62 matches
-
Scutură-ți coama, lume, la chipul chipului,/ Fii un cleștar în pîntecul căruia se cutremură/ Măruntul-firavul-puternicul" (Trîmbițe). Măreția divină e așadar concomitent spirituală și materială, sublimată și carnală. Avem a face cu un soi de avîntat acord între imanentism și transcendentalism, cu o perspectivă asupra unui spirit totalizant, prezent totodată în afara și-n interiorul creaturilor, precum în următoarele cuvinte ale Sfîntului Augustin: "Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
în forma sa doctrinară, catihetică, ce admite un fabulos intervenționism, pe cît de incidental pe atît de arbitrar, i-am adus cît mă privește supunerea și ofranda unei credințe totale numai cînd mă aflam în clasele primare. Mai tîrziu, niciodată. (Transcendentalismul meu metafizic este la egală depărtare de supranaturalismul teologic și de orice naturalism scientist. Iar la expresiile supranaturalismului recurg numai cînd îmbrac ipostaza poetică ceea ce este cu totul altă poveste, căci poeticul își are înțelesurile și exigențele sale" (Încă o dată
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
studiat pentru a intra în preoție, dar a renunțat de îndată ce a început să aibă îndoieli cu privire la credință. Apoi a încercat să urmeze dreptul, pentru ca în final să studieze literatura germană. Activitatea sa a fost influențată de valorile calviniste și de transcendentalismul german. Principalele sale lucrări sunt „Sartor Resartus“ (1833-1834), „Revoluția franceză“ (1837), „Trecut și prezent“ (1843), o biografie a regelui Frederick cel Mare (1865). A decedat în 1881. MARȚI, 7 FEBRUARIE OLEG KONSTANTINOVICI ANTONOV În 1906 s-a născut Oleg Konstantinovici
Agenda2006-05-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284707_a_286036]
-
urcat pe Everest, iar la coborâre, a asistat neputincios la o dramă: patru dintre cei cinci colegi de expediție au murit, prinși de o avalanșă. În sălbăticie este genul de carte în care ni se istorisește o poveste apropiată de transcendentalismul scrierilor unor autori precum Ralph Waldo Emerson sau Henri David Thoreau. Numai că natura din Alaska se dovedește a fi mult mai dură decât pădurile din jurul lacului Walden, de pildă. Ce uită poate unii, îmbătați de parfumul apropierii de natură
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
un creștinism eshatologic și „această lume”, care se află în întregime sub judecata și condamnarea lui Dumnezeu” [21] . În această disjuncție a relației Biserică - lume nu există loc pentru imanența lui Dumnezeu. Congar se referă la această abordare, numind-o „transcendentalism eshatologic” [22] . Împotriva acestei poziții, Congar susține că creștinul nu trebuie să fugă de lume, ci este neaparat nevoie să se implice în ea. Ele se referă la dialectica detașării de lume pentru apropierea de Dumnezeu, pe de o parte
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
de categorie socială. În anul 1985, prin jocul sorții, am avut marea șansă de a-l cunoaște pe inginerul Valeriu Popa. Acesta va fi momentul trezirii mele spirituale la Adevăr, lucru ce nu are nimica comun cu religia sau cu transcendentalismul new-age, carismatismul sau cu altele, dar care a fost o adevărată ”naștere din nou” pentru mine, o reală trezire, total diferită de cea vehiculată de denominațiuni. (Dacă unii cred că au ajuns să-L cunoască pe Isus Hristos, citind despre El
ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340898_a_342227]
-
și lipsit de entuziasm. De aceea, în literatura populară, au apărut miturile, legendele, basmele care nu sunt altceva decât trăiri nobile ale omului în mediul său, spunem noi, însă vom putea constata superioritatea clipelor meditației, a acelui, să-i spunem, transcendentalism . Toți mă priveau și îi simțeam cum încercau să pătrundă în lumea aceea a nevăzutului care, acum, le crea un moment de legare a existenței lor telurice cu eul cosmic. Intraseră într-o visare pe care o vedeam pe chipurile
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
