745 matches
-
Pentru cei ce-și trăiesc exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin. Așadar, un dat fundamental, imuabil, un traiect prescris ca o răsfrîngere a tragismului condiției omenești: ,Vreau să vorbesc de scriitori și de cei care le sînt asemănători. Acești oameni ar fi fost, oriunde și oricînd, niște exilați. Istoria n-a făcut altceva decît să le ofere un titlu și să le indice o
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
după sine pușcăria și excluderea socială. Domnule Răducanu, nu este vorba de nicio tentă antisemita. Codruț sugerează și sunt de acord că nu trebuie să privim doar într-o direcție când căutăm crime împotriva umanității. Nu e nevoie să supradimensionam tragismul holocaustului și al lagărelor naziste, cvasiignorand pandantul sau siberian. Nu trebuie să căutăm gropi comune doar la Iași ci și la Katin. Istoria consemnează astfel de atrocități în dreptul tuturor ideologiilor politice, dar și al religiilor. Aici este vorba despre faptul
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele dramaturgului oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filosofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
bacoviană, cu aceleași accente de umor amar declamat cu jumătate de voce, în care motivelor romantice li s-a sucit gîtul cu un gest elegant și teatral (titlul: "Aceasta idioata Luna plină), iar nefericirea personală, proiectată pe un fundal al tragismului universal, e redusă la burghezul disconfort: "Nenorociri și dezastre se anunță din toate direcțiile./ Cei suferinzi de ciroza nu pot să spere/ chiar la nimic. Toate cunoștiințele/ de sex feminin șunt profund indispuse./ Apă la closet nu mai curge. Am
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Cosmin este o bună cunoscătoare a Franței renascentiste, nu numai studiile publicate, dar și poezia ei dezvăluind o îndelungă frecventare a "agoniei rinascimentale", a acestui "compozit de oboseală, sensibilitate rănită, revoltă resemnată și refugiu saturnian în melancolie". Montaigne, preocupat de tragismul condiției umane, de tulburările epocii (războiul dintre catolici și protestanți), scrie și el variațiuni pe tema predestinării: Ne căutăm înainte de a ne fi văzut". în căutarea de sine ("mă zugrăvesc pe mine însumi...") autorul eseurilor a trasat o cale pe
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
în literatură cu o scenă care amintește de Mihail Sebastian. Aceeași problemă a numelui străin, greu de pronunțat, aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
Roșii. Contactul cu "diverse ipostaze ale suferinței fizice îndurate de oameni, ale durerii, ale chinului dinaintea morții", a însemnat mult, scrie Eugenia Tudor-Anton, pentru "evoluția morală" a prozatoarei, o "costisitoare experiență" care "va impune un aer grav, o aură de tragism" atât romanului Balaurul, cât și celorlalte care i-au urmat. O critică de reconstituire care valorifică, așadar, sugestiile biograficului, urmărindu-le răsfrângerea în operă. Se simte că textele adunate în carte au fost scrise în epoci diferite, unele, probabil, în
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
lui György Kurtag și a prietenului său Andras Szöllosy, deși ca expresie mult diferit de aceștia, Dan Constantinescu scrie o muzică suavă, uneori ascetică prin puținătatea materialului întrebuințat. înclinația spre meditativ și spiritul scherzo-ului sunt constante ale stilului său. Tragismul lipsește aproape cu desăvârșire. Și cum ar fi putut fi prezent într-o ființă care nu vedea peste tot și în toate decât părțile bune?
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
curând un fel de zâmbet spart, ridicarea din umeri în fața nimicului, a nonsensului. Lumea este pentru Böll și pentru clovnul său purtător de cuvânt un soi de panoptic de oameni de ceară. Acționând mecanic sau ridicol, lipsindu-le accesul la tragism, "aceste păpuși, care se iau de o mie de ori de guler și nu descoperă totuși sfoara care le pune în mișcare", se declară inși realiști, respectabili, cu o morală solidă. Schnier, clovnul en titre cel mai lucid, e dimpotrivă
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
la Gogol, comicul e tragic)". Putem presupune că e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, așa cum mărturisește, de la moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Un astfel de demers presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
femei, sau pentru toate acestea la un loc, ca și cum rețeta face textul, fără a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje liniare, dominate de o singură latură, dar care se rup dramatic (și melodramatic) prin moarte, suicid, fugă, crimă, ca un tribut
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de altminteri, un magnific imn -, el se ciocnește de catastrofa de după 1989, de "peisajul căpcăun". Dacă tragismul reîntoarcerii n-ar fi evident - cum nu a fost o singură clipă pentru aceia care au schimbat mai departe pupicuri cu călăul - l-am putea taxa pe moralist drept prototip al eternului nemulțumit, cu trimiteri la acel personaj voltairian despre
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
facă Radu Apostol, ar fi fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și sadismelor uneori exacerbate ce le caracterizează personajele. Liliana Ghiță (Mama) dă vibrație tragismului conținut al rolului, însă cadența nu e suficient respectată. Marius Manole e parcă prea stingher în rolul Paulie, personajului său lipsindu-i plasma fierbinte ce l-ar fi tăcut pe deplin convingător. Mihaela Trofimov, Elena Andron, Cornel Cimpoae, Valentin Terente
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
