23 matches
-
să-i ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și a lui Vincent van Gogh, nici măcar pe vremea lui Picasso. Suntem în secolul 21, un secol al mobilității, tranzienței și impermanenței, un secol al foamei neostoite de nou și senzațional până la șocant, dar un secol prea puțin dispus la jertfe de tipul aducerii-aminte și al respectului îndelungat. Vasăzică, redus la rolul de copist, artistul ar fi cu atât mai
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_consideratii_despre_a_george_petrovai_1359282092.html [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
însă atitudinal, ceea ce în condițiile literaturii române de dinainte de 1990, care continua să aspire (sau se simțea obligată) a suplini sarcinile istoriografiei și sociografiei, înseamnă poate mai mult. Apariția, existența acestui roman a fost un semn al efectului fenomenului de tranziență la care fusese supus un model social perimat prin acțiunea conjugată a forțelor anti-inerțiale.
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
într-un mod inedit, marcat de un stil propriu de acțiune în realitatea socială ca și de modalități noi de difuzare și receptare a propriilor creații și a tradiției literare» . , cele trei valuri („generații“) literare tipice: valul (generația) de tranziție / tranziență (the transience generation), valul (generația) de „flux“, sau fluxgenerația (high tide generation) și valul (generația) „de reflux“, sau refluxgenerația (the generation of deep clearness). Un puternic "seism social - război, revoluție" - antrenează întotdeauna într-o cultură / literatură o nouă generație revoluționar-creatoare
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
seism social - război, revoluție" - antrenează întotdeauna într-o cultură / literatură o nouă generație revoluționar-creatoare (care se va desfășura până la „următorul seism social“), generație relevându-și mai multe „valuri bio-psiho-istorice“ (în funcție de mărimea segmentului temporal „interseismic“). Primul este "valul („generația“) de tranziție / tranziență (the transience generation"), „considerat“ (din epoca respectivă) a fi drept „vechea generație“, val „confundat“ deci cu o "„generație“ de tranziție", „în curs de ieșire“ din „panoul central-acțional“, situându-se „în baza noii generații“ (ca „jertfă de întemeiere“), preluând „reculul“, șocul
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
necesar să clarificăm o altă chestiune: ce anume i-a determinat pe unii autori să vorbească despre „prăbușirea” birocrației? Răspunsul se află în schimbările importante intervenite în toate sferele vieții socioeconomice începând cu anii ’60. Economia permanenței lasă locul economiei tranzienței, după cum se exprima Toffler. Or, noul tip de economie este total diferit de cel vechi. Economia tranzienței se caracterizează printr-o mobilitate amețitoare, prin avalanșa problemelor de non-rutină, prin reorganizări aproape fără sfârșit, prin schimbări tehnologice și sociale de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prăbușirea” birocrației? Răspunsul se află în schimbările importante intervenite în toate sferele vieții socioeconomice începând cu anii ’60. Economia permanenței lasă locul economiei tranzienței, după cum se exprima Toffler. Or, noul tip de economie este total diferit de cel vechi. Economia tranzienței se caracterizează printr-o mobilitate amețitoare, prin avalanșa problemelor de non-rutină, prin reorganizări aproape fără sfârșit, prin schimbări tehnologice și sociale de mare anvergură, prin apariția și dispariția rapidă a grupurilor de muncă temporare, în fine, prin probleme cărora oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a viitorului, în permanentă mișcare, alimentată de informații, plină de celule tranziente și de indivizi extrem de mobili (Toffler, 1973, p. 153). # Ea este organizația în care particularitățile tradiționale ale birocrației (permanența, stabilitatea, ordinea, ierarhia, durabilitatea) sunt înlocuite cu opusul lor: tranziența, mobilitatea, prăbușirea ierarhiei, frământarea neîncetată. Mobilitatea intrași interorganizațională se îmbină cu permanenta apariție și dispariție a grupurilor temporare de lucru, comunicațiile verticale (ascendentă și descendentă) sunt înlocuite cu cele laterale (interdepartamentale), lanțul de comandă este eliminat în favoarea „hoardelor de experți
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
specifice, știind, de asemenea, că trebuie să facă față unor solicitări aparte în grupurile temporare de muncă, se subordonează sarcinii și nu organizației. În felul acesta, după cum apreciază specialiștii, el se simte eliberat de constrângerile la care îl supunea birocrația. „Tranziența este eliberatoare” decreta Toffler. Adhocrația, la fel ca și birocrația, generează cele mai spectaculoase efecte atât la nivelul comportamentului, cât și la nivelul personalității umane. Comportamentul omului din adhocrație devine flexibil, creator, adaptabil. În plan uman asistăm la apariția unui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
raționalității birocratice generează în mod paradoxal iraționalitatea birocratizării. Altfel spus, soluția ce pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu, 1993, p. 117). # Același lucru este valabil și pentru adhocrație: atâta vreme cât instabilitatea și tranziența se mențin în anumite limite tolerabile, ea este eficientă; când însă instabilitatea devine maximă, adhocrația conduce la ineficiență și chiar la haos. Toffler furnizează suficient de multe exemple în cartea sa din care rezultă acest fapt. El povestește cazul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lansate cu mai mulți ani în urmă. Oamenii continuă să adere la birocrație și chiar s-o mențină. Față de adhocrație sunt reticenți, mai mult, tind s-o înlocuiască cu birocrația, pentru a scăpa de „mediile schizofrenice” pe care le generează tranziența. În aceste condiții, care este soluția? Mai mult ca sigur că nu optarea pentru una sau alta dintre ele, ci renovarea fiecăreia dintre ele sau combinarea lor optimală în funcție de o serie de factori, cum ar fi: tipul de societate și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
empiric (în sensul testabilității și al puterii de predicție) al mecanicii cuantice i-a obligat pe fizicieni, pe lângă contestarea principiului cartezian al evidenței intuitive a adevărului, la asumarea unui set de presupoziții net antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și comunitatea, În interacțiunea lor, funcționează ca veritabili piloni ai istoricității și devenirii noastre În plan spiritual. * Spațiul spiritualității creștine din Estul Europei oferă o eterogenitate de situații, dinamici și experiențe cu privire la studiul religiei În școli. Nota comună o constituie tranziența, experimentarea, trecerea de la formule empirice, de la Încercări și erori către strategii oarecum coerente, raționale și perfectibile. Se poate constata o trecere cu pași mărunți, dar evidenți de la amatorism la profesionalizare. Experiența predării religiei În școală este recentă, de aproximativ 14
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
potop, secetă și... să nu ne calce hoții și tâlharii! 13.5. Trăiri, bucurii, lacrimi Gara de Nord, București, Într-o zi obișnuită. Staționare cât se poate de scurtă, căci, nu-i așa, vrei să ajungi cât mai repede acasă. Decor palpitant, tranziență, plictiseală (o fi tras trenul la linie?). Totuși, forfoteală, lume pestriță, agitată, oameni activi și moțăială, amestec de certitudini și șovăială. O lume În miniatură, cu Înălțările și precaritățile ei. Prilej de a ne-ntreba la ce bun această vânzoleală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
plan subiectiv, ea fixează foarte bine și starea noastră de spirit de atunci), dar a rămas la fel de actuală în privința marilor sale teme, devenind o mărturie de istorie recentă în privința detaliilor unor evoluții trecute care nu trebuie uitate, cel puțin fiindcă tranziența actualității imediate și notațiile "la cald" se cer integrate, prin depășirea regimului lor specific de istoricitate, în fenomenologia devenirii noastre pe termen mediu și lung. Sumarul volumului îi descrie analitic substanța, astfel încât nu mai insist aici asupra ei. Semnalez doar
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
orice loc acoperit de unde herțiene (în tren, în avion, acasă, în pădure etc.), venind în întâmpinarea caracterului oarecum nomad al multor categorii de populație (datorită navetei zilnice sau săptămânale, caracterului decentrării topologice a locului de muncă, multiplicării locurilor de muncă, tranzienței activităților profesionale etc.). Care ar fi noutățile induse de m-learning, comparativ cu varianta „clasică”, a e-learning-ului? Să urmărim tabloul de mai jos (adaptând sugestiile oferite de Sharma, Kitchens, 2004): Schimbări de natură pedagogică Dispozitivul de e-learning clasic Dispozitivul m-learning (fără
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
