38 matches
-
locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO. Printre cele mai importante trasee turistice din Rusia se numără o călătorie în jurul Inelului de Aur format din orașe antice, croaziere pe râuri mari, inclusiv Volga, și călătorii de lungă durată pe celebra cale ferată transsiberiană. Diverse regiuni și culturi etnice din Rusia oferă diferite alimente și suveniruri, și au o mare varietate de tradiții, printre care baia lipovenească, Tatar Sabantoyul tătar, sau ritualurile șamaniste siberiene. În 2013, Rusia a fost vizitată de 28,4 milioane
Turismul în Rusia () [Corola-website/Science/336267_a_337596]
-
Manciuria de sud și în portul Porth Arthur. În anul următor, Serghei Witte a folosit capitaluri franceze pentru a deschide o bancă ruso-chineză. Scopul băncii era să finanțeze construirea unei căi ferate prin nordul Manciuriei, care să scurteze calea ferată transsiberiană. În doi ani, rușii au reușit să obțină suficienți bani pentru a deschide șantierul pentru o linie ferată care să lege orașul Harbin din Manciuria centrală cu Port Arthur pe coasta pacifică. În 1900, chinezii a reacționat la încălcările repetate
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
concepuit de Serghei Witte, cel mai competent ministru de finațe. Witte a luptat pentru obținerea unor împrumuturi externe, pentru conversia rublei în aur, pentru o mai mare impozitare a țăranilor, dezvoltarea accelerată a industriei grele și pentru construirea căii ferate transsiberiene. Aceste politici erau concepute să modernizeze țara, să securizeze frontiera din orientul îndepărtat și să-i asigure Rusiei o poziție de lider în exploatarea resurselor din teritoriile din nordul Chinei, Coreea și Siberia. Această politică expansionistă a fost versiunea rusească
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
mod diferit reformele lui Witte. Unii dintre ei cred că ramurile industriale care nu exportau și care nu beneficiau de subvenții și de contracte de stat au suferit o rămânere în urmă. Cei mai mulți analiști sunt de acord că calea ferată transsiberiană, care a fost termintată în 1904 pe toată lungimea de la Vladivostok până la Moscova, și aventurile militare din Manciuria și Coreea au fost cauza unor mari pierderi economice și au golit visteria națională. Costurile financiare ale reformelor sale au contribuit decisiv
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la Conferința de Pace și guvernul amiralului Kolceak, a făcut ca Legiunea să intre sub ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia, pentru a lupta la apărarea căii ferate transsiberiene. Astfel de la sfârșitul lunii mai 1919 până la începutul lunii februarie 1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în regiunea Irkutsk pentru ca legăturile cu frontul din Ural și aprovizionarea să nu fie afectate de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care aveau rezultate proaste puteau fi acuzați de sabotare a îndeplinirii planului cincinal și, dacă erau găsiți vinovați, puteau fi condamnați la moarte sau puteau fi trimiși în lagărele de muncă silnică - Gulag - la Canalul Mării Baltice sau la Calea ferată transsiberiană. Odată cu introducerea planurilor cincinale, stalin a introdus sistemul plății unor salarii mai mari unor anumite categorii de muncitori, pentru a crește producția. Oponeții săi din aripa de stânga a partidului au pretins că astfel se trădează principiile socialiste, creîndu-se un
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
prim-ministru. Reformele lui Stolîpin și beneficiile pe care le-au adus ele au fost anulate de progamul agircol al guvernului sovietic din deceniul al treilea. Migrația spre Siberia a crescut în mod semnificativ ca urmare a expansiunii căii ferate transsiberiene și a altor căi ferate la est de Munții Urali și Marea Caspică. Se estimează că între 1890 și 1914, peste 10 milioane de persoane au migrat de bună-voie din Rusia de vest spre regiuni la răsărit de Urali. Migrarea
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
Munții Urali și Marea Caspică. Se estimează că între 1890 și 1914, peste 10 milioane de persoane au migrat de bună-voie din Rusia de vest spre regiuni la răsărit de Urali. Migrarea populației a fost încurajată de „Comitetul căii ferate transsiberiene”, care era condus personal de țarul Nicolae al II-lea. Reformele agricole ale lui Stolîpin au inclus avantaje pentru relocare pentru țăranii care se mutau în Siberia. Departamentul emigrării a fost creat în 1906 în cadrul ministerului agriculturii. Acest departament a
