173 matches
-
de Noul Film German. Dacă ferestrele nu ne-ar fi fost închise în această direcție, cineaștii noștri de frunte, cu excepția lui Pintilie, nu s-ar fi descoperit poate atît de nepregătiți în 1989, inerțiali în cultivarea unui cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme din anii '90, condusă de Dan Pița, se intitula "Solaris". A urmat impasul prelungit pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
pretextul onorării lui guru În 256 de versete se transmite o Întreagă filozofie existențială. Cărți scrise de lideri de curent Narada yoga Ravi Ravi Shankar Where are you going Swami Muktananda TheYoga of Discipline Gurumay Chitvillasananda Maharishi's Book on Transcendental Meditation
Yoga. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Science/76_a_333]
-
specificul prin care se legitimează, însă, pe de altă parte, tocmai prin această interpretare a alterităților relaționate se relevă filonul trans-stilistic al unei continuități evidente. Astfel, vectorul compresiei („săgeata temporală”) relevă apartenența alterităților stilistice la un numitor comun, însă unul transcendental fiecărui „caz” stilistic analizat într-un mod separat. Spre exemplu, ideea acestui numitor comun - care organizează realitatea diferențiată și centrifugă într-o continuitate convergentă coerentă și orientată într-un sens temporal univoc -, o putem exemplifica prin „coagularea” școlilor naționale în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
a petrece săptămâni sau ani de retragere într-o mănăstire, spune Sergiu Carcea. MT nu este o religie, o filosofie sau un mod de viață. Este o tehnică simplă, fără efort, pentru expansiunea conștiinței, care conduce la îmbunătățirea vieții. Termenul „transcendental” înseamnă „a merge dincolo” și Maharishi susține că MT oferă acces la un rezervor de energie și „inteligență creatoare” care se află la sursa gândului în cele mai profunde straturi ale psihicului. Contactarea acestui izvor profund permite realizarea potențialului uman
Agenda2004-2-04-senza4 () [Corola-journal/Journalistic/281936_a_283265]
-
târâșul apoi saltul apoi zborul, apoi prăbușirile: gravitația... * Omule, niciodată nu ai aflat cine ești, de ce ești, de unde ești, încotro mergi; “înaintezi spre moarte cu spatele”. Ferice că este așa? * Vietățile fără ochi sunt fragmente de ochi. * Frica este instinctual transcendental al naturii vii. Ea este de fapt principiul ordonator a Tot ce mișcă, fie cugetător, fie necugetător. Frica este criza de fond a inteligenței ubicue. Ea vine din condiționarea ancestrală a memoriei, ca prudența vitală, de rerum naturae. * Fiindul (ființa
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum îl vede Steiner, este de adevărați salvatori ai omenirii. Poezia întrupează setea de absolut; tărîmul esteticii îl vindecă pe om de neputințele istorice
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
blestem vei găsi deseori în iubire. 1531. Ce altceva poate însemna succesul în ochii patimii decât o continuă căutare, o nouă luptă care nu se va sfârși niciodată? 1532. Blestemul este fiul patimii. 1533. Blestemul trece dincolo de spiritualitate într-un transcendental al urii pentru a reveni de fiecare dată cu și mai mare putere înlănțuind păcatele nimicniciei ce sălășluiesc în uitarea din noi. 1534. Patima se reazămă deseori pe blestem în lumea păcatului. 1535. Cât blestem ascunde o operă monumentală scrisă
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
mio pase natio,la Romania.Deborah Vičič.... XXV. FĂRĂ TITLU(DIN VL.3"CUIB PRINTRE STELE"), de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016. Soțului meu. Ți-am mângâiat tâmplele aurii, bujorii din obraz în transcendental. Ți-am sărutat curajoasă buzele... Revino! Te doresc, strigă inima-mi , tremurând, pulsând în a ta! Cu ochii închiși în miez de noapte încerc să te revăd, să te simt,să te iubesc. Sunt un rug aprins pt.tine. Îmi
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
insulară” de Mircea Pavel Morariu, apărut în anul 2013, la Editura “ Napoca Nova”. Acesta face parte din specia romanescă ce are o mitologie proprie și fragmente livrești cu substanță epică genuină. Autor al romanului de succes “Catacombe”, ce abordează fenomenul transcendentalului, scriitorul de data aceasta vine în fața cititorilor săi cu un roman ce ne surprinde prin forma textuală și subiect, ce-mi amintește de zicerea lui Macedonski: „Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
înțeles, dar goale de viață. Pentru a crea lucrări încărcate deopotrivă cu înțeles și viață compozitorul trebuie să sesizeze că dacă vrei să te plasezi dincolo de experiență, mergi spre transcendent, în timp ce dacă vrei să fii dincoace de experiență, mergi spre transcendental. Și mai e ceva: e bine să înveți că nu știi și să nu știi că înveți.
