13 matches
-
cunoașterii ca judecată. Judecata este activitatea inițială necondiționată, ceea ce înseamnă că ea nu este dedusă; locul ideii este luat de structura transcendentală. Analitica, dintr-un sistem de raporturi, devine o lege concretă a activității minții. Inteligibilitatea se identifică deci cu transcendentalitatea. Identificarea gândirii cu ființa, care în cadrul acțiunii teoretice greco-clasice era doar intențională, în idealism devine reală, prin reducerea ființei la gândire și a gândirii la propriile structuri transcendentale. Esența acțiunii teoretice, ca depășire a particularului și a fragmentarului într-un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
confundă această testare constantă sau "unitate de metodă" pentru a prezenta știrile în mod obiectiv, sau tot ceea ce el consideră a fi "ceea ce este de fapt" (Liberty and the News, 55). Din categoria "ceea ce este de fapt" face parte o transcendentalitate cripto-teologică a influențelor subiectivității și limbii, care se întrepătrund. Ceea ce este de remarcat este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ipoteze ("trăiseră exclusiv în ipoteză", zice Blaga 70), deși se distanțaseră categoric de presupozițiile clasicilor. Rezultatul a fost că ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea ideilor platonice") și realitatea ("lumea simțurilor") formează două universuri distincte, astfel încât adevărul este la ei "ceea ce realitatea ar trebui să fie"71. O dată cu realismul însă, pozitiviștii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și se va referi explicit la fenomenul abstractizării ca derivare efectivă a unei structuri secundare ("conexiunea dobândită a vieții psihice") dintr-o structură primară ("conexiunea trăirilor"). 60 Ibid. 61 Asupra acestui aspect vom reveni de îndată, când vom aborda problema transcendentalității conceptului de "trăire". 62 V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 10. 63 Ibid. 64 Ibid., pp. 10-11. 65 Apud id., Notele traducătorului la op. cit., p. 133. 66 W. Dilthey, Construcția..., p. 81. 67 M. Scheler, op. cit., p. 12. 68 W
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
neexplorate până acum. Însuși peisajul științific se diversifică. Totodată, încetând să mai graviteze în jurul filozofiei, științele fac eforturi de a deveni autonome, își creează propriile filozofii, își declară ostilitatea față de metafizica tradițională, față de modelul unității și al totalității deopotrivă, față de transcendentalitatea clasică și față de continuitate, în egală măsură. Teoria relativității, logica polivalentă și geometriile neeuclidiene multiplică viziunile despre lume, discontinui din punct de vedere al conținutului chiar și în cadrul aceluiași domeniu. În urma acestor evoluții, omul dobândește o altă imagine despre sine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nimic, un „nimic” ciudat totuși, mai viu uneori decât tone de materie?!...Ă Și, exemplul cel mai celebru, nu-i așa, În modernitatea, În clasicitatea filozofiei, este acel numen al lui Kant, das Ding an sich, lucrul În sine, esența transcendentalității. Cu care s-a războit Întreaga sa școală, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche Însuși, negându-i existența, dar refuzând să fie „confundat” cu „vulgarii” atei sau materialiștiă. Și totuși... În finalul „poemului epic” Drumul la zid, „constat”, cu mijloace cvasi-poematice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și să supunem această avalanșă epatantă și amețitoare de cuvinte unei succinte analize. Mai întâi „cuplul” subiectobiect transcendental (mai corect ar fi fost, poate, „transcendentale”, autorul părând a avea în vedere un plural, afară de cazul în care este vizată însăși transcendentalitatea cuplului!) este o himeră conceptuală și arată o gravă necunoaștere a terminologiei husserliene, care nu discută nicăieri despre ceva precum un „obiect transcendental”, ci numai despre un „ego transcendental”. Acest așa-zis „cuplu” servește mai apoi drept model pentru felul
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
o dă apariția unor concepte istorice: decadența, burghezul, răul social. Să fie vorba de o renunțare la dimensiunea transcendentă, la înlocuirea haosului cu figura burghezului? Este, crede Radu Petrescu, doar o aparență: "În realitate, contemplația lui Bacovia nu coboară din transcendentalitatea ei, ci își lărgește aria de la orașul provincial la o întreagă societate, adică la societatea așa cum o vedea un Max Nordau (foarte citit în epocă), i se pare a fi o altă față a Infernului - sau o contemplare a Infernului
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
unul din rosturile școlii). Copiii care dau răspunsuri haioase la întrebarea " Ce vrei să te faci când vei fi mare?" dovedesc că încă nu au fost agățați de sistem. Aștept să întâlnesc copilul care răspunde "Nimic!" pentru a crede în transcendentalitatea cunoașterii! Formă de mântuire contemporană: a deveni autoritate într-o materie. Formă de specializare contemporană: doctorat în fotbal. Pe când doctoratul în bucătărie ori în "munci domestice"? Limitele la care au ajuns actualele ierarhii sugerează că e timpul unei noi revoluții
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
generator a unei întemeieri metafizice, care, de fapt, este prezența unei ființe ordonatoare: "Se poate demonstra că toate numele date temeiului principiului ori centrului au desemnat întotdeauna invariantul unei prezențe (eidos, arche, telos, energeia, ousia [esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această căutare a proiectelor? Suntem o tabula rasa în materie, așteptând să fim formatați de contextele în care cădem ori putem vorbi de o potrivire a fiecărui ideal îmbrățișat la ceva din noi (motiv pentru care am putea vorbi de transcendentalitatea idealurilor)? * Trăsătura definitorie a Iadului pentru orice raționalist o constituie imposibilitatea oricărei predicții, adică absența cauzalității. Semn că lipsa răspunsurilor la întrebarea "de ce?" ne situează în vecinătatea Infernului. * De unde luăm norma în materie de bine de ne simțim îndreptățiți să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o presupunere venită pe calea inspirației oferite de muze. Or, sistemul economic (de care ne vom ocupa în detaliu mai târziu) nu poate fi suspectat de tenebre metafizice, atâta timp cât el nu poate să evadeze din limitările utilităților concrete, a căror transcendentalitate nu are sens decât dacă scoatem omul din ecuația economică. Sistemul economic are, în măsura în care derivă din natura nevoilor, o omogenitate simbolică, și de substanță și de scop, care are forma stabilității reprezentante de media statistică a consecințelor specifice comportamentelor subiective
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a izbi imaginația printr-un soi de caractere morale, evocând de pildă pe înjurătorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]