21 matches
-
le-a reunit în 1837 sub titlul "Basme spuse de două ori" ("Twice Told Tales"). În anul următor, el s-a logodit cu Sophia Peabody. El a muncit într-un punct vamal și a devenit membru al unei comunități Utopice Transcendentaliste înainte de a se căsători cu Peabody în 1842. Cuplul s-a mutat într-o casă parohială faimoasă în Concord, Massachusetts, iar mai târziu s-au mutat în Salem, Berkshires, apoi în vila Wayside în Concord. Litera stacojie a fost publicată
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
localitate, ca Mary Silsbee și Elizabeth Peabody, el s-a logodit în 1836 cu sora celei din urmă, ilustratoarea și transcendentalista Sophia Peabody. Căutând un posibil cămin pentru el și Sophia, el s-a alăturat, în 1841, unei comunități Utopiene Transcendentaliste, la Ferma Brook, nu pentru că era de acord cu experimentul, ci deoarece îl ajuta să economisească bani pentru a se căsători cu Sophia. El a investit 1,000 $ și a fost făcut responsabil cu excavarea unui deal de gunoi, numit
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Anglie. Operele lui Hawthorne aparțin romantismului sau, mai precis, romantismului sobru, fiind niște povestiri care ssțin că remușcările, păcatul și răul sunt calități naturale și înnăscute oamenilor. Scrierile sale de mai târziu vor reliefa și perspectiva sa negativă asupr mișcării Transcendentaliste. Reacția contemporanilor la operele lui Hawthorne a fost de apreciere a sentimentalității și a purității morale pe când evaluările moderne se concentreză asupra complexității psihologice sumbre. Unul dintre acești contemporani, Edgar Allan Poe, scris revizii importante, deși lipsite complet de lingușire
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
(n. 12 iulie 1817 - d. 6 mai 1862) a fost un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor și al progresului. Este cunoscut în primul rând pentru cartea sa "Walden", în care meditează asupra unei vieți simple în mijlocul naturii, și pentru eseul său "Nesupunerea civila" ("Civil Disobedience"), în care argumentează în favoarea rezistenței individuale, bazată pe
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
(n. 25 mai 1803 - d. 27 aprilie 1882) a fost un poet și eseist american, liderul mișcării transcendentaliste de la începutul secolului al XIX-lea. s-a născut în Boston, că fiul reverendului William Emerson, un pastor unitarian provenind dintr-o familie de lungă tradiție pastorala. Cu timpul avea să se distanțeze de doctrinele apropiaților săi, formulându-și pentru
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
încă de la începuturile activității literare de eseurile scriitorului francez Montaigne. Din acele scrieri a preluat stilul conversațional, subiectiv și pierderea credinței într-un Dumnezeu personal. Emerson nu a citit opera lui Kant, dar a citit interpretarea lui Coleridge a idealiștilor transcendentaliști germani. Această lectură l-a condus pe Emerson spre ideile sale neobișnuite despre Dumnezeu și suflet. Emerson este îngropat în cimitirul Sleepy Hollow, din Concord, Massachusetts.
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
a sugerat că scopul de a atinge o viziune pur transcendentalista a vietii era imposibil de atins în practică : „"You will see by this sketch that there is no such thing aș a Transcendental party; that there is no pure Transcendentalist; that we know of no one but prophets and heralds of such a philosophy; that all who by strong bias of nature have leaned to the spiritual side în doctrine, have stopped short of their goal. We have hâd many
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
is the Saturnalia or excess of Faith; the presentiment of a faith proper to mân în his integrity, excessive only when his imperfect obedience hinders the satisfaction of his wish.”" „"Veți vedea din această schița că nu există un partid transcendentalist și nici un transcendenalist pur; doar profeți și prevestitori ai unei astfel de filozofii; că toți cei care, datorită unei predispoziții naturale, au înclinat spre partea spirituală a doctrinei, nu și-au atins scopul. Am avut mulți predecesori; dar istoria nu
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
să imperfecta împiedica satisfacerea dorinței sale.”" Nathaniel Hawthorne a scris un roman, „"The Blithedale Românce"”, în care a satirizat mișcarea, pornind de la experiențele trăite la ferma Brook, unde pentru scurt timp a trait o comunitate care se ghida după principiile transcendentaliste. Transcendentalismul își are originile în filozofia Transcendentala a lui Immanuel Kant (și în idealismul filozofic german în general), pe care intelectualii secolului XIX din New England au adoptat-o ca alternativă la senzualismul lockian al părinților lor și al Bisericii
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
o logică a contradicției este explicabilă la nivelul a două planuri: 1. necesitatea unei religii puternice, mai ales în cazul unei firi mai puțin religioase, căci "un suflet religios are mai puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă ființa umană de lumea și de vanitățile ei, canalizând energiile și spre alte dimensiuni. Prin urmare, Ortodoxia percepută ca religie, dar și ca o doctrină morală și filosofică, "formula predestinată, menită să ne salveze", constituie "o idee
