378 matches
-
cere, la rândul ei, cultură". În principiu, fiecare segment instituțional adoptă și dezvoltă o anume politică în ordinea diferitelor compartimente ale culturii (artă, învățământ, știință). La prima vista, dintre toate artele, muzica ar putea părea o privilegiată: oferta debordantă, maxima tranzitivitate, investiție fiabilă, materie primă la îndemână. Cu toate acestea, fenomenul sonor autohton este păstorit haotic, total ireverent, dacă nu chiar cu o sardonică rea-credință. Indivizi de paie ce, culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
autorul înțelege poezia și literatura. De la o anumită înălțime filozofică, într-o perspectivă religioasă și sub forme de expresie curățate de zgura realității și a limbajului comun. Ca și alți poeți ai generației '70, Ion Mircea se află la antipodul tranzitivității, al tonului direct, al "amestecului" dintre viață și text în beneficiul primului termen. Este, de aceea, un efort notabil pentru el să pătrundă în viscerele creației unor poeți contemporani, vitaliști ori mizerabiliști, avangardiști și sexualizanți, distrugători de mituri și tabuuri
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
articol, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, prepoziție, conjuncție), în cîteva din punctele ei sensibile: dificultățile identificării cazului, eterogenitatea formelor denumite prin tradiție „articol”, statutul cuvintelor mulți și puțini, la interferența dintre adjectiv, numeral și pronume, valorile numeralului, formele pronominale clitice, tranzitivitatea verbului, concurența dintre pasivul cu auxiliar și cel reflexiv, construcțiile specifice ale participiului și ale supinului, plasarea unor adverbe la limita cu clasa adjectivului, a prepoziției sau a conjuncției, multitudinea de valori diferite ale prepoziției pe, ambiguitatea conjuncției de. Clasele
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
ca punctele de vedere argumentate extrem de convingător în această carte să fie cunoscute și să schimbe abordările tradiționale: un alt fel de a înțelege fenomenele gramaticale ale limbii trebuie de exemplu să țină cont de existența gradelor, a treptelor de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte interesante paralele balcanice și romanice, tiparul De văzut, am văzut destule, folosit în română pentru
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
extrem de convingător în această carte să fie cunoscute și să schimbe abordările tradiționale: un alt fel de a înțelege fenomenele gramaticale ale limbii trebuie de exemplu să țină cont de existența gradelor, a treptelor de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte interesante paralele balcanice și romanice, tiparul De văzut, am văzut destule, folosit în română pentru tematizarea forte a unei predicații
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
sistemului poate să-l prezinte corect altora. Interesul principal al cărții rămîne desigur cel științific: sînt propuse teme prea puțin studiate în gramatica românească - partitivul, categoria non-numărabilelor, raportul generic / individualizant, rolul emfazei - și sînt regîndite altele, mai discutate în trecut - tranzitivitatea, pasivul, raportul dintre sintetic și analitic, predicația etc. - într-un discurs științific modern, sincronizat cu unele dintre cele mai interesante direcții actuale ale cercetării lingvistice. Nu în ultimul rînd, în volum sînt prezente tendințele limbii, dinamica românei de azi: prin
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
și aproape centrifugal, tânărul T.S. Khasis debutează cu un volum, Arta scalpării, ce extinde și mai mult claviatura artistică a anilor 2000. Autorul este un postmodernist tipic, cu toate atuurile și dezavantajele modalității pe care o ilustrează. Biografism, prozaism, accesibilitate, tranzitivitatea dragă lui Gheorghe Crăciