39 matches
-
la Teatro La Fenice din Veneția, în data de 6 martie 1853. Prima reprezentație a fost un eșec, datorat în primul rând mediocrității interpretării. „Traviata” se sprijină pe personajul ei principal - Violetta Valery - care trebuie nu numai să fie o tragediană excepțională, dar și o soprană lirică deosebită, așa cum a fost, de pildă, Maria Callas. De data aceasta, pe scena Operei Brașov o veți putea urmări pe extraordinara solistă, Cristina Radu. Alături de ea, din distribuție mai fac parte: Liviu Iftene (Alfredo
„Traviata” închide stagiunea 2014 – 2015 la Opera Brașov! by http://www.zilesinopti.ro/articole/9485/traviata-inchide-stagiunea-2014-2015-la-opera-brasov [Corola-blog/BlogPost/99036_a_100328]
-
I.L.Caragiale". Tot atunci a fost decorată cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. La Teatrul Metropolis joacă în spectacolul „Gaițele" de Alexandru Kirițescu, regia Dan Tudor. ADELA MĂRCULESCU Actrița care visa de mică să ajungă o mare tragediană s-a născut în 21 decembrie 1938 și a absolvit în 1959 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale" București, clasa prof. Alexandru Finți. Director fiind, Zaharia Stancu, o angajează în 1964 la Teatrul Național București, teatru la care
Nume mari ale teatrului românesc, omagiate pe Aleea Celebrităților by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101356_a_102648]
-
rădăcini grecești. Deși aspirațiile lui erau inițial îndreptate către teatru, după doi ani de studii la Conservatorul de Artă Dramatică de la Iași, Dan Vizanty are revelația adevăratei sale vocații: zborul. Abandonează studiile sale artistice, spre regretul profesoarei sale, Agatha Bârsescu, tragediană vestită în epocă, și se înscrie la Școala Militară de Ofițeri de Aviație - Cotroceni, pe care o absolvă în 1931. Cu pasiune și entuziasm, parcurge toate etapele carierei și ierarhiei militare, de la sublocotenent aviator și observator aerian (1931), pilot de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/comandor-dan-vizanty/ [Corola-blog/BlogPost/94176_a_95468]
-
energice ample și rapide. Ei se lansează unii către alții, se violentează, se resping, se aruncă la pământ sau pe scaune. Îmbrățișările sunt pasionale, elanurile, brutale”, scrie criticul Charles Arden. O scenografie și costume rafinate Vibrantă, Meddea întruchipată de o “tragediană înnăscută”, soprana Peggy Kriha Dye, dovedește o forță dramatică susținută de o energie continuă. În mișcările furioase, vocea ei descoperă imediat nebunia ucigașă. Marea arie "Quel prix de mon amour ?" emoționază prin disperarea conținută, prin combinația de forță și de
Opere Regale și recitaluri de excepție la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105485_a_106777]
-
19 Februarie 1876 - legiferată, și ea, ca Sărbătoare Națională. Din învolburarea de trăiri - recapitulative, la capătul scrierii prezentei cărți - încerc să decantez, succint, în acest secund Epilog deschis, câțiva dintre vectorii de forță ai destinului omului Leni Pințea-Homeag, ai marii tragediene Leni Pințea-Homeag, ai devotatului rob întru cultură tradițională, cultură majoră și modernitate a teatrului universal: Leni Pințea-Homeag - unic vultur, cu tărie de stei și scânteieri de cremene, țâșnit din Poarta Carpaților Meridionali, din țara Rucărului și a Branului, a Cheilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/dan-lupesculeni-epilog-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
sale „s-uri": glissin, pissin (transcriu fonetic). Compoziția de burghez ramolit, vios în decreptitudinea sa, îmbătat de tot ceea ce vede, se ia la întrecere cu cea a Juliettei Binoche, aproape de nerecunoscut în mătușa căzuă din lună, cu gesturi de mare tragediană în exil, desfigurată de soarta tristă până la semăna cu o găină chioară. Autorul mărturisește a nu se fi complicat deloc cu secretele comediei. Pentru el, „comicul este simplu, o modalitate de a exprima vizual și mecanic realitatea condiției umane". Așa
Cannes 2016. România văzută de la balconul hotelului Radisson by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101152_a_102444]
-
Stoneman, tânără sudistă răpită de sclavii eliberați. Tot ea este personajul care leagănă un copil după fiecare episod al monumentalului Intoleranță (Intolerance 1916) întruchipând mama omenirii. Dintre capodoperele care urmează, putem aminti Crinul zdrobit, Cele două orfeline, Drumul spre est ... Tragediană juvenilă, eroină pură și curajoasă, actrița devine, grație melodramelor flamboiante ale maestrului, «Eleonora Duse a ecranului». Și totuși, zvonul potrivit căruia Griffith a inventat gros-planul în onoarea muzei sale, Lillian, este fals. În timpul acestei perioade de libertate și entuziasm, Gish
Lillian Gish () [Corola-website/Science/319715_a_321044]
-
eroina principală din "Doi pe un balansoar", de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din "Trilogia antică" de la Teatrul Național din 1990. A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate " Femeia cu coșul cu ouă" din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași. În 1941 i-a fost recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. S-a transferat în capitala și s-a afirmat că tragediana. Pe marele ecran a debutat în 1964, în "Pădurea spânzuraților" și a jucat în ultimul film în anul 1976, când a apărut în rolul Profira din "Tănase Scatiu". A murit la cutremurul din 1977.