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
Beleloubski a fost responsabil de construirea podului de cale ferată peste râul Ob în apropiere de Novosibirsk. Acesta a fost primul mare podu al Marii Rute Siberiene, care a legat permanent cele două mari și importante zone ale căii ferate transsiberiene ― căile ferate Vest-Siberiană și Mijlociu-Siberiană. Podul a fost pentru prima dată echipate cu deschideri având deasupra structuri metalice cu grinzi în consolă, în timp ce podul în sine a rămas în istorie ca cea mai mare structură a căii ferate Vest-Siberiene. Beleloubski
Nikolai Beleliubski () [Corola-website/Science/337214_a_338543]
-
Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin nu a reușit să-i asigure lui Kolceak suport la Irkutsk în luna decembrie a anului 1919, iar relațiile dintre amiral și trupele cehoslovace care aveau în stăpânire calea ferată transsiberiană și stațiile de pe traseu, au devenit execrabile. Evacuarea pe calea ferată spre vest s-a făcut în ceea ce-l privește pe Kolceak cu dificultate, încadrându-se cu greu în programul conceput dinainte de cehi. Suplimentar,sosit la 27 decembrie 1919 la
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
ajutor militar Lend-Lease SUA a susținut sovieticii cu camioane care au jucat rol important de exemplu în aprovizionarea pe gheața de pe lacul Ladoga Leningradul încercuit și înfometat de naziști. Rețeaua feroviară a jucat rol important în transportarea trupelor. Calea ferată transsiberiană a făcut posibilă transportarea trupelor din Siberia în Europa pentru apărarea Stalingradului. Mai târziu, după terminarea războiul în Europa trupele sovietice au fost transportate în Manciuria pentru a ataca trupele japoneze care ocupau Manciuria. În timpul celui de-al Doilea Război
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
perioadă în care, după înțelegerea de la Penza, în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști, a rezistat, astfel, cu 1.000 de oameni în orașul Mariinsk - stație a căii ferate transsiberiene, împotriva forțelor bolșevice care îl înconjurau de 20 de zile, până i-au venit alte forțe în ajutor. Bătălia s-a dovedit a fi un moment crucial pentru joncțiunea trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul Kadlec
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul lacului Baikal, primind, mai târziu, pentru meritele sale în această acțiune, decorații ruse, cehoslovace, franceze și românești. În 26 septembrie a fost transferat la sediul comandamentului central al trupelor cehoslovace din Vladivostok, de unde a demisionat, pentru o nouă funcție de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în Orientul Îndepărtat. Planul era de a elibera Port Arthur dinspre mare, realizarea contactului cu Escadrila Navală Rusească nr. 2 din Pacific, învingerea Marinei Imperiale Japoneze și apoi întârzierea avansului japonez în Manciuria până sosirea întăririlor rusești prin intermediul căii ferate transsiberiene și învingerea forțelor terestre japoneze din Manciuria. Ca situația din Orientul Îndepărtat deteriorată, țarul (încurajat de către vărul său Kaiserul Wilhelm al II-lea) în cele din urmă a fost de acord cu formarea de celei de a doua escadrile navale
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
1998 și în 1999. În timpul mandatelor lui Putin, Rusia și-a strâns legăturile cu Republica Populară Chineză prin semnarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare mutuală dintre Republica Populară Chineză și Federația Rusă și prin acordul asupra construirii unui oleoduct transsiberian care să asigure aprovizionarea economiei chineze în continuă dezvoltare. Cultura contemporană rusă îșî are rădăcinile în istoria multiseculară ruso-țaristă și în cea a regimului sovietic. Uniunea Sovietică, ea înseși moștenitoare a statului țarist, care deținuse controlul asupra unei mai mari
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
1.606 m), pe malul râului Zeia, la cca. 500 km nord de Blagoveșcensk. Râul Zeia alimentează un lac de acumulare aflat în apropierea orașului. La 100 km de oraș se află Tigda, care este o stație pe Calea ferată transsiberiană. Zeia a fost întemeiat în anul 1879 cu numele de Zeiski Sklad ( Зейский склад) într-un ținut aproape nelocuit, inițial ca depozit pentru noile zăcăminte de aur descoperite în zonă. În martie 1906, populația atinge numărul de ca. 5000 loc.
