81 matches
-
barocului vienez, construcția a început în anul 1736 și a fost terminată în 1774. Domul respectă modulul clasic, atât la arhitectura exterioară cât și la cea interioară. Planul este în formă de cruce, format de o singură navă și un transept situat în fața altarului. Lungimea totală a navei centrale este de 51,15 m, lățimea de 14,6 m, iar lățimea în dreptul transeptului de 29,34 m. 4 Nava este acoperită cu bolți între arce dispuse în dreptul pilaștrilor marginali. Intrarea în
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 by http://confluente.ro/Cronic_de_bude_ioan_al_florin_tene_1375878364.html [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
cât și la cea interioară. Planul este în formă de cruce, format de o singură navă și un transept situat în fața altarului. Lungimea totală a navei centrale este de 51,15 m, lățimea de 14,6 m, iar lățimea în dreptul transeptului de 29,34 m. 4 Nava este acoperită cu bolți între arce dispuse în dreptul pilaștrilor marginali. Intrarea în catedrală se face printr-o mică încăpere, adăugată ulterior. După acest vestibul urmează pronaosul deasupra căruia se află încăperea pentru cor și
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 by http://confluente.ro/Cronic_de_bude_ioan_al_florin_tene_1375878364.html [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
celei din secolul al XII-lea. Aceasta a fost distrusă de un fulger în 1792 și refăcută în 1819. Decorul interior al bisericii reprezintă un monument istoric protejat. Aceasta este construită din materiale locale în formă de cruce, cu un transept, o absidă, un naos, un cor, toate acoperite cu bolți și un frumos dom octogonal. Pridvorul se deschide sub un arc flancat de coloane. În interior, biserica este decorată cu picturi realizate în 1751 și 1856. Saint Nicolas de Véroce
BISERICA ST. NICOLAS DE VEROCE DIN SAINT-GERVAIS de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Biserica_st_nicolas_de_veroce_din_saint_gervais_.html [Corola-blog/BlogPost/348122_a_349451]
-
Scheldtului, apă care împarte orașul Tournai în două părți aproximativ egale. Începută în secolul al XII-lea pe niște fundații mai vechi, clădirea combină opere din trei perioade diferite cu efecte izbitoare, caracterul greu și sever al navelor romanești cu transeptul în stil de tranziție și cu corul în stil gotic. Transeptul este partea caracteristică a clădirii, cu cele cinci turle și capetele apsidale semicirculare. Nava a fost în principal construită în prima treime a secolului al XII-lea. Prefigurând stilul
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
Începută în secolul al XII-lea pe niște fundații mai vechi, clădirea combină opere din trei perioade diferite cu efecte izbitoare, caracterul greu și sever al navelor romanești cu transeptul în stil de tranziție și cu corul în stil gotic. Transeptul este partea caracteristică a clădirii, cu cele cinci turle și capetele apsidale semicirculare. Nava a fost în principal construită în prima treime a secolului al XII-lea. Prefigurând stilul gotic timpuriu, ea are un mezanin cu balcon între arcada de la
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
gotic timpuriu, ea are un mezanin cu balcon între arcada de la parter și triforiu. Pilaștrii dintre lucarnele cu arcuri rotunde ajută la susținerea boltei din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit tavanul inițial, plat și făcut din lemn. Brațele transeptului, construite pe la jumătatea secolului al XII-lea, au capetele apsidale, trăsătură împrumutată probabil de la anumite biserici renane, influență pe care a transmis-o în nord-estul Franței, cum ar fi la catedralele din Noyon și din Soissons. Turlele cu baza pătrată
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
secolului al XII-lea, au capetele apsidale, trăsătură împrumutată probabil de la anumite biserici renane, influență pe care a transmis-o în nord-estul Franței, cum ar fi la catedralele din Noyon și din Soissons. Turlele cu baza pătrată care flanchează brațele transeptului ajung la o înălțime de . Detaliile decorative diferă, unele având arcade rotunde, altele ascuțite. Episcopul Gautier de Marvis (1219-1252) a demolat corul romanesc în secolul al XIII-lea, pentru a-l înlocui cu unul gotic, mult mai mare, inspirat de
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea. Întreaga construcție este tributară bisericii mănăstirii cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care se închid, spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travee pătrate. La fațada vestică există două turnuri, din care doar unul este în întregime executat. Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
