41 matches
-
-lea, aspirația "sufletului evreiesc" "către Sion", etc. Imnul mai este boicotat în Israel de o mică minoritate fanatică de evrei ultraortodocși, (în special Hasidimii "Satmar" și "Toldot Aharon"), ostilă simbolurilor și chiar Statului Israel. Textul în ebraică, însoțit de o transliterație și o traducere liberă în română din Yoel Rappel (red) „"Eyn zo agadá - ha'Tzionut - Hasipur ve ha'maasé"", red. Yoel Rappel, Editura Miskal. Tel Aviv 1997 în ebraică, (Yoel Rappel „"Nu e o poveste: Sionismul, cuvintele și faptele")
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
românesc „iubire”, de altfel). Nu se știe de ce a fost ales tocmai cuvîntul ἀγάπη, însă este posibil ca asemănarea sunetelor să fi jucat un rol important (אהבה - A'ha'va). Este chiar posibil ca grecescul ἀγάπη să fi rezultat în urma transliterației dintr-o limbă semitică. Această utilizare reprezintă contextul pentru alegerea acestui cuvînt oarecum obscur - în detrimentul altor cuvinte grecești mai comune - ca și cuvîntul cel mai des folosit pentru a exprima iubirea în scrierile creștine. În Sfînta Scriptură, ἀγάπη, impregnat de
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
necesitat o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator. Inscripțiile runice de pe marginea ilustrațiilor sunt transliterații fonetice din engleză, conținând titlul cărții și detalii despre autor și editor. Supracoperta originală conținea tușe ale mai multor culori, dar Tolkien a redesenat-o de câteva ori, folosind tot mai puține culori de fiecare dată. Desenul final conținea doar patru
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
avansată chiar ipoteza că tatăl lui Basarab I ar fi fost descendent direct din Ginghis-han (cf. turcologul László Rásonyi). Variantele numelui Toktemir răspândit la popoarele turcice și la mongoli: Toktemir, Toktemür, Tokdemir. Modern, în Turcia, Tokdemir și Demirtok. În unele transliterații se preferă grafierea Toq și cratima (de ex. Toq-temir). Temir, demir, timer, timir, temür etc. "fier"; tok probabil "plin; plin de". Ipoteza este întărită și de faptul ca intreaga corespondență a cancelariei Vaticanului îi identifică drept principi catolici atât pe
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
pentru Shakti, se spune despre aceste două sunete că le aparțin atât lui Shiva cât și lui Shakti, sau le sunt comune. Este extrem de important să respectăm indicațiile textuale. Întotdeauna sunetele scurte sunt pronunțate diferit de sunetele lungi. Sistemul de transliterație, cănd utilizează de exemplu "îi" că în modelul "ai.m hrii.m "srii.m", se referă la I lung, sanscrit, a cărui pronunție diferă de i scurt (este ușor de înțeles faptul că dacă erau același sunet s-ar fi
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
() este o insulă în Marea Egee și o prefectură greacă, în periferia Grecia Centrală. Reședința sa este Chalkis. Alte denumiri: în greaca modernă Εύβοια, (pronunție aproximativă: evia), transliterația în caractere latine cf. ISO 843/97 Evvoia; în latină: Euboea; în română: , Eubea, Eubeea sau, mai rar ("în special în texte istorice"), Euboia; în engleză: Euboea; în franceză: Eubée. Cum se întâmplă cu mai toate insulele grecești, Evia a
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
familie de etnie armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar și numindu-se Abraham Balgian. Părinții săi au emigrat de la Istanbul în anii 1895-1896 după masacrele minorității armene din Turcia. A primit la botez numele de Levon Garabed Balgian (în transliterație și în transliterație ). A fost educat la Școala armeană și la Liceul German din București. Levon Garabet Balgian a absolvit cursurile Facultății de Filosofie și Literatură din cadrul Universității din București (România) în anul 1936. A urmat apoi studii la Universitatea
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar și numindu-se Abraham Balgian. Părinții săi au emigrat de la Istanbul în anii 1895-1896 după masacrele minorității armene din Turcia. A primit la botez numele de Levon Garabed Balgian (în transliterație și în transliterație ). A fost educat la Școala armeană și la Liceul German din București. Levon Garabet Balgian a absolvit cursurile Facultății de Filosofie și Literatură din cadrul Universității din București (România) în anul 1936. A urmat apoi studii la Universitatea din Leipzig (Germania
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
