aici nu se poate vorbi de niciun... strop (de nicio boabă din ciorchinele scorușului!) de traducere... Păcat. Ca să nu mai umblăm, comparativ, și la alte texte. La alte... catastrofe. Sigur, ele
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
din Supraviețuirea prin ficțiune, necontemporane cu cronicile, mai degrabă cu introducerea ,de azi", o lămurire pe puncte, care-l trădează, în cititorul de profesie, pe teoretician, poartă același titlu, împărțit între o inițială luare de poziție și-o revenire: Fac traducțiile o literatură? Răspunsul, pe ton de q.e.d. va fi, previzibil, da. Vag didactice, de-un didacticism polemic, de fapt, și, în general, bine țintit, demonstrațiile lui Alexandru Mușina apără dreptul la liberă circulație al literaturii. Departe de-a
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
tradiția mea literară, literatura mea." Ceea ce va să-nsemne că traducătorii trădează, nobil, spre folosul propriei culturi. Și că, făcînd cuvenita corecție de istorie literară, combătînd, de fapt, un decontextualizat clișeu de școală, ,deși ni-s dragi pașoptiștii, e evident: traducțiile fac o literatură.", Alexandru Mușina dă, privind spre epoca în care, încă, nu li se făcuse loc în față, ,liniei" Maiorescu-Lovinescu partea ei. De-aici, odată fixată direcția, încep ,delimitările". În principal, desprinderea generației '80 de timpul părinților, crescuți la
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
arta actorului”, care ,,are nevoie de talent, de gândire, de studiu, acesta fiind atât instrumentist, cât și instrument, iar sinceritatea lui e de preț”. De asemenea, Caragiale scrie ,,critică de teatru” în care ,,polemizează cu producțiile cosmopolite, cu repertoriul de «traducții» și plagiate, considerate boli cronice”, inclusiv corespondența sa conținând păreri despre teatru, despre muzică și pictură, păstrând același ,,ton[...]ironic, autoironic, umoristic, cu morală și tâlc, mai mereu satiric ori sarcastic”. Cel mai consistent subcapitol al acestei prime părți este
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
demarșă austriacă și totul era în limba germană, protocoalele zilnice a casei și a corespondenței și cele de închierea contabilităților de cheltuieli [...], chiar și corespondența cu Departamentul lucrărilor publice, de care atârna [telegrafia], era în limba germană, însoțită de o traducție română foarte falsă”. Funcționarii austrieci domneau peste tot. Ei formulau pretenții exagerate, sprijinite de însuși Coronini, care nu se sfia să ceară - amenințând cu rechemarea funcționarilor austrieci - sporirea lefurilor lor. Chiar dacă unii nemulțumiți plecau, ei erau imediat înlocuiți cu sudiți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
imitației s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul național. Această manie este, mai ales, covârșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom pute această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi. Istoria noastră are destule
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
noi duhul național. Această manie este, mai ales, covârșitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărți în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducții din alte limbi și încă și acele de ar fi bune. Traducțiile însă nu fac o literatură. Noi vom prigoni cât vom pute această manie ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
judecată care se întemeiază pe „pravili”, critica trebuia să fie precedată de apariția unui mare număr de opere, din care să se aleagă modelele de urmat, în numele cărora viitorii critici „judecători” vor avea îndreptățirea să aprecieze valoarea unei lucrări (Asupra traducției lui Omer). Mai apropiată vederilor sale din tinerețe era o atitudine pedagogică, de îndrumare înțelegătoare a talentelor, de stimulare a unei activități constructive. A încurajat în egală măsură scrierile originale și traducerile, ceea ce i-a adus critica justificată a lui
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
de a contribui la mlădierea limbii române și de a o face aptă pentru exprimarea ideilor și sentimentelor „înalte și pline de patimă”, nu sunt totuși ale unui tălmăcitor de vocație, atent la redarea fidelă a originalului. A argumentat (Asupra traducției lui Omer) necesitatea „identificării” cu originalul, dar destul de des s-a abătut el însuși de la acest principiu, îngăduindu-și modificări și adăugiri masive. H.-R. are meritul de a fi pus în circulație în cultura noastră un număr impresionant de
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
națională. EUGEN SIMION SCRIERI: Gramatica românească, Sibiu, 1828; ed. îngr. și introd. Valeria Guțu Romalo, București, 1980; Culegere din scrierile lui I. Eliade de proze și de poezie, București, 1836; ed. București, 1836; Hristianismu la începutul său, București, 1836; Asupra traducției lui Omer, București, 1837; Căderea dracilor, București, 1840; Mic curs de morală, București, 1840; Paralelism între limba română și italiană, partea I, București, 1840; Paralelism între dialectele român și italian sau Forma ori gramatica acestor două dialecte, București, 1841; Michaiu
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
adaptarea continuă a procesului instructiveducativ la formarea de specialiști cu orizont științific larg, cu capacitate mare de acomodare la noile profesii apărute pe câmpul activității umane. Organizarea modulară a Învățământului, aferentă În speță conținutului acestuia, se asociază cu interdisciplinaritatea (ca traducție În logica Învățării a perspectivelor epistemologice contemporane), cu tehnologiile multi-media (sub aspectul infrastructurilor tehnice ale Învățării) și cu matetica (sub aspectul metodelor). Învățământul modular este o idee relativ nouă, care și-a găsit Însă, În multe locuri, o cale de