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
Viață fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
A. Maslow (care este schițată și de Aristotel în Metafizica) exprimă în mod adecvat umanul? Sunt nevoile noastre dispuse sistematic? La ce mod de orientare a conștiinței trimit ele? Dacă ea se verifică, avem schițată o fundamentare a conștiinței în transcendental, cel puțin în ceea ce privește partea bazală a piramidei. Mă întreb dacă nevoia identificării unui substrat ultim al tuturor lucrurilor (atomul, spre exemplu, a jucat o vreme acest rol) nu indică de fapt de o cerință a minții noastre mai curând decât
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aceste gânduri fiind "depuse" cumva în ele, și putem avea trăiri similare cu persoana ale cărei idei le citim la un moment dat. Această posibilitate este potențată de similitudinile existente pe fondul de lume în care ne situăm. Care este transcendentalul numărului? Pentru a putea pedepsi, legea prezumă libertatea absolută în modalitatea în care ea este postulată de Sartre, recurgând chiar și la conceptul de rea-credință: ești prezumat a ști toate legile pentru că, teoretic, ai fi putut să le știi dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
înseamnă cultura. De unde rezultă și că puținătatea culturii unui popor dă seama de o sărăcie a limbii. Una din formele de cădere a limbii o reprezintă limbajul cazon; este urmată îndeaproape de limbajul politic. Față de regulile sociale limba este un transcendental. Abia acordul tacit pe care-l reprezintă limba face posibilă existența a ceva de genul contractului social. Așa cum un cuvânt nu are un sens decât prin raportarea sa la alte cuvinte, tot astfel un om își capătă sensul prin raportarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ar face. Asta și pentru că a-l considera vinovat înseamnă a fi considerată vinovată (de ceea ce a născut, de educația pe care a dat-o, dar chiar și de ceea ce ea este). Nevoia de sens a propriei existențe este un transcendental ori ea se naște odată cu vehicularea sensurilor de către conștiința noastră, decurgând mai curând din situarea într-o perspectivă metafizică (una ce vizează Totul)? Faptul că sugerez "cum nu trebuie făcute anumite lucruri" nu înseamnă că știu cum trebuie făcute, că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dreptului (Ius)”. Putem vorbi de drept pozitiv, atunci când o astfel de legislație este reală, iar cel care se ocupă de drept se numește expert juridic (Iurisconsultus). Immanuel Kant distinge, așa cum procedează În toată opera sa, Între planul empiric și cel transcendental, - universal valabil și necesar, Între enunțuri a posteriori referitoare la conținutul dreptului, și definiția sinteticoapriorică a dreptului. Astfel că, Întrebarea „Ce este dreptul?” poate provoca neclarități, la fel cum Întrebarea adresată unui logician „Ce este adevărul?” - de exemplu, poate duce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a nega viața, proiectul nu de a o suprima din punct de vedere material în existența sa factuală considerată a fi aceea a unui fiind, ci cel puțin de a o nega în esența sa, de a nega istorialul transcendental în care Ființa își survine în afara și independent de orice exterioritate și de acel fiind din ea. Structuralismul în general și sub toate formele sale ca structuralism lingvistic, economic, politic, estetic, psihic ("inconștientul ca sistem") etc. -, pretutindeni, în orice caz
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
spiritului. În mod paradoxal poate, transferul de date pe care muzica îl operează are cea mai mare eficiență și directețe în zona subconștientului și a supraconștientului. Din această cauză muzica vorbește în primul rând în planul instinctiv și în cel transcendental, iar forța sa de penetrare în aceste zone nu are egal. Am putea spune - o artă a extremelor. În același timp muzica reușește să transfere modele de structurare, de gândire, facilitând comunicarea peste timp. Cel care ascultă operele lui Monteverdi
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]
-
al meu cu lumea și, tocmai de aceea, făcîndu-l cu putință. Iar dacă lumea din afara mea ajunge să aibă timp este pentru că eu îi dau acesteia timp, grație facultății sensibile prin care o percep. În limbaj filozofic, timpul este ceva transcendental, ceva aflat în mine din clipa apariției mele pe lume. În plus, eu nu pot cunoaște nimic în afara timpului pentru simplul fapt că timpul este o formă indispensabilă a felului în care percep eu lumea. Iar de ieșit în afara timpului
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian? Semnificînd nonsensul existenței, incapacitatea artistului de-a exprima altceva decît frînturi misterioase ale unui întreg abscons, scriitorul învederează un fenomen major al timpului nostru și anume acela că drumul spre transcendental e obturat. Teatrul absurdului, în vogă în anii ^50-^60, n-ar fi constituit atît rodul unui program estetic, cît o turnare într-o formă adecvată a acestei situații dramatice. Așadar, cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
qua non de a ajunge la esențele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului . Viata spiritului este tainică și fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morții, cel mai semnificativ și mai profund eveniment al vieții. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este grațios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniștite : ” și câteodată cu resturi de durere în tot acest timp mă eliberez de puținul din mine și alerg pe călcâiele
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
www. spiritromanesc. go. ro, cu mențiunea „Această pagină este realizată cu acordului domnului Grigore Leșe” se află o altă mărturisire: „Ce este cântatul?... Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu. Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt: Am noroc că știu cânta,/Că-mi astâmpăr inima. Horile-s de stâmpărare/ La omu' cu supărare”. Iar altădată: „De-a lungul anilor
Agenda2005-11-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283489_a_284818]
-
independent și dincolo de faptele omenești, este un dar de la Dumnezeu. Este misterul, harul divin, care fac din credință ceea ce este: o cale sensibilă de legătură și comunicare între om și Dumnezeu. ● Credință este însoțită mai întotdeauna de un anumit “risc” transcendental liber asumat: riscul pe care-l implică ieșirea din contingent, din tot ceea ce este condiționat și ce ține de prudență logicii lineare, a calculelor rațiunii abstracte și de realitatea sensibilă a lumii fizice. Dar acest risc, saltul calitativ, nu se
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]