79 matches
-
ora 24... Referirile la lupta dintre Eros și Thanatos, plonjările în istoria artei, afirmarea ritoasă a libertății de creație și a anomaliei prin care o autoritate non-literară ar lua o decizie în legătură cu literatura, sublinierea diferenței dintre realitatea nemijlocită și cea transfigurată - toate acestea cu greu ar putea fi atacate ori criticate în vreun fel. Rămîne însă de stabilit dacă au sau nu legătură directă cu subiectul discuției. Cu atît mai mult cu cît este probabil că o bună parte dintre telespectatori
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
liniștit din fire. Dar aș simți o voluptate uriașă dacă într-un scrâșnet s-ar prăbuși în jurul meu toate stelele, toate lumile, toate cerurile visurilor mele” (p. 129-130). E aici o exuberanță a prăbușirii lumilor pe care o vom reîntâlni, transfigurată artistic, mult mai târziu, în poezia lui Leonid Dimov din anii ’70. Ar mai fi multe de spus despre structura sado-masochistă (latentă sau manifestă) a tânărului devastat de contradicții, despre „blestemata feminitate a naturii” lui (p. 245), despre zguduirile apocaliptice
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
vedere, românul s-ar putea intitula Sfârșit de secol în România. Cu mențiunea însă că valoarea să nu se reduce nici pe departe la curajul opiniei. Este vorba de un roman-roman, de o imagine a unui mod de a trăi transfigurata literar. Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav și lucid - grav până la patetism și lucid până la sarcasm. Cartea sa are mai mult dramatism decât o mie de cărți ale altora la un loc. Și, spre deosebire de cărțile anterioare ale autorului
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
mării"... Fiecare e liber să descopere în acest "film simplu", plin de grație și de elan, un sîmbure dur, rezistent în veacuri: relația Artist-Putere, raportul Talentului cu sine însuși, misterul artei. În lumea strimta a realului colcăie - înainte de a intra, transfigurate, în lumea infinită a artei - crimă, gelozia, suspiciunea, invidia, loialitatea, moartea, inspirația, lăcomia, răzbunarea, si, peste toate, iubirea, singura care poate transforma un "poet fără cuvine" într-un poet genial. Cum? "E o taină", sună una din replicile cheie. Cum
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul sau metaforă superbă a hotarului că suprafată-oglindă, ăn care se răsfrânge imaginea sinelui dar și cea a alterității, amândouă transfigurate), o femeie jucându-se cu umbrela de soare, si cum, din acel moment a fost cuprins de intensă curiozitate de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an culorile senine și intense ale acelei umbrele
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
beletrist" ca oricare altul, identic a pînă la un punct a confraților săi care edifica, migălos și trudnic, luni imaginate-imaginare? Paradoxul face ca nonfictiunea să poată fi socotita drept o suprarealitate care, adeseori, depășește imaginarul, dincolo de documentul de viață aflîndu-se, transfigurata, materia primă "reorchestrata" conform cronologiei semnificațiilor și nicidecum tradiționalei cronologii temporale etc; prin urmare, nici pomeneala de o simplă "fotografiere" a realității, fiind vorba de un similacru al transcrierii doar aparent brută, nuda, rece. De ce am consideră că totul se
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
intelectual, dată fiind condiția de arhimandrit și duhovnic la Mînăstirea Arnota a autorului. De unde înverșunarea această a s-ar putea întreba pescuitorii în ape impure - împotriva unuia dintre acești "călugări iluminați și maeștri de spiritualitate" (v. Prefață. Frumosul că suferință transfigurata, p. 6)? Nu cumva autorul unui asemenea articolaș e un năimit al vrășmașilor seculari ai ortodoxiei străbune etc.?... Ipoteticul și bănuitorul meu interlocutor poate fi liniștit: sînt ortodox convins, am un bun duhovnic și nu atentez deloc la imaginea ortodoxiei
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
frustrare. Dorința aceasta de absorbție livrescă într-o altă dimensiune culturală își are două cauze. Prima este că intuiești prea bine că, în comparație cu viața pe care o duci zilnic, există vieți cu adevărat binecuvîntate: binecuvîntate de prezența unei pasiuni și transfigurate de perspectiva unui ideal. Asemenea oameni atinși de grația unui sens își petrec zilele sub un alt regim spiritual și într-un alt ritm al minții. Parcă o accelerație providențială le-a intrat în vine iuțîndu-le sîngele în direcția atingerii
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai strălucitor și vizionar. Dar nu este numai satisfacția unei reușite a imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un cuvânt al sfintei Miercuri. Că s? ias? chipu-nfa??, Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei Miercuri, glasul apei „Îngân?" cântece vr?jite. Sub lumina soarelui, lacul pare s? se trezeasc? din aceast? stare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