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
se traduce În indicatori de performanță ai instrucției. Se distinge ca atare, Între programe izolate (de tip „colecție") și programe deschise (de tip integrat), cele din urmă presupunând o restructurare și o regândire a conținutului Învățământului, În vederea asigurării interdisciplinarității, ca traducție maleabilă a logicii științei În logica didactică. Programele integrate, de tip interdisciplinar și apte de a se corela Într-o organizare modulară, produc — În planul social al relațiilor din grup — mutații sensibile În mecanismele de control, substituind predominanța relațiilor verticale
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
această explicație, respectul pentru reguli și, implicit, oroarea față de o exprimare poetică nesistematizată atestă afinități clasice. Același lucru este sugerat și de maniera entuziastă în care este primită traducerea de către Constantin Aristia a primului cânt din Iliada. Astfel, articolul Asupra traducției lui Homer, dincolo de laudele adresate traducătorului, conține o apologie nedisimulată a poetului grec și a operei sale: "Iliada lui Homer nu e o icoană, nu e descriere; este mai mult, este natura însăși înfățișată înaintea noastră prin frumoasele lui versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pentru a explica constituirea unui veritabil front anti-Caragiale format din public, presă, critică literară. După cum pe bună dreptate observa chiar tînărul dramaturg (Cercetare critică asupra teatrului românesc 1878), repertoriul propus scenei naționale cuprindea doar "trei mari categorii: localizări, plagiate și traducții" și după cum traducțiile nu fac o literatură (M. Kogălniceanu), "Afară de "Răzvan" nimic" concluziona Caragiale. Zece ani mai tîrziu, volumul său de Teatru (Socec, 1889) este respins de la premiere în urma raportului lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu este un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
constituirea unui veritabil front anti-Caragiale format din public, presă, critică literară. După cum pe bună dreptate observa chiar tînărul dramaturg (Cercetare critică asupra teatrului românesc 1878), repertoriul propus scenei naționale cuprindea doar "trei mari categorii: localizări, plagiate și traducții" și după cum traducțiile nu fac o literatură (M. Kogălniceanu), "Afară de "Răzvan" nimic" concluziona Caragiale. Zece ani mai tîrziu, volumul său de Teatru (Socec, 1889) este respins de la premiere în urma raportului lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu este un creator de tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
galopantă de intestine, și astfel se descurcă toată comedia. Astfel dar, pentru deschiderea stagiunii unui mare teatru național, nouă ni se pare că alegerea unei bucăți de soiul cam rococo al melodramelor "de bulevard" nu este tocmai nemerită. {EminescuOpX 446} Traducția melodramei Fiica lui Tintoretto se datorește unei pene strălucite, ce nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Tintoretto se datorește unei pene strălucite, ce nu pentru întîia oară păcătuiește numai de hatârul muzelor românești. (Vorba ceea: - El iubește muzele românești. - Dar muzele pe el? - Și el pe ele. Și se poate zice într-adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric Dame nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sînu-i pe d. G. Sion, membru în aceeași
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din Academia românească, pe a cărui scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i, e cam ciudat lucru, ce-i drept. Și de aceea nici nu putem crede că onor. direcție generală a avut ceva în știre despre traducția minunată a d-lui Fr. Dame, cu care s-a deschis alaltăieri seara stagiunea teatrală. Deschiderea unei stagiuni nu e tocmai un prilej pentru a se critica fiecare actor în parte, mai ales când toți sunt cunoscuți din trecut publicului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu seamă că, abstracție chiar făcând de numele artistului, programa acestui concert o foarte variată. [77 ianuarie 1881] ["ASEARĂ LA TEATRUL NAȚIONAL... "] Aseară la Teatrul Național s-a reprezentat pentru întîia oară piesele: Moartă și vie, comedie în 3 acte, traducție; Scânteia și Puiculița, comedii în câte un act. Abstracție făcând de oarecari mici stângăcii, piesele au fost bine interpretate. În prima piesă d. Iulian și d-na Romanescu au avut câteva momente de naturaleță admirabile. Traducția acestei piese ar fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
comedie în 3 acte, traducție; Scânteia și Puiculița, comedii în câte un act. Abstracție făcând de oarecari mici stângăcii, piesele au fost bine interpretate. În prima piesă d. Iulian și d-na Romanescu au avut câteva momente de naturaleță admirabile. Traducția acestei piese ar fi putut fi mai bine îngrijită. Sfârșitul ei nu prea e natural; ni se pare că în franțuzește mai e și actul al patrulea. Public a fost nici mult, nici puțin. Observam numai onor[atei] direcțiuni a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din scrierile mărunte a lui Benjamin Franklin XE "Franklin" ”), fapt pe care redacțiile țin să Îl sublinieze, așa cum face George Bariț XE "Bariț" În 1845, Într-o notă pe marginea „Științei bunului Richard”: „Acest articol se publicase după o altă traducție și În «Spicuitor» (e vorba de Spicuitorul moldo-român, care apărea la Iași - n.n.ț. Noi aflarăm cu cale a-l publica și după alta.” Fără Îndoială, interesul față de opera lui Franklin XE " Franklin" fiind unul mai general, convergent, presa românească
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]