imaginarului (alchimiști, magi, cabaliști) pentru a-și impune voința asupra spiritelor elementare, asupra duhurilor naturii, asupra spiridușilor care controlează elementele. Imaginarul avea așadar o dimensiune metafizică și era văzut ca o forță cosmologică. Cultura europeană moștenește până În secolul XX acest transcendentalism. E adevărat, el a fost interiorizat de către romantici, care au sesizat autonomia imaginarului punând accentul pe eul nocturn, pe sufletul inconștient. Pe urmă a venit psihanaliza, au venit Jung și toți ceilalți mari psihiatri care au construit imaginarul Într-un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
G. Rotică, Liviu Marian. Cu proză este prezent îndeosebi Eugen Boureanul (Puiul, Dulgherul, Leul, Fanta ș.a.). Câteva studii de istorie a filosofiei și a artei - Alexandru A. Naum, Grigorescu și impresioniștii, Începuturile creștinismului și arta, Vechea artă creștină, M. Rădulescu, Transcendentalismul logic al lui Kant și psihologismul lui Fries, Eugen Boureanul, Dracul în basmele și credințele poporului român (o încercare de „mitologie comparată”) - indică preocuparea redactorilor pentru studierea culturii europene, dar și pentru încadrarea literaturii naționale în spațiul european, cum se
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
specifice ale unei anumite culturi. Limbajele și culturile sunt unite în modul cel mai strâns, deoarece diversitatea limbajelor „nu este una a sunetelor și semnelor, ci o diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ratată". Realitatea e că, oricâte descoperiri de ordin hermeneutic se vor adăuga celor deja cunoscute, ceva rămâne mereu de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o calitate identitară care nu mai disociază între feminin și masculin. Această mișcare nu este lipsită însă de paradoxuri, în contextul în care se admit în continuare ipostazierile masculine și feminine și se face apel la cybercultura destrupării și la transcendentalism cyberspațial simultan cu recursul la obsesia corporalității, inclusiv cibernetizate, la categoriile fizice și psihologice ale sexualității și ale dorinței senzorial-viscerale. Determinismul biologic (binară al genului masculin și feminin pare a fi înlocuit de un nou determinism, unul tehnocultural, care propune
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de cel masculin și bazat pe o cunoaștere intuitivă și discontinuă. În timp ce pentru Haraway, feminismul cyborgic înseamnă dislocarea dualismului organic-mașinic sau a binarismului materialism-idealism în înțelesuri existențiale și social-politice, pentru Plant, feminismul digital este o ocazie de implementare a unui transcendentalism feminin. Autoarea nu dorește să utilizeze Internetul și noile medii virtuale în scopul ștergerii diferențelor de gen, ci dimpotrivă în direcția accentuării specificității subiectivității feminine. De pildă, iconul matricei sau al rețelei este utilizat cu sensul de țesătură. Din această
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat la începutul acestui subcapitol că, pentru a-și asigura obiectivitatea imperativ cardinal pentru clasici -, transcendentalismul kantian păstrează încă tiparele universaliste și imuabile ale raționalismului. Urmărind distincția dintre conceptual și empiric, Kant rămâne atașat de modelul clasic al metafizicii, de tradiția filozofiei analitice, într-o epocă în care încep să se prefigureze marile sisteme speculative "ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe care noi îl atribuim istoriei ca Historik? Răspunsul la această întrebare l-am anticipat deja când am arătat că Droysen pornește de la "cunoașterea obiectului", iar nu de la "obiectul cunoașterii", ceea ce îl plasează pe acest reprezentant al istorismului în apropierea transcendentalismului kantian. (De altfel, către finalul capitolului după ce vom fi luat în dezbatere și alte aspecte, spre a surprinde nuanțele unei asemenea problematici -, vom căuta să răspundem pe larg la întrebarea anterioară.) Pentru Droysen, ideea de continuitate înseamnă "generalul și necesarul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de cele mai diverse tipuri (vezi III), cu alte cuvinte, un cadru dat aprioric, constitutiv în sensul unor condiții de posibilitate, ce-i drept, variabile în timp și spațiu, ceea ce 2) îl determină pe Dilthey să se abată de la caracteristicile transcendentalismului