Zeia, Rusia () [Corola-website/Science/320360_a_321689]
-
explorată pentru prima oară de cazacii conduși Piotr Beketov în 1653. Coloniștii au început să se mute și să dezvolte zona pentru ca să întărească frontiera rusă cu China și Mongolia, să extragă resurselel minerale, sau să participe la construirea calea ferată transsiberiană. În 1920, Chita a devenit capitala Republicii Orientului Îndepărtat, care s-a unit cu Rusia în 1922, cu o lună mai înainte de proclamarea Uniunii Sovietice. În 1923 a fost constituit Ținutul Zabaikalskaia, care s-a transformat în Regiunea Cita în
Regiunea Cita () [Corola-website/Science/310081_a_311410]
-
și și al zecelea al secolului al XIX-lea, a apărut un uriaș salt înainte al industrializării Rusiei, comparația făcându-se cu nivelurile tehnologice relativ scăzute ale țării în acele timpuri. Această creștere a fost accelerată de construirea căii ferate transsiberiene în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și de reformele aduse de "sistemul Witte ". Serghei Witte, care a fost numit ministru de finanțe în 1892, a trebuit să facă față unui deficit bugetar constant. El a considerat că soluțiile
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
căilor ferate. Witte a ocupat funcția de director al Departamentului Căilor Ferate din cadrul Ministerului de Finanțe (1889 - 1891) și în Ministerul Transporturilor (1892), unde a urmărit realizarea unui program ambițios de dezvoltare a transportului feroviar și a supervizat construirea calea ferată transsiberiană. A fost numit ministru de finanțe în 1892, funcție pe care a deținută până în 1903. În această perioadă, Imperiul Rus a avut parte de o creștere economică fără precedent. Witte a încurajat investițiile străine și a reușit să stabilească etalonul
Serghei Witte () [Corola-website/Science/301478_a_302807]
-
alături de efective ale Legiunii Cehoslovace, și, de cealaltă parte, unități atacatoare ale Armatei Roșii. Arealul geografic în care lupta s-a desfășurat a fost reprezentat de zona proprie și limitrofă a gărilor Șeragul și Kuitun aflate pe traseul căii ferate transsiberiene, iar rezultatul a fost reprezentat de un insucces al acțiunii trupelor ruse atacatoare și de un succes pentru militarii români aflați într-un context defensiv dificil, determinat de retragerea precipitată și neanunțată a unor unități cehoslovace și, în consecință, de
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
pentru a restabili vechile practici. Kerenski, înfuriat de "simpatiile contrarevoluționare" ale lui Kolceak, îl exilează în Statele Unite ale Americii, pretextând că "aliații au nevoie de mai mulți experți". După Revoluția din Octombrie, Anna și Serghei Timiriov călătoresc pe Calea ferată transsiberiană, când ea află că Kolceak s-a întors și conduce un detașament al Armatei Albe anticomuniste la Omsk. Serghei, care a devenit un comisar roșu, este șocat atunci când ea se întoarce în vagonul lor și anunță că îl părăsește. După ce
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
în rusă: Никола́й Гео́ргиевич Га́рин-Михайло́вский, n. 20 februarie, [] 1852 - d. 10 decembrie [] 1906) a fost un scriitor rus și inginer specialist în căi ferate. Ca inginer, a participat la construcția Căii ferate transsiberiene și la fondarea orașului Novosibirsk. Ca scriitor, a promovat realismul psihologic, evocând conflictele de idei și luptele sociale din rândul muncitorilor și intelectualilor, în preajma izbucnirii Revoluției Ruse.
Nikolai Garin-Mihailovski () [Corola-website/Science/320334_a_321663]
-
(în rusă "Куйтун") este o localitate de tip orășenesc din Regiunea Irkutsk, Rusia, fiind centrul administrativ al raionului . În localitate se află o stație a căii ferate transsiberiene. Economia localității se bazează pe agricultură, silvicultură și prelucrarea lemnului. În 2010 aici locuiau 10.097 persoane. În ziua de de 4 februarie 1920 localitatea a fost teatru de război în cadrul Luptei de la Șeragul și Kuitun, dintre Legiunea Română din
Kuitun () [Corola-website/Science/336999_a_338328]
-
Armatei albe, cât și ale Armatei roșii. Armata amiralului Kolchak, care opera în Siberia centrală, în munții Urali, la vest de zona lacului Baikal, a resimțit serios aceste atacuri asupra trenurilor de aprovizionare care veneau dinspre Vladivostok, pe Calea ferată transsiberiană. În 1920, Ungern von Sternberg s-a separat de Semenov și a devenit independent. El considera monarhia ca fiind singurul sistem social care poate salva civilizația occidentală de corupție și autodistrugere. A început să urmarească ideea restaurării dinastiei Qing în
Roman Ungern von Sternberg () [Corola-website/Science/311104_a_312433]