biserica.”" Construcția păstrează spațiul original destinat credincioșilor, biserica bărbaților și tinda femeilor, din 1622. Aceastră structură este ridicată din bârne de stejar fățuite, încheiate în cheotori netede, bisericești, în tăietură dreaptă și cu dinte ascuns. Spre răsărit este adaus un transept îngust, evidențiat de două abside pătrate laterale, și un altar poligonal. Absidele sunt ridicte în cea mai mare parte din lemne scurte, refolosite din vechiul iconostas și altar, demolate la extinderea bisericii în 1864. Altarul este ridicat din lemne mai
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
Mauro Codussi a construit pe biserica originală în formă de cruce greacă un edificiu religios în formă de cruce latină cu trei nave, prezbiteriu, abside semicirculare și capele mari în navele laterale. Intrările laterale au fost deschise ulterior în capetele transeptului, obținându-se două capele și sacristia. Codussi a murit în 1504 fără a-și termina opera. Mai târziu, familia Cappello a finanțat în 1542 construcția ambelor fațade: prima, cea care dă înspre canal, este în stil clasic; a doua, înspre
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
observă cu greutate, deoarece este înghesuita de clădiri pe toate cele patru laturi și doar campanila și intrarea laterală pot fi vizibile dinspre Campo Sân Bartolomeo. Edificiul este format dintr-o singură navă, cu o cupola la intersecția acesteia cu transeptul. Albrecht Dürer (cu "Sărbătoarea Rozariului") și Sebastiano del Piombo au executat ambii lucrări de artă pentru biserică ce sunt păstrate acum în altă parte. Interiorul conține două sculpturi realizate de sculptorul venețian de origine germană Enrico Merengo (Heinrich Meyring). În
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
antice. Renașterea orașului din sec. IX se integrează unei tendințe mai largi de reurbanizare promovate în această regiune a Imperiului Bizantin de către dinastia macedoneană. Săpăturile arheologice întreprinse în perioada 1982-1996 au scos la iveală ruinele bisericii episcopale (o bazilică cu transept construită în sec. IX și restaurată în sec. XII), precum și ale altor două biserici din epoca bizantină. În perioada bizantină (sec. IX-XIV d.Hr.), pe acest loc este atestată așezarea fortificată Polystylon, al cărei nume face trimitere la ruinele din
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
ale Sfântului Ștefan, cărora le este închinată biserica. Interiorul bisericii este foarte luminos cu coloane angajate masive și pilaștri ce susțin pereți nedecorați, zugrăviți în alb. Interiorul combină o navă bazilicală lungă cu un plan în formă de cruce cu transepturi. Două tablouri foarte mari realizate de Tintoretto se referă la Taina Euharistiei și sunt plasate de fiecare parte a prezbiteriului, putând fi văzute de la balustrada altarului. Acestea sunt "Cina cea de Taină" și "Căderea manei" (care era considerată ca un
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
este dedicat Sfântului Andrei (în memoria fiului său decedat Vincenzo Morosini), iar piesele din altar sunt realizate de Jacopo și Domenico Tintoretto prezentându-l pe "Cristos înviat și Sf Andrei cu Vincenzo Morosini și membri ai familiei sale". Altarele din transepturi au fost păstrate de călugări. În transeptul de sud se află pictura "Încoronarea Fecioarei cu Sfinți" realizată de Jacopo și Domenico Tintoretto. În primul altar din partea dreaptă a navei se află "Adorația păstorilor" de Jacopo Bassano. În partea stângă este
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
său decedat Vincenzo Morosini), iar piesele din altar sunt realizate de Jacopo și Domenico Tintoretto prezentându-l pe "Cristos înviat și Sf Andrei cu Vincenzo Morosini și membri ai familiei sale". Altarele din transepturi au fost păstrate de călugări. În transeptul de sud se află pictura "Încoronarea Fecioarei cu Sfinți" realizată de Jacopo și Domenico Tintoretto. În primul altar din partea dreaptă a navei se află "Adorația păstorilor" de Jacopo Bassano. În partea stângă este "Miracolul imobilizării Sfintei Lucia" (ea a fost
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
conducerea unui nou arhitect, format în ambianța goticului matur, și cu aportul unui atelier de pietrari cu o structură eclectică. În această fază are loc demantelarea vechiului oratoriu de piatră, pe ale cărui fundații au fost ridicate aripa nordică a transeptului cu perechea sa de capele și, în parte, corul cu absida poligonală. Pe la 1300 biserica și aripa estică a mănăstirii Cârța erau deja terminate, lucrările de finisare si de construcție a aripei sudice a abației continuând încă aproximativ două decenii