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Ortodoxia pare inutilă ori rebarbativă multora, din cauza expresiei exterioare, în care o mențin țârcovnicii Ortodoxiei, ca pe o icoană luminoasă de culoare, sens și blândețe, dar aproape acoperită de fum și praf. Ortodoxia e religia noastră ideală fiindcă e mai transcendentalistă decât religiile Apusului și fiindcă e mai umană, mai duioasă, are ceva de livadă... Prin transcendentalismul său, Ortodoxia ne contrazice salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Astfel, ei "au susținut o poziție în întregime nouă care este la mijloc între kantianismul tradițional și empirismul tradițional." (Friedman 1991: 514). După Kitcher, aceasta nu este decât o altă manifestare a tendinței majorității empiriștilor de a adopta o viziune transcendentalistă (a se vedea nota de mai sus) și deci de a abandona naturalismul atunci când vine vorba despre înțelegerea cunoașterii matematice. Din prezentarea de față, se vede însă, că lucrurile sunt un pic mai complicate, pozitiviștii logici fiind motivați în dezvoltarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920, după Primul Război Mondial, aducând alte dovezi ale transformării ideilor critice totalitare într-un teritoriul în care activitatea umană trebuie decretată. De fapt, amândoi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparte (conformă cu originalitatea metodei sale de cercetare) unei noi terminologii filosofice. Iar redefinirea conștiinței însăși (ca noțiune centrală a noii elaborări) stă în miezul acestui orizont de întemeiere și ghidează orice considerare argumentativă chemată să dea sens unei orientări transcendentaliste care nu abdică de la canonul său călăuzit de exigența descoperirii primelor principii și cauze. Așadar, a face din conștiința reflexivă o referință filosofică secundară înseamnă, în această viziune, a privilegia legitim spiritul autentic al filosofării și a răspunde unei nevoi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fuziunea dintre ego și sine, pentru totdeauna. Cum spunea Iisus: "Ceasul se apropie și el este acum". Avem nevoie de o cultură globală, un proiect holistic, care să susțină o dezvoltare durabilă. Pentru aceasta este necesară o reînviere a impulsului transcendentalist, care ar pu-tea stîrni o adevărată revoluție spirituală în societatea noastră. Valorificînd potențialul social al Internetului, încă neînțeles cum trebuie, am pu-tea beneficia de o infrastructură utilă pentru răs-pîndirea acestei noi paradigme, permițînd, bu-năoară, orchestrarea armonioasă a resurselor și politicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Roxana Racaru Henry David Thoreau a fost unul din utopiștii secolului al XIX-lea, implicat în mișcarea transcendentalistă a lui Emerson, bun eseist, dar destul de puțin cunoscut la noi. Analiza operei lui, realizată de Marius Jucan din perspectiva proiectului cultural alternativ pe care Thoreau l-a căutat și, implicit, a modernității americane, se adresează, în afara pasionaților de studii
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
îndoială ocultismului, dar este o „operație mistică“ a acestuia. Alchimia e o terapeutică, în timp ce magia e o tehnică. Alchimia creează un instrument pentru perfecționarea de sine, magia creează instrumente de stăpânire a realității înconjurătoare. Alchimia se situează pe o poziție transcendentalistă, pe când magia, pe una demiurgică. Aceste precizări nu se găsesc la Underhill în expunerea tipului sfântului și nu am reușit să le identificăm nici în alte părți ale cărții unde e vorba despre alchimie. Cât despre „perspectiva psihanalitică“ - atât de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o logică a contradicției este explicabilă la nivelul a două planuri: 1. necesitatea unei religii puternice, mai ales în cazul unei firi mai puțin religioase, căci "un suflet religios are mai puțin nevoie de religie formală"; 2. necesitatea unei religii transcendentaliste care să rupă ființa umană de lumea și de vanitățile ei, canalizând energiile și spre alte dimensiuni. Prin urmare, Ortodoxia percepută ca religie, dar și ca o doctrină morală și filosofică, "formula predestinată, menită să ne salveze", constituie "o idee
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Ortodoxia pare inutilă ori rebarbativă multora, din cauza expresiei exterioare, în care o mențin țârcovnicii Ortodoxiei, ca pe o icoană luminoasă de culoare, sens și blândețe, dar aproape acoperită de fum și praf. Ortodoxia e religia noastră ideală fiindcă e mai transcendentalistă decât religiile Apusului și fiindcă e mai umană, mai duioasă, are ceva de livadă... Prin transcendentalismul său, Ortodoxia ne contrazice salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să reinterpreteze actualele procese ale puterii în noi forme de manifestare. Cyberfeminismului i se reproșează că nu este o mișcare practică și că se limitează la o apologie tehnologică a eliberării, pe de o parte hibrid-cyborgică, pe de altă parte transcendentalistă. Aceeași mișcare este incriminată de refuzul absolutist al ideilor iluministe în proiectul lor de raționalism plural-democratic. Suspiciunea teoreticienei se îndreaptă înspre relația dintre masculinitate și tehnologia computerului, astfel încât teama sa este una față de complicitatea patriarhat-mașină. În viziunea sa, cybercultura, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală: cvasifalansterul transcendentalist de la Brook Farm, incredibilă combinație de Fourier și diverși alți utopiști europeni (mai ales în privința modelului educativ), Hawthorne, Emerson și Thoreau (ultimul a eșuat și în robinsonada sa protoecologistă de la Walden Pond), s-a prăbușit de pe urma dificultăților practice și polemicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]