administrative ca și provincii, lucru rezultat prin traducerea cuvântului de origine turcică "vilaiet", surse oficiale (Institutul de Statistică uzbec) folosesc în paginile anglofone termenul de regiune. Numele lor sunt date după denumirea în uzbecă, deș există mai multe variante de transliterație. Statisticile pentru Regiunea Tașkent le includ și pe cele ale orașului omonim. Regiunile se subdivid mai departe în 160 districte (Tumanlar, la singular "tuman"). Există un număr de 4 exclave uzbece pe teritoriul Kirghizstanului, în zona văii Fergana, unde se
Regiunile Uzbekistanului () [Corola-website/Science/318195_a_319524]
-
existența numelui de „român” ar putea fi conținut de "Cântecul Nibelungilor" din secolul al XIII-lea: „Ducele Ramunch din țara Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/ca păsările sălbatice, îi vedeai galopând”. "Ramunch" ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
di sange Rumena"”. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc” este conținută de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
pe șuvițele verticale ale oricărui quipu prezintă dispoziția nodurilor codificata sub forma zecimala. Diferitele piese quipu pot varia în volum al informațiilor de la extrem de sumare, având doar câteva șuvițe, până la extrem de complexe, având până la 2.000 de șuvițe. "" este o transliterație în spaniolă, respectiv cea mai comună transliterație în multe limbi moderne pentru ceea ce era "khipu", cuvantul nativ din limba quecha (limba nativă Încă) pentru "nod". Grupul "kh" este un "k" aspirat. După alte norme de scriere, termenul este scris "kipu
Quipu () [Corola-website/Science/306743_a_308072]
-
dispoziția nodurilor codificata sub forma zecimala. Diferitele piese quipu pot varia în volum al informațiilor de la extrem de sumare, având doar câteva șuvițe, până la extrem de complexe, având până la 2.000 de șuvițe. "" este o transliterație în spaniolă, respectiv cea mai comună transliterație în multe limbi moderne pentru ceea ce era "khipu", cuvantul nativ din limba quecha (limba nativă Încă) pentru "nod". Grupul "kh" este un "k" aspirat. După alte norme de scriere, termenul este scris "kipu". Se crede că de-a lungul întregii
Quipu () [Corola-website/Science/306743_a_308072]
-
cel al marelui preot din timpul lui Iisus, Caiafa (כייפא, sau קיפא, vezi Evanghelia după Luca 3,2) sau chiar de numele arameic inițial al apostolului Petru - Kefa (כפא). În diverse limbi europene numele orașului era multă vreme cunoscut în transliterații latine diverse: valonul Jean Zuallart (Giovanni Zuallardo) în 1586 scria Ha'ipha și alteori Caface, la începutul secolului al XIX-lea orientalistul și călătorul german Ulrich Jasper Seetzen scria că în vremea "francilor" (a cruciaților) s-ar fi numit Caifas
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: "„Ducele Ramunch din țară Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/că păsările sălbatice, îi vedeai galopând”". „Ramunch” ar putea fi o transliterație a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor. Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
după 1830. Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „românesc” este conținuta de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: "„...Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”". Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizanta a unei pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifa, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
la continuitatea culturală din preistorie până în prezent și la continuitatea dintre strămoșii direcți ai populației Caddo și ai vorbitorilor limbii caddo de la venirea europenilor până la moderna sunt necontestate. Multe nume de locuri actuale din statul Louisiana, inclusiv , , Caddo, , , and sunt transliterații ale celor folosite în diferite limbi vorbite de nativii americani. Primii exploratori europeni care au vizitat Louisiana au venit în 1528 când o expediție spaniolă condusă de Pánfilo de Narváez a localizat gura fluviului Mississippi. În 1542, expediția lui Hernando
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
săgeată la Hathor (Sirius). Cunoscut ca „Tir”, steaua a fost ilustrată ca fiind însăși săgeata în cultura persană târzie. Sirius este menționat în "Surah", "An-Najm" („Steaua”), din Coran, unde el are denumirea de الشِّعْرَى (transliterație: "aš-ši‘ră" sau "aș-șira"; liderul). Versul este: „وأنَّهُ هُوَ رَبُّ الشِّعْرَى”, „Că El este Domnul Sirius (Puternica Stea).” (An-Najm:49) Ibn Kathir a declarat în
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