vinovat/ sfinții s-au desprins din icoane/ și umblau printre noi// era noaptea lepădării pietrei/ v-am spus: (era noaptea lepădării pietrei v-am spus). Apocalipsa nu mai constituie doar reverberația unor circumstanțe databile și localizabile, ci și expresia unui tragism al existenței în fondul său, o furioasă revărsare de irațional rezultată din spargerea membranei aparențelor. Materia văduvită de grai suferă laolaltă cu omul, în chip uman, într-o confuzie ce înghite disparitățile, așa încît nu ne dăm seama dacă omul
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
experimentul Râlea", care a acceptat provocarea de a proba și altfel de mijloace actoricești și de expresie. El își însoțește replicile de un comentariu gestual și corporal susținut impecabil, coordonat de colaboratoarea fidelă a regizorului, dansatoarea și coregrafa Vava Ștefănescu. Tragismul capătă o dimensiune în plus, corpul concurînd cuvîntul și invers. Registrul dramatic, în ciuda aparențelor și a unor comentarii, este exploatat de mult de Marian Râlea la Teatrul Bulandra, de pildă, în spectacolele lui Alexandru Darie " Trei surori, Iulius Cezar, 1794
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
unei discuții polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soția lui Cosmin Negru, directorul unei case de filme) dă o replică șoc, precum o lovitură în moalele capului: "... Tragedia a devenit nițel comică, iar comedia a căpătat o undă de tragism. Este? Estetica nu bate pasul pe loc. - Mamă, ce guriță ai căpătat! Altădată... - Altădată foloseam gurița în alte scopuri, dar acum, dacă vrei să fac copii, trebuie să-mi rup de la gură cum zic franțuzoaicele! Hai să ne apucăm de
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un text dramatic. Tragism și metafizică, comic de situație sau de limbaj, filozofie în doze homeopatice, condamnarea pe viață a unor destine, sînt cîteva dintre elementele care traversează piesele, care le unesc, în ciuda etapelor diferite pe care dramaturgul însuși și stilul său le-au
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
vinovați, dar nici n-a încercat să se explice, să-și examineze critic evoluția. S-a eschivat până și în vol. Amintiri deghizate. Autorul Literaturii române între cele două războaie mondiale credea că epoca comunistă n-a fost încărcată de tragism, n-a fost mai rea decât altele din istoria autohtonă”. Mă întreb: Croh. nu citise pe Soljenițîn, nu auzise de Canal, de Sighet, de Gherla, de lagărele de concentrare de distrugerea elitei românești? Deși extrem de inteligent și de cultivat își
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
sluji Poeziei în general și celei românești în special”. Din aceste entretiens ale poetului Alexandru Lungu desprindem și o lecție de morală. Străin de compromisuri, consecvent militant întru „credința, necăutată și neînvățată” a poeziei, întru „autonomia înaltă, luminată de un tragism fericit” a acesteia, autorul Orei 25 se constituie într-o pildă de comportament literar, de-o fermitate discretă, de-o tenacitate elegantă însă nu mai puțin tranșantă. O amintire a anului 1940, legată de modelarea crezului său literar, ne introduce
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
La Wally (Catalani), Adriana Lecouvreur (Cilea) sau I Pagliacci (Leoncavallo), în puccinienele Manon Lescaut, Turandot (rolul Liù) sau Madam Butterfly. Însoțind personajele liricii italiene, Carmen, eroina lui Bizet, palpită de senzualitate în Habanera, Chimène din Le Cid (Massenet) bulversează prin tragism în aria Pleurez mes yeux, în timp ce Rosalinde ( Die Fledermaus de Johann Strauss) cântă ceardașul Klänge der Heimat cu autentică pulsație ritmică și nerv. Toată această adâncă implicare, evidentă în sala de concert, are rara virtute de a se menține în
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
să fie deportat, spre deosebire de tatăl său - închis la Mathausen - și mama - moartă la Auschwitz. Ecranizarea cărții lui Szpilmann, „Pianistul” este povestea înfricoșător de adevărată, supraviețurii, în condiții extreme, a unui pianist evreu în Varșovia celui de-al doilea război mondial. Tragismul adus de tușele documentaristice, rezultate în urma unui travaliu enorm de preproducție (șeful decorator a fost Alan Starski, laureat cu Oscar pentru „Lista lui Schindler”, filmul lui Spielberg) și subliniat de culorile desaturate, reconstituie crud, dar atît de fidel atmosfera sumbră
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
într-o altă direcție, au destinul scris pe frunte din primul cadru în care apar. Or, aceasta e problema, nu numai că sutura e împiedicată din start, dar ajunge imposibil să fii înduioșat de personaje atât de lipsite de umanitate. Tragismul există, dar nu mai contează (pentru spectator) soarta acestui adolescent. Ba, te gândești chiar că, măcar mort, Telly nu ar mai contamina pe nimeni... Tot la noutăți video, am găsit un film intitulat Culoarea minciunii. Titlul original e The Human
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
un altul ar putea fi însă și excelentul roman al lui Milo� Crnjanski, Migrațiile), cu accente de tragedie shakespeariană și cu rezolvări ce țin de efectele speciale din cinematografia actuală. Simpaticele personaje ale humuleșteanului dobîndesc la Stelian }urlea grandoare și tragism. Spînul, de exemplu, nu mai este personajul cvasi-caricatural din Creangă, ci un soi de ofițer cinic școlit cu lecturi din Machiavelli, așa cum o demonstrează replicile sale din conversația cu Petru/Harap Alb: Folosești forța, luminăția ta, învingi prin viclenie, te
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]