191 matches
-
pot citi cu încântare și azi; multe au un farmec străin de arta literară, dar nu puține sunt realmente „inspirate”; aproape nici o bucată nu e însă în întregime neatinsă de ridicol prin stereotipie, platitudinea gândirii și totala ignorare a forței transfiguratoare pe care trebuie s-o aibă poezia. Rămăsesem cu părerea că proza și comediile lui Alecsandri rezistă mai bine decât poeziile. Le-am recitit, atâta cât m-a ținut răbdarea, și nu am putut reține mare lucru. Unele din comedii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
opozițiilor devine paradoxală, într-un curent modern, precum ar fi simbolismul. Se cuvine să observ, din acest punct de vedere, că în singura capodoperă în proză a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
coexistența a două lumi interșanjabile, cotidianul și lumea închipuirii. Proiectarea realului datorează mult imaginației și aspirației spre un lirism pe care modernitatea nu îl poate recupera decât cu mijloace aparte. Astfel, în Duminica realului termenii tehnico-științifici abundă, demonstrând totuși forța transfiguratoare a poeziei. Autorul are abilitatea de a integra elemente aparent nepoetice, vizibile atât în ceea ce privește lexicul (ca în recuzita suprarealistă), cât și sintaxa, iar asocierile sunt surprinzătoare. „Textul” și „cuvântul” sunt laitmotivele poetului, acesta mărturisind: „umil alchimist în / textul vieții/ unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
de consecințe. Construcția în perspectivă îl eroizează pe constructor: cel care, lucid, cunoaște legile spațiului și, activ, organizează folosirea acestuia. Această subiectivare a privirii a avut, incontestabil, prețul ei: reducerea realului la ceea ce este perceput. Este începutul sfârșitului pentru privirea transfiguratoare. Sau intrarea în criză, prin optică, a transcendenței mistice (a motorului divin față de motivul aparent). Geometrizarea întinderii prin caroiajul scenei teatrale transformă lumea exterioară într-o combinație de volume și suprafețe, eliberată în cele din urmă de opacitățile ei magice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Întregi, „Hristos s-a masturbat”, iar victimele erau silite să răspundă „Adevărat s-a masturbat” (scenă relatată, Într-o mărturie orală, de Nicu Ioniță). Aș observa Însă că, dincolo de componenta teatrală blasfemică, torționarii nu au putut să evite substratul profund transfigurator al Paștelui; căci, În felul lor, deși hulitor la nivel oral și gestual, deținuții au trăit În mod concret la Pitești un fel de imitatio Christi, deși silită și grotescă. Alte texte amintesc scene de Împărtășanie cu excremente și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
313) Să pierzi tot, înseamnă uneori să-ți pierzi și mințile. Ca să nu ți le pierzi, ai nevoie de mecanisme prin care toată drojdia suferinței să se transfigureze. Ai apoi nevoie de supape prin care să țâșnească din tine fulgerul transfigurator. EBL a ales ca aceste supape să fie corespondența cu fiica ei iar mecanismul transfigurator să fie tulburătoarea dragoste maternă. Fiica ei, cu simțul său critic înnăscut, cu educația sa, cu inteligența ei, nu poate să nu observe talentul scriitoricesc
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pierzi, ai nevoie de mecanisme prin care toată drojdia suferinței să se transfigureze. Ai apoi nevoie de supape prin care să țâșnească din tine fulgerul transfigurator. EBL a ales ca aceste supape să fie corespondența cu fiica ei iar mecanismul transfigurator să fie tulburătoarea dragoste maternă. Fiica ei, cu simțul său critic înnăscut, cu educația sa, cu inteligența ei, nu poate să nu observe talentul scriitoricesc al mamei. Scrisorile sunt frumoase în cea mai explicită devoalare a esteticului, produc încântare, lasă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să fie Însă motivația unui stil atît de auster și de arid? Ce comunică el de fapt? Referindu se la Defoe, Vera Călin ne spune că el „socotește faptele investite cu o forță de convingere care se dispensează de virtutea transfiguratoare a stilului. În nuditatea lui, scrisul lui Defoe ne permite Într-adevăr să simțim presiunea irezistibilă a faptelor, ne obligă să ne supunem mesajului lor intrinsec, pe care romancierul, după propria Înțelegere, un simplu mijlocitor, dorește să-l transmită nealterat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