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
este o operă a lui Filarete, care a fost concepută în 1445 pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia "anilor sfinți". Planul bazilicii este în forma unei cruci latine cu trei ""nave"". Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nișe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei
Bazilica Sfântul Petru din Roma () [Corola-website/Science/298571_a_299900]
-
din Palestina găsite până astăzi și impresionează prin păstrarea unei destul de bune calități. Culoarea pietrelor mozaicurilor este neagră, brună, roșie, galbenă și cenușie. Densitatea pietrelor diferă - înte 105-107 pietre pe decimetru pătrat între coloane, 100-105 pietre pe decimetru pătrat în transept, 23 pietre pe decimetru pătrat în nartex. În fata altarului se află mozaicul reprezentând un coș Kalathus cu patru pâini iar de o parte și de alta a lui câte un pește.Aceasta imagine, datand de la începutul secolului al V
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Aceasta imagine, datand de la începutul secolului al V-lea, devenit unul din cele mai răspândite simboluri ale Țării Sfinte din lumea creștină. Alte mozaicuri datează, în mare parte, de la mijlocul secolului al IV-lea. Cele din cele două sectoare ale transeptului înfățișează scene cu păsări acvatice în mijlocul unei vegetații de pe malul unor ape și a unor flori de lotus, de asemenea un nilometru, instrument care servea la măsurarea înălțimii apelor Nilului, precum și două edificii fortificate în fiecare din colțurile superioare ale
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care Isus a înfăptuit minunea înmulțirii pâinilor. In biserică se pot remarca și alte vestigii antice, precum piatra de
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
un număr de 134-elevi. Liceul oferă la admitere un număr de 56-locuri, adică câte o clasă de 28 locuri în limbile română, respectiv maghiară. Hramul bisericii este „Înălțarea Sfintei Cruci” (14 septembrie). Biserica dispune de o singură navă, având un transept scurt cu două turnuri amplasate simetric la capătul acestuia și o absidă boltită în trei pânze. Fațada bisericii și turnul elansat contrastează cu volumele masive ale clădirilor laterale. Contraforturile de la baza turnului au și o funcție estetică, conferind turnului un
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
lemn realizat de Hans Schlais (1510-1520). Această capelă a fost ctitorită de un bucătar al ducelui prin anul 1350, care a dorit să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că a fost achitat într-un caz de otrăvire. Arcul triumfal situat între transept și altar datează din secolul al XIV-lea. Pereții exteriori sunt decorați cu scene din "Judecata de apoi". Frescele redescoperite recent ce datează de la începutul secolului al XV-lea dovedesc calitatea înaltă a artei picturii din Viena acelor vremuri. În
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
Interpretarea dată de Michelangelo lui "Pietà" este unică. Este o lucrare de o deosebită importantă întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste. Pentru prima dată, "Pietà" a fost găzduită la capelă Santa Petronilla, un mausoleu român aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfanțul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capelă unde vor avea loc funerariile sale. Capelă a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Văsari, la scurtă vreme după instalarea "Pietà
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive. În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești, cu altarul situat în sanctuarul pe partea de est a bisericii. Exemplarele supraviețuitoare ale arhitecturii medievale seculare
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
o bazilică romanică mult mai mare și mai reprezentativă. Deși aspectul său nu a fost încă complet reconstituit, cei mai mulți experți sunt de acord că era o bazilică cu trei nave, cu două coruri și o pereche de turnuri legate de transeptul vestic. Proiectarea catedralei s-a realizat potrivit arhitecturii romanice din Sfântul Imperiu Roman, vizibilă mai ales la biserica abației din Hildesheim și la domul din Speyer. Absida sudică a rotondei a fost încorporată în partea de est a transeptului noii
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]