2,431 matches
-
o măsură impresionantă, materia ei primă, în mod fatal ea își caută parteneri sau noi ipostaze în straturi succesive ale spațiului, în lumile sublimate în Cosmos. Discursul devine, astfel, un telescop uriaș, o lentilă gigantică prin care ochiul privește spre transcendență ca spre o realitate plauzibilă. Expoziția este un agregat, un mecanism de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația de la Sala rondă, amenajată cu atîta acribie
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît universalizantă și abstractă. Atît democrația occidentală, cît și marxismul, făurit în jurul abstracțiunii hegeliene a statului perfect și autoritar, se trag din optimismul socratic". Altfel spus, raționalismul ce s-a dispensat de transcendență a dus la monstruozitățile totalitarismelor, la ,giulgiul abstract" al ideologiilor care-și au partea lor, foarte grea, ,de vină și rușine", pentru cele mai oribile carnagii ale istoriei. Excesivul ,optimism socratic", opus tragicului izvorît din mit, ne-ar fi tîrît
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
În accelerația vremurilor noi, se pierd nu numai obiectele și obiceiurile traiului domestic din prima jumătate a veacului - ibrice de alama, afumători, ciubuce, narghilele, caftane, ișlicuri, șalvari, benișuri, contese etc.2, ci și un anumit mod "ritualic" de raportare la transcendență puterii 3. În lipsă reperelor materiale precum clădirile, instituțiile, lucrările de specialitate, textele de legi etc., oamenii moderni se trezesc în ipostaza de indivizi fără memorie politică. Cadrele ideologice importate din Occident se grefează acum pe un discurs al puterii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
si nu în altele - cunoaștem numai în funcție de cum suntem alcătuiți, fizic și mental deopotrivă 12. Acest tip de cunoaștere, axat nu pe obiecte, ci pe modul nostru de a ni le face inteligibile, este numit de Kant "cunoaștere transcendentala"13. Transcendență, total disociata de experiență, este o cunoaștere de genul matematicii sau a geometriei, de exemplu, sau cunoașterea oferită de către rațiunea pură, la care urmează să ajungem. Pe cale de consecință, intelectul nu are sens decât în raport cu experiență, ca mijloc prin care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care intelectul nu le cunoaște", nu se poate plasa "vreodată câtuși de puțin în contradicție cu legile folosirii empirice"17. Chiar dacă operează cu idei aflate în afara câmpului posibil și exprimabil al experienței și implicit al intelectului 18 și este astfel transcendență 19, numai în măsura în care se încăpățânează să rămână rațiune pură, înaintând dincolo de materia brută oferită de experiență - devine rațiunea un instrument de cunoaștere lipsit de credibilitate. Drept pentru care Kant privilegiază intelectul în raport cu rațiunea, considerându-l o formă de cunoaștere mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
accident patologic.Prin religiozitate nu înțeleg doar manifestările religioase circumscrise strict religiilor pozitive;misticismul; revelațiile,teofaniile,cratofaniile,care amorsează acea intuiție a sacrului denumită de R Otto “mysterium tremendum”, ci toate manifestările subîntinse de o căutare a transcendentei, chiar dacă aceasta “transcendență” e una degradata care nu mai are nimic de-a face cu metafizicul.Eliade vorbește de trecerea sacrului în profan și de supraviețuirea lui camuflata în lumea desacralizata. E adevărat că ateii dezafectează metafizica, e adevărat că-l “ucid” pe
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
de sine însuși epatat. Hybrisul lui Midas e totala-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
poziția poeziei în acest duel sexual? înseși determinarea sa gramaticală o îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa, a o socoti un alter ego, sub chipul unei fete pe care o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice drapelele/ să înalțe și să prăbușească-mpărați,/ nu este la-ndemîna oricui" (Poezie
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
de vii;" sau: " Nu mai e nimeni/ pe nicăieri/ doar trecutul se scurge/ cu-ncetul prin răni/ asemenea apei de izvor." în acest context, prezența divină apare ca simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
critic se arată reticent față de avangardă, asupra căreia are impresia a putea articula "îndreptățite rezerve"... Pe această cale, raționalistul oricum extrem de tolerant care a fost Șerban Cioculescu se apropie, s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
de a demonstra aceste afirmații. Acuarelele și pictura lui Octav Grigorescu sînt valorificate insistent în două perspective: pe de o parte, ca dovezi ale unei stări de grație în care ochiul artistului suportă revelația formei ca pe o întrupare a transcendenței, iar, pe de altă parte, ca argumente irefutabile ale unei angajări directe în istoria și în memoria culturală a umanității. Această apăsare pe umanism, în accepțiunea sa cea mai exactă - care include existența exemplară și patetică a eroului (a se
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
singuri prin impunerea terorii în toate domeniile vieții altora, decretându-se deținătorii tuturor virtuților, paralizând și umplând de pasivitate toate inițiativele creatoare care se nasc firesc în mulțime. Ieri discuție aprinsă despre Dumnezeu cu niște colegi suedezi, despre imanența și transcendența Lui. Vorbind atât de angajat, mi s-a ridicat atât de mult tensiunea, încât unul dintre prieteni, medic, a fost nevoit să-mi atragă atenția că ceva ciudat s-a petrecut în corpul meu. O căldură, o combustie venind direct
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Am neglijența ușilor ce se deschid singure/ invitînd un străin ce nu-i de față/ un străin cu cifrele morții mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în raza materiei. I se împotrivește însă într-un fel oarecum surprinzător, prin recursul la materia umilă, resimțită ca fiind cea mai reprezentativă și cea mai durabilă
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
acest tip de carte mai capricioasă, acest gen, dacă vreți, capricios care este culegerea de eseuri. Opoziția între critică și poetică este mai fragilă decît se credea... Critica, la fel ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență. M.C.: Lărgirea poeticii de la literar către artistic este vizibilă în FiguriV, mai ales în eseul, secvența cum ați spus, Arta în cauză. Faptul acesta vine poate dintr-o nevoie de precizare, de nuanțare față de Opera Artei? G.G.: Nu, nu cred
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
între poetica, sau teorie literară, cu caracterul ei general, mi se pare că această opoziție este mai fragilă decât se credea și că, într-un anume fel, critica la fel, ca și poetica, are de a face cu o anumită transcendență, în sensul tehnic pe care îl dau acestui termen, cel puțin de la Opera artei încoace, și anume critica nu este atît de închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza, și a conceptualiza înseamnă cu necesitate a generaliza
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
închisă în singularitatea operelor, pentru că a vorbi înseamnă a conceptualiza, și a conceptualiza înseamnă cu necesitate a generaliza. Cam asta am vrut să spun în Uvertura metacritică referitor la așa-zisa critică imanentă, care nu este nici ea ferită de transcendență. În căutarea timpului pierdut este pentru mine, dintre toate operele literare, cea care poate cel mai bine să țină oarecum loc de o experiență de viață. M.C.: Eseul despre comic intitulat Morți de rîs, prin banderola care îl anunță pe
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
Din vis abia dezmorțindu-se" (Această frumusețe...). Înaintarea în viziune a lui Miron Kiropol pare a echivala cu o dematerializare, id est cu o stare fluidă, evanescentă, aeriană a materiei care se jertfește sieși, căci nu figurează nici neantul nici transcendența, ci doar o concretețe ce se leapădă imagistic de sine, ce se desfoliază cu o diafană întristare: "Alergai peste maci/ Cu brațele întinse către un chip/ Din văzduh/ Care se înfiripa nesfîrșit/ Atingînd cu buze cîntînd fața ta -/ Era amintirea
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
ea răspunde nevoii de "descărcare", dar e și o exagerată dilatare a eului, o întârziată autoapreciere a propriei adolescențe (sunt aici ecouri din Freud și Jung). Filosofic, Maria argumentează și cu teoria autocunoașterii, a raporturilor cu alteritatea, religia, categoriile estetice, transcendența. Datorită ei dobândește statut dreptul de a scrie despre sine: realitatea subiectivității. Doamnei Mariana Sipoș, hispanistă și scriitoare ea însăși, îi datorăm nu numai revelarea acestei extraordinare personalități, ci și descoperirea și traducerea în addenda a scrisorilor adresate Mariei de către
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
speriase putința dedublării cu repercusiuni insesizabile. "ar fi putut fi un străin pe care-l purtase ani la rînd în cîrcă, pentru a-i înfrunta, din cele din urmă eșecurile și precaritatea...". Era o stare de excepție, un drum către transcendență, odată cu sucombarea fizică: "Uitase unde se afla, îi venea să cînte și să plîngă, suspendat în lumina năucă, explozivă a după-amiezii, în care levita cu trupul fluid - un fel de abur risipit în aer, prelingîndu-se către tăriile cerului - și pe
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
din "multitudinea însumată a demos-ului, adică "de jos", de la baza piramidei", ca și lucrările inițiale ale lui Marx, care, în pofida tezelor inacceptabile ("marxist n-am fost niciodată, nefiind niciodată nici materialist, nici monist, nici imanentist, ci mizînd întotdeauna pe transcendență"), conțineau o problematică a alienării: "lucrările de tinerețe ale lui Marx m-au impresionat prin coincidența problematicii alienării (Entfremdung) - la fel, firește, secularizată din creștet pînă-n tălpi - cu propria mea problematică: aceea a salvării ontologice". Pe fundalul unor atari aspirații
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
ale dimensiunilor între Domul lui Brunelleschi din Florența și motetul Nuper rosarum flores) spre o expresie mai individualizată și o tratare a textului în spirit umanist. Brahms îi studia pe compozitorii neerlandezi. Harvey pare a avea în comun cu Messiaen transcendența mesajului muzical, indiferent dacă autorul acestuia e budist, respectiv catolic. în cele două piese intitulate Hidden Voice (1995, 1999), expresia densă, concentrată și aforistică părea mai grăitoare decât complexitatea unei piese lungi ca The Wheel of Emptiness (1997). Ansamblul englez
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
dacă va rezista va povesti apoi cum sufletul ca fumul/ ieșea din ochii lor sterpi pe motiv că viața separă/ pe îndelete" ( viața separă pe îndelete). Desigur, poetul se percepe ca un exilat, însă nu în temeiul unei raportări la transcendență, ci, după cum am văzut, al refuzului ambelor lumi de a-l accepta. Ca urmare, moartea se arată pururi prezentă în viață, după cum în moarte răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o renunțare la viață, ci o dramatică îndărătnicie a
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
poezie mi-e greu/ să înaintez înainte nu e deocamdată nimic din urmă/ groaza îmi aspiră unghiile. mă rog și cobor tot mai mult" ( caut un sunet de ciocan pur). În buna tradiție a poeților români, în majoritate refractari la transcendență, obișnuiți a planta dubii în planul religiozității, își proclamă destinul carnal, sub bolta unei "confuzii" fals metafizice, a constatării unei "nereguli" a alcătuirii existențiale care nu reflectă decît spaima biologică de pieire: "e ceva în neregulă pe aici și oamenii
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]