hic et nunc. Consecința ultimă a intrării în relație va fi propria transfigurare și, deci, propria moarte pentru ceea ce reprezentăm ca individual, ca unu între multipli, și învierea ori renașterea ca mijlocitori ai Unului în multiplicitate. Cu alte cuvinte, manifestarea transfiguratoare a prezenței divine se poate face simțită: 1. la nivelul reprezentărilor (în viziune, aievea sau în vis), deci la nivelul a ceea ce medievalii numeau „intelect“ și „imaginație“; 2. (până) la nivelul lumii exterioare trupului, prin mijlocirea unui loc, a unei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ce urmează aspectele definitorii ale acestei metodologii, așa cum se pot descifra din exercițiul scri erii acestei cărți și, cu siguranță, din lectura ei: 1. Creativitate Orice operă se naște printr-un gest creator. El survine ca glas interior care unește transfigurator acumulări succesive, într-o sinteză ce reinstituie claritatea și puritatea privirii, dincolo de memoria policromă și înregistrarea secvențială a faptelor. Această emergență a mesajului ține de registrul spontaneității, al imprevizibilului, și este autentică prin aducerea împreună a tuturor dimensiunilor noastre interioare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și inventaria materialele care urmează a fi asimilate, înțelese și interpretate. Fără acest ultim pas al sintezei creatoare, acumulările sfârșesc prin a împovăra, neputând fi eficiente și relevante la nivelul transformării omului. Gestul creator va sublima multiplicitatea acumulărilor în unitatea transfiguratoare a privirii. Exprimarea noii înțelegeri se va face, prin urmare, prin moduri noi de expresie, care pot da un trup pe măsura mesajului. De aceea, exprimarea nu trebuie să fie epigonic academică, ci autentică, propunând forme noi, mai complexe și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
nostru duhovnicesc, a creșterii noastre În viața În Hristos. Importanța și valoarea Sfintei Spovedanii nu se poate dezvălui Însă, În mod deplin, prin mijlocirea cuvintelor, ci numai prin trăirea nemijlocită și practicarea permanentă a acestei Taine, prin Împărtășirea cu puterea transfiguratoare a harului divin ce se revarsă asupra nostră a creștinilor În strânsă comuniune a credinței,a nădejdii și a dragostei cu celelalte mlădițe ale Trupului tainic al Mântuitorului.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
Hristos și Apostolii și marii teologi de la Sfântul Atanasie la Sfânții Vasile cel Mare, Grigore de Nissa, Dionosie, Chiril al Alexandriei sau Maxim Mărturisitorul. După cum se observă, în această lucrare a Sa, Dumnezeu Se comunică pe sine într-o manieră transfiguratoare. Nu este vorba doar de o apariție mentală care nu lasă nici o urmă după trecerea ei, ci Dumnezeu este activ într-o manieră care schimbă întreaga ființă a omului. În sfinți ea este manifestă în această formă a luminii. Până la
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
În Însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „cîte cuvinte - atîtea ființe” se ajunge astfel pînă la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei În puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a scrisului sînt importante, imagismul fiind nuanțat În consecință: imaginea-„plăsmuire abstractă” și „asociațiile-fulgere” din faza „integralistă” sînt foarte aproape de acea „lumière de l’image” sau de mult căutatul „merveilleux” ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a freneziei romantice a comuniunii cu „misterul” universal. Știindu-se profund vulnerabil Într-o lume ostilă, ale cărei Înfățișări amintesc În scrisul său de coșmarul expresionist, poetul Își transformă fragilitatea Într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul În puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la Început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te În odăjdii dintr-un poem În metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lacul-gînd, obrazul tău lebădă”, „stelele cercei, În noaptea - o casetă” și atîtea altele. Toate se rotesc Însă În jurul aceluiași soare, fiecare vers fiind un fel de mic și strălucitor satelit al unicei mari planete a dragostei. Aceasta e vrajă, magie transfiguratoare, catalizator al procesului de osmoză dintre eu și lume: Tu faci un semn și focul În Înțeles s-arată Apa-și găsește apa și În cuvînt cuvîntul În inimă murg tînăr un Înțeles să bată, Din hamul de furtună să