Eliza Petrăchescu () [Corola-website/Science/318128_a_319457]
-
Muzeul de Istorie Naturală din Iași, muzeu înființat în 1834. În anul 1835 la Iași este înființată „Academia Mihăileană", în anul 1836 se înființează Conservatorul Filarmonic Dramatic din Iași, iar în anul 1860 este înființată Universitatea „Al. I. Cuza". Celebra tragediană Agatha Bârsescu a fost una din profesoarele de la Conservatorul din Iași. În anul 1863 este constituită Societatea cultural-literară „Junimea", în cadrul căreia s-au afirmat cele mai mari personalități ale culturii românești: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Costache Negruzzi, Ion Creangă, AD
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
tradiție, dar a dezvoltat în întreaga sa operă și viață o estetică fondată pe ideea morții înțeleasă drept operă culturală (în conformitate cu miyabi, frumusețea aristocratică). Estetica morții, "indescriptibila încântare a morții" fac parte dintr-o concepție a culturii japoneze pe care tragediana Naka Han și-o înșusește. Dacă esența bushido-ului, această tradiție nescrisă a credo-ului cavaleresc, înseamnă știința de a muri, la fel stau lucrurile pentru actriță, care se impune ca estetă a artei sale, știind să reunească Crizantema și spada
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
și capriciilor lui Ticu Toporaș, publicist din Fălticeni, specializat În a tulbura oamenii, În a-i pune pe drumuri și apoi de-a abandona totul, trecând la altceva... nou, „formidabil” și irealizabil! 894 corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea - dacă interesează. P.S. (cu creionul, pe pag. 1, sus În stânga): În lucrarea mea „Istoria lit. germane”, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mine, la Buftea și la ai mei toți cei dragi, plecați de lângă mine. Amintirile rămân ca să-i Înlocuiască dar golul rămâne definitiv. Ce bucurie ar fi avut tatăl și mama mea, văzând scrisorile publicate a prietenei lor comune, marea noastră tragediană. Pe la sfârșitul vieții se Împrietenise mult cu mama mea și Își scriau, mama trimițându-i pachete cu dulciuri de casă care Îi plăceau Agathei. și pe mine m-a Întristat moartea Lenuței RÎpeanu pe care am 647 Fiica mai mică
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
, Aglae (22.X.1866, Vaslui - 28.III.1941, Iași), memorialistă. Viitoarea mare tragediană s-a născut într-o familie de condiție modestă. Mama, Ecaterina, era casnică, iar tatăl, Constantin Theodoru, lucra ca intendent de spital. P. urmează clasele primare la Vaslui, fiind dată apoi la un pension particular. Curând, din pricina taxei prea ridicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Pascaly abuza de el. Genul plângător, apelurile desperate la public, și declarația sărăciei sale era genul său: declamația jalnică îl caracteriza.87 Dar, firește, ceasul „teatrului“ nu sunase încă în România. La aceeași epocă, în septembrie 1871, venise și marea tragediană italiană Adelaida Ristori.88 Dar iată cum scria Cezar Bolliac că a fost primită: „Tragediana care a vrut să ne dea și nouă din plăcerile ce a dat în viața ei celorlalte capitale ale Europei, cred că nu s-ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pus la dispoziție scrisori pe care le a primit de la diverse personalități din țară și din străinătate, cu dreptul de a le publica. 252 ministru, profesorul Tempeanu i-a adresat un memoriu, cerând o pensie viageră pentru Agatha Bârsescu, marea tragediană care „își trăia propria dramă” (citez din memorie). Rezultatul? Actrița a primit pensia, scăpând de spectrul foamei și de gândul sinuciderii. Unii amici ai matale de la Cluj - sunt convins, n-au de unde să știe toate acestea. Păcat! Articolul ar fi
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind detaliile de ordin vizual-cromatic ale ambientului oriental. Când, aproape octogenar, M. își marginaliza poemul, plasându-l la sfârșitul volumului secund de Scrieri (1968), autorul își situa Salomeea în categoria unor juvenilia. Pământul, ancestralul, cultura populară - acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
temperament scenic, a unei sensibilități artistice și umane ieșite din comun”. „Debutului” bucureștean, i-au urmat patru stagiuni de mari realizări, de împliniri, de confirmări ale laudelor și ale previziunilor exaltate ale multor cronicari. Se afirmă ca una din marile tragediene ale unei epoci în care străluceau actrițe de la Maria Filotti la Aura Buzescu. A urmat o serie de roluri care confirmau triumful debutului bucureștean: Iphigenia la Delphi de Gerhard Hauptmann, Anca din Năpasta de I. L. Caragiale, Taina nunții de Eg
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
voi găsi ceva publicabil, trimit cu plăcere. Ar interesa corespondența cu scriitorii străini? Am destulă, multă Însă cu caracter intim, prietenesc și unii din ei trăiesc și-mi scriu și azi. De asemenea corespondența inedită (am peste 150 scrisori) cu tragediana Agathe Bârsescu. Ea mi-a jucat „Sappho” la Iași și „Ifigenia” (cu elevii săi) la Folticeni și Iași. Aș alege ceva din ea - dacă interesează. P.S. (cu creionul, pe pag. 1, sus În stânga): În lucrarea mea „Istoria lit. germane”, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de amor, pe acel chip drag inimei mele, pe Poesis. Cine era ea? Ce era? Cu ce se ocupa? Actriță de mâna a doua, de la un teatru de mâna a doua, ea juca subrete, deși pasul și atitudinea arătau pe tragediana. Teatrul era într-un suburbiu al orașului, zidit de scânduri în mijlocul unor grupe de arbori cari formau, în complex cu alții mai depărtați, un fel de grădină sau, mai bine zis, pădurice. Pe-o ușă la capăt puteai privi pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Bucovinei; Ion Scurtu, istoric și editor critic al operelor lui Eminescu; Steuerman-Rodion, A. Teodoru, Tiktin; D. Tomescu, plin de simț și de gust; Ventura, mort în 1909, bun critic dramatic, printre ale cărui opere una deloc neînsemnată este fiica sa, tragediana noastră*. Filologia Când critica ideilor se ocupă de expresii, cuvinte, forme, sintaxă și lexic, ea devine critică a textelor și filologie. În acest gen34 excelează, pentru a continua glorioasa tradiție a lui Petru Maior, Samuil Micu, Ienăchiță Văcărescu, Iorgovici, Golescu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Sisi Ghica, o Ghiculeasă adevărată, deși neamul ei era de mult risipit; așa că Sisi, tocmai ea, urmașa de neam mare, îl obligase pe el, încă înainte de măritiș, să-și schimbe numele, spunându-și Cărăuțeanu - fratele mai mic al Eleonorei, marea tragediană care făcea furori în Italia - înainte de a încheia legiunea pactul cu țărăniștii; deci în perioada, se poate spune romantică, a dreptei în ascensiunea ei accelerată; când Dinu, unul dintre studenții favoriți ai Profesorului, ținuse discursul acela faimos la moartea lui
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
cu cinci ani mai tarziu. Am fost invitat la o petrecere dată de acea fabuloasă bătrână actrița de compoziție, Constance Collier. Se găsea și Garbo printre oaspeți, m-am apropiat de ea și i-am spus: - Sunteți cea mai mare tragediana pe care a cunos-cut-o vreodată ecranul; aveți datoria să vă reluați carieră. Garbo a sărit de pe scaun exclamând: - Cameră asta e asfixianta! S-a repezit la fereastra, smulgând, din mers, totul de pe ea, ca și cum ar fi vrut să se arunce
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
că personajul său ar fi mistuit de marile probleme ale existenței. În Margherita, Roxana Briban cu timbrul ei generos a susținut o linie a cântului tensionată, cu deschideri luminoase în acut și accente emoționale ce denotă o fibră de adevărată tragediană. Nu am înțeles de ce regia a cerut Feliciei Filip, în Elena din Troia - întruchipare a iubirii ideale, bântuită de coșmarul căderii Troiei - o cochetă cum nu a dorit-o nici Goethe, nici Boito. Artista și-a pus în joc toată
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]