căreia nu-i fac lipsă nici humorul, nici un anume blînd „moelleux” al suprafețelor. Păsări ce mătură uneori spațiul își trec, tactil aproape, profeția, pe lîngă figuri de călăreți și cai parcă magic ajustați, să fie, expansiv, solii unor misiuni de tranziență psychopompă. Să nu ne uimească dispozitive urnind ca niște chei mecanice ființe astfel instrumenta lizate, pentru o nemiloasă folosință, - mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Lebedelor!ť/ M-am plimbat într-o vară prin Suedia" (Vară în Suedia). Iar voga postmodernismului e și ea așezată-n rama unei ironii ce sugerează că nu e altceva decît un simptom al unui moment ce-și dilată excesiv tranziența: ,se împotmolea în desișul retinei noastre postmoderne/ un cer, dacă nu tocmai violet,/ atunci măcar ocru-cenușiu, iar codrii de aramă/ își plimbau nestingheriți clorofila prin toate cotloanele,/ mai ceva decît își plimbă animalul, bestia gînditoare/ povara sanguină prin lăuntrul trupului
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
în filmul lui Lungin tensiuni și o cameră de rezonanță dialogului, dar cu adevărat speciale sunt gros-planurile ce relevă o artă a portretului de o mare sensibilitate cu indicibile nuanțe. Pe parcursul aceleiași scene, chipul este impresionat de stări diferite, de tranziențe și reflexii discrete, de brizări și ecleraje insolite, de tristeți pluviale sau de bucurii copilăresc regăsite în șotie, remarcabile în special cu acest fost actor de teatru și cîntăreț rock, Piotr Mamonov. Într-unul din ele, ai în fața ochilor pentru
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
dau neantului din farfurie/ cum fac răniții", "ne supse soarta/ cînd am murit ne supse/ născusem ligheane să mîncăm// luarăm și porcii din ligheane/ doar un nimic cu murături/ sub plăpumi". Dar și parodii ale limbajelor: "a trepidațiilor reproduse de tranziență/ (și Toeffler și postmodern aspect)/ și verdictele și la obiect etc.", "în temnița lui iată poetul/ vai pasul iuțește-l nu plînge/ fereacă-ți matale femeea/ hii neam de curcan sau de hiară"; sau reciclări: "oareșicare ar fi și oareșiunde/ voa
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
Aceasta este vocea omului nou, instruit să se închine subiectelor zilei și să se încline în fața necesității voios-superficiale de a se sincroniza cu -ismele ce se succed într-un ritm nevrotic, pentru a configura ceea ce numea Alvin Toffler, mai demult, tranziență. Faptul că dedicăm fonduri și atenție mediatică unor „locuri ale memoriei“ - monumente, clădiri, statui, depozite de documente -, aspect destinat să ne ușureze conștiința, nu înseamnă că am asimilat greșelile trecutului și că suntem pregătiți să nu le reedităm. Faptul că
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
nu le reedităm. Faptul că suntem pe cale să transformăm secolul trecut, în chip expiatoriu, într-un relicvar (cum îi spune Mihăieș) nu incumbă și vreo metanoia în legătură cu omul plin de vinovății de care dorește cu ardoare să uite. Prizonier al tranzienței, prea puțin doritor să revadă „fantome“ și cu atât mai puțin apt să asculte avertismente - Casandra fiind, probabil, pentru el, paradigma umană cea mai detestată -, cetățeanul de azi îl determină pe Tony Judt să noteze următoarele: „Scriind în anii ’90
Lumea de azi: scepticism și proiecții by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4891_a_6216]
-
le înveșmînte în irizările unor nebănuite sensuri și corespondențe. Astfel în predicile lui Antim Ivireanu sînt încercuite acele elemente pe care le "gustăm" acum, "satirice, pamfletare, mustrările severe, plastice, suculente, incriminările caustice, bine ritmate". Prelatul se pricepea să asigure o tranziență lină de la materia teologică la situațiile existențiale, ajungînd acolo unde dorea, și anume la factorul moral concret, la viciul ce se cuvenea veștejit, de exemplu "aplecarea reprobabilă (remarcată cu stupefacție și de către Del Chiaro) a românului către înjurătura spurcată, denunțată
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
decât în clipa ei de pe urmă, în acea tremurare și presimțire a disoluției finale, în acea alunecare lină spre neființă. Sentimentul central al esteticii japoneze este intraductibilul mono no aware, pe care Donald Richie îl descrie astfel: "acea conștiință a tranzienței tuturor lucrurilor pământești, certitudinea că, poate din fericire, este imposibil să schimbi asta: acea celebrare a resemnării în fața lucrurilor așa cum sunt" (Cinematograful japonez: stil și caracter național). Atunci când vântul spulberă crengile cireșilor în floare, aerul se umple de fulgi de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]