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit Își pierde individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum În viziunea unei omeniri fericite, a unei vîrste edenice recuperate: Zi liniștită. Zi luminoasă, Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă, Cu Împărțirea dreaptă a bucatelor, LÎngă aburii desfăcuți
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale, a Înnoirii structurale a universului. Cea dintîi este echivalentul, Într-un fel, a rimbaldienei „réalité rugueuse à étreindre”, În timp ce tema secundă aparține nivelului transfigurator, prin excelență poetic, ce restaurează, grație privirii „iluminatului”, relația optimă Între eu și lume, Într-un sistem de „vase comunicante”. Iată, de pildă, poemul care deschide Act de prezență, intitulat Pe cine căutați?. Debutul e de „reportaj liric” - notație impresionistă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sunau, rufele chemau) și unul nominal, cu sens ambiguu - poarta - marcînd deopotrivă Închiderea și promisiunea unei deschideri, a unei comunicări. Trăirea (poetului) ca asumare a destinelor particulare apare aici, simbolic, drept element unificator Între cele două serii figurative, - posibil agent transfigurator al ambianței schițate, În sensul revelării unor orizonturi purificatoare. Cu cîteva rînduri mai jos, „mesajul” poetic apare de altfel explicit: „Aș fi vrut să smulg inima mea ca pe o lămîie din coșurile cu fructe, s-o arunc ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gratuități” sărbătorești. Periplul citadin al „personajului” cîștigă o valoare parabolică: e În același timp o inițiere În ordinea realului (ca descoperire a distanțării de vîrsta originară a „copilăriei” și a progresivelor ei degradări) și tentativă - eșuată - de provocare a metamorfozei transfiguratoare, de unde și culoarea predominant elegiacă. Poetul-personaj e, În chip evident, „mesagerul”, cel care, În locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la Întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrîngerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu inițiativele transfiguratoare, pîndit de conștiința eșecului și a Însingurării. E ceea ce Îl și individualizează ca spirit neliniștit În exaltările sale și-i conferă un plus de tensiune dramatică. Despre proza poetică a lui Ilarie Voronca se poate spune, desigur, - cum avertizam de la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările fascinante, cît să-l trezească din inerție, să-l cheme la o ieșire din captivitatea tiparelor stagnante, să-i insufle forța transfiguratoare. Așa Încît programul poetului poate viza În egală măsură cuprinderea a cît mai mult din profunziunea elementelor și evenimentelor exterioare, acea „Încărcătură nouă” revenind În ochiul pururi curios sau - ca În alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și al unei descătușări a puterilor regeneratoare Închise În inerția aparentă a lumii, al dezvăluirilor esențialei transparențe și muzicalități a lucrurilor. Ca un adevărat romantic, Voronca trăiește sub imperiul aspirației la unitatea cu Totul cosmic, acordînd imaginației și visului puteri transfiguratoare. Nu Întîmplător imaginea baghetei magice și a substitutelor ei În planul energiei afective a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o Încoardă” - sînt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte Întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, În Întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvîntului ca bun conducător al tensiunilor interioare și agent, ca atare, al metamorfozelor celor mai neașteptate. Bucuria poetului e, Înainte de orice altceva, aceea de a surprinde momentul „cînd elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, cînd „pasul [e
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]