tradițional, așa cum au fost ele statuate de investigația kantiană. Sintetizând acum cele două motive într-o singură formulare, putem spune astfel: Cu toate că infirmă consistent apriorismul kantian, Dilthey nu părăsește totuși apriorismul în genere. La aceste abateri, simptomatice pentru istorismul lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că aceste "unități din istorie" nu sunt preformate, ci se formează în timp și, mai mult decât atât, se remodelează permanent în funcție de datele experienței. În Das Wesen der Philosophie după ce trece în revistă principalele "eșecuri" ale filozofiilor anterioare, inclusiv al transcendentalismului kantian -, Dilthey deplânge faptul că nici măcar speculația germană postkantiană 73 nu fost capabilă să găsească "puntea care să conducă de la necesitate, ca fapt al conștiinței noastre, la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pentru a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de "sisteme filozofice care s-au întipărit înaintea tuturor celorlalte în conștiința umanității și au dat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la niște termeni cam inadecvați în contextul viziunii sale, dar despre care bănuim că sunt folosiți în antiteză cu o filozofie hic et nunc). Într-o atare situație ar rezulta o contradicție majoră între "metafizica imanentă" promovată de Dilthey și transcendentalismul unui asemenea concept. Totodată, acest concept ar implica așa cum am mai arătat (vezi I, nota 185, unde am și schițat un posibil răspuns) existența unei supraconștiințe a cărei menire ar fi aceea de a stabili criteriile în funcție de care judecăm numeroasele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vezi II, 2Ba), precizăm că momentele evocate de Riedel îl plasează pe Droysen încă în apropierea lui Kant; în schimb, la Dilthey care nu separă, ci identifică actul și obiectul cunoașterii la nivelul trăirii, suprimând distincția dintre subiect și obiect -, transcendentalismul în sens kantian este relativizat, iar dimensiunea etică nu este determinantă. 40 Apud H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 57. 41 H. Schnädelbach, ibid., p. 58. 42 Apud M. Florian, Recesivitatea..., II, pp. 359-360. De altfel, începând cu p. 361
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic" (s.n. vezi II, 2Be). Nu am reluat întâmplător ultima remarcă a lui Hufnagel: ea sugerează deja faptul că în cazul lui Dilthey nu putem vorbi despre un transcendentalism în sens kantian. În capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoric"85. (Pentru a nu ne abate acum de la firul expunerii, vom reveni în subcapitolul următor cu o analiză privitoare la raportul dintre științele naturii și științele spiritului.) Aceasta nu înseamnă, desigur, că Dilthey s-a eliberat complet de tentațiile transcendentalismului în cunoaștere. Am arătat că nici în cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
II, 2 Bf). La drept vorbind, însăși mișcarea circulară a interpretării hermeneutice ar exclude o deplasare rectilinie de la "stările de fapt" la structurile conceptuale. În același timp însă, aceasta nu înseamnă că la Dilthey avem de-a face cu un transcendentalism tradițional, de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pe lângă cele spuse anterior, aducem acum în discuție și analiza întreprinsă de Schnädelbach în legătură cu ceea ce noi am numit relativizarea apriorismului kantian de către Dilthey. În capitolul precedent (II, 1Bd) am văzut că până și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
corelația individuală, există și o corelație teleologică a structurii (vezi și III, 4). Impunând valori și reguli, aceasta din urmă are mai mult un caracter normativ; odată cu ea, survine o altă serie de condiționări care exclud de asemenea ideea unui transcendentalism tradițional al trăirii ca unitate fundamentală a cunoașterii. Tocmai conștiința feluritelor condiționări istorice îl determină pe Dilthey să susțină ideea relativității oricărui demers teoretic ("dedogmatizarea subiectului") și să pună hotărît sub semnul îndoielii pretențiile științifice ale metafizicii tradiționale. De fapt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]