(Sanscrită: शिव, Hindi: शिव), cunoscut și sub numele Siva; se scrie Śiva în transliterația oficială IAST) este o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, mai ales în screrile vedice târzii. De asemenea, este zeul suprem în shivaism, una din ramurile principale ale hinduismului practicat în India. Aparținând trinității divine Trimurti, este
Shiva () [Corola-website/Science/303951_a_305280]
-
sanscrita; primele texte budiste, tipitaka, s-au păstrat în pali; folosită astăzi că limba liturgica în budismul theravada familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indo-arian; flexionara brahmi, iar în unele țări budiste cu scrieri proprii (singhaleza, birmana, thai, cambodgiana, laoțiana etc.); transliterații latină, devanagari etc. 284. pama-nyungan N Australia; ramură de limbi vorbite de aborigenii australieni, cuprinzînd între 160 și 228 de limbi, multe din ele dispărute sau în curs de dispariție; cuprinde majoritatea limbilor australiene printre care: arrente, dyirbal, kamilaroi, kardutjara
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
teorie literară”, „România literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Studii teologice”, „Telegraful român”, „Tribuna României”, „Viața românească”, „Vieața nouă” ș.a., precum și la publicațiile „Dacoromania” (Freiburg), „Jahrbuch für östliche Latinität” (Freiburg-München). Este membră a Fundației „Dimitrie Cantemir”. În studenție T. a efectuat transliterația ediției Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, sub îndrumarea lui J. Byck. S-a dedicat în continuare studierii textelor vechi românești, transcriind, în alfabetul latin, lucrări de mare întindere. În calitate de editor, stabilește textul și alcătuiește glosarul ori redactează aparatul critic la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290216_a_291545]
-
variantei electronice și a textului integral Blocul 9: Date locale 35. Prezentați corespondența între zonele ISBD(M) și formatul de prelucrare UNIMARC! R: Formatul de prelucrare UNIMARC înglobează: ISBN și ISBD(M). În timpul descrierii, catalogatorul utilizează stasurile de abreviere, de transliterație. Între zonele ISBD(M) și câmpurile UNIMARC există următoarea corespondență: Blocul 0 zona notelor ISBN, ISSN Blocul 2 „pavajul ISBD” (titlul, responsabilități, date despre ediție, date despre publicare, colațiune, colecție) Blocul 3 zona notelor (cu excepția ISBN și ISSN) Blocul 5
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
urm.", fiecare a 2-a fișă și următoarele conținând pe verso-ul lor vedeta și începutul titlului. 98. În ce limbă se face descrierea? R: Alfabetul utilizat în descriere este alfabetul latin, celelalte alfabete non-latine se transliterează conform standardelor de transliterație * corpul notiței se transliterează * vedeta se transliterează * colațiunea și notele catalogatorului se scriu în limba catalogului * ortografia de pe pagina de titlu se respectă întocmai 99. Căror reguli se conformează utilizarea majusculelor în descrierea bibliografică? R: * limba română Pentru publicațiile în
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Orânduirea fișelor în catalogul alfabetic. ISO 9:1997 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine. Limbi slave și neslave ISO 233-2:1966 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor ebraice în caractere latine.Partea 2:Transliterarea simplificată STAS 5309/2-78 Transliterația în alfabet latin. Transliterația caracterelor grecești STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine.Transcrierea caracterelor chineze STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine. Transliterația caracterelor arabe în caractere latine Sunt instrumente de lucru utilizate de catalogator în redactarea unei descrieri bibliografice, în
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
alfabetic. ISO 9:1997 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor chirilice în caractere latine. Limbi slave și neslave ISO 233-2:1966 Informare și documentare. Transliterarea caracterelor ebraice în caractere latine.Partea 2:Transliterarea simplificată STAS 5309/2-78 Transliterația în alfabet latin. Transliterația caracterelor grecești STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine.Transcrierea caracterelor chineze STAS 5309/5-87 Conversia scrierilor nelatine. Transliterația caracterelor arabe în caractere latine Sunt instrumente de lucru utilizate de catalogator în redactarea unei descrieri bibliografice, în alfabet latin.Sunt atât
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]