era. El se Înclină ca să-i vorbească. Poate că reușeam să vad cine era. NU! Era același... —Lauren, i-am dat eu un ghiont, ăla este... Giles? Capul lui Lauren s-a ridicat brusc. Se holbă la bărbatul În cauză, transfigurată. — Ce caută el... În strana familiei... și... aia care-i vorbește la ureche este Sophia? spuse ea supărată. —... Amin, zise preotul. Acum să continuăm cu prima lectură, psalmul citit de Giles Monterey. —Poftim? articulă Lauren, În timp ce Giles se Îndrepta, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu aveam porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vârstă, dar totuși, o pereche. Un bărbat și o femeie asta era important. Dacă ar fi posibil, murmură ea, ca momentul acesta de pace să dureze și peste o jumătate de oră și peste o oră! Fața îi era transfigurată, o tristețe adâncă îi marca trăsăturile. Îl privea cu seriozitate: un bărbat în plină vigoare, cu sprâncenele dese, cu un aer foarte hotărât. Se credea deopotrivă cu el, cu pălărioara ei grena, cu costumul din cașà, o doamnă bine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era rugat să-și scrie autobiografia, obișnuia să răspundă că n-ar fi de spus altceva decât că a fost insuportabil de ocupat din momentul când a fost circumcis.” Este drept că romanele s-au hrănit din întreaga lui viață (transfigurată, căci ficțiunea nu e reproducere sau, după cum afirma el însuși, înfuriat de reproșurile în legătură cu ultimul său roman, Ravelstein: „Oamenii gândesc literal și întreabă, «E adevărat? Dacă e adevărat, de ce faptele nu sunt reproduse exact. Dacă nu sunt reproduse exact, de ce
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul în care procedează e aproape un act de magie. Prin coridorul întunecat al unei peșteri, Faust ajunge în lumină la marginea unul lac glaciar, unde pe o
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
opus" (p. 55). Odată cu Dalia-Marlena, seducătorul personaj feminin, libertin și pasional, al cărții, apare însă o problemă a cărei rezolvare pretinde multă abilitate. Fără plapuma acoperitoare a ficțiunii, în care orice experiență erotică poate fi expusă direct, amplificată voluptuos ori transfigurată convenabil, episoadele de combustie erotică, nu-numai-lăuntrică, sunt destul de riscante, dacă le privim prin ochii unui tovarăș de viață mai puțin îngăduitor. Dalia, ea, cu coama sa arămie și zâmbetul nerușinat-excitant, nu-și face griji: are un soț tolerant și un
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
această mișcare devine mai intensă. Realitatea elementară ultimă a fiecărui constituent al Totului căruia îi aparținem ne leagă printr-un cordon de quarcuri, iar noi avem conștiința acesteia, a faptului că suntem parte a acestei energii universale. Perspectiva aceasta este transfigurată poetic de Marin Sorescu, în versuri vizionare în care iubirea poate deveni tot mai intensă odată cu ''saltul'' afectiv și fizic (în imaginar) dincolo de orizont, în adâncime și apoi spre înalt : „Dacă te-ai îndepărta puțin, / Dragostea mea ar crește / Ca
IMENSITATEA IUBIRII ÎN „PERSPECTIVĂ„ (MARIN SORESCU) de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383495_a_384824]
-
mici și neajutorați dintre noi. În jertfă eucharistica Trupul lui Hristos este trup transfigurat prin lumină și minunea învierii. De aceea după sfințirea tainelor pe sfanțul altar nu substanță se schimbă ci condiția acestei substanțe, din simplă materie, în materie transfigurata, induhovnicita. Astfel și cei ce se împărtășesc, desi ei rămân tot oameni cum au fost și mai înainte, ceea ce se schimbă prin împărtășanie cu sfintele daruri este condiția lor spirituală. • Formă instituitei și a organizării ecleziastice fusese poate împrumutata de la
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]
-
divino-umană), fiind, în același timp, o revelare a lui Dumnezeu Însuși prin omul care le săvârșește . Orientarea constantă spre Dumnezeu este cea care face ca relațiile credinciosului cu semenii și raportarea acestuia la lumea înconjurătoare să fie, la rândul lor, transfigurate: „Etica evanghelică urmărește transfigurarea vieții, primenirea ei totală, și nu doar schimbarea atitudinilor exterioare sau reprimarea comportamentelor ce tulbură ordinea socială (...). În profesia aleasă, în viața politică, în conduita zilnică, relațiile dintre oameni se schimbă. Ele transformă conviețuirea în comuniune
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
și Masson fac să ,,dateze” operele în chip diferit. ...Este ca o visare cu pleoapele deschise...Năluciri splendide, irizări de lumini concordante, musical întrețesute, ... formele Virginiei Bâz Baroiu sunt tipare în croi pentru o mască a realității, nu repudiate, ci transfigurate prin ceea ce, în ea chiar, zace că valentă de noblețe și splendoare...” ION FRUNZETTI - ,,Un poet liric: acuarelista Virginia Bâz Baroiu” în ,,Contemporanul”, București, 7 decembrie 1973 ,,E o încântare pentru simțurile cu care receptam senzațiile, să comunice cu arta
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
aceasta nu înseamnă însă că experiența-cunoaștere ar fi irațională. Dincolo de aceasta, ea este suprarațională și directă, nemijlocită. Sf. Maxim Mărturisitorul spune că pofta se va preface în dorință după cele dumnezeiești, iar mânia în " [57] . Dacă aceste funcții sufletești iraționale - transfigurate, e adevărat - trec pragul morții, cu atât mai mult trebuie postulată existența viitoare a minții. Nichita Stithatul spune că mintea și rațiunea "" cu sufletul, " [58] . Deși în eshaton nu mai există atacul gândului și războiul minții [59] , totuși mintea este
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
Fecioara capabilă să vadă mult mai clar și lămurit ceea ce se întâmplă în ființă să în acel moment crucial al mântuirii lumii, întruparea Fiului. Aceeași lumină care se pogoară peste Fecioara radiază acum din interior, se vede pe fata să transfigurata, strălucind că un soare. Sfanțul Grigore cel Mare scrie că însuși Sfanțul Efrem era așa de plin și de covârșit de inspirația Sfanțului Duh încât de multe ori se ruga lui Dumnezeu să potolească revărsarea de hâr peste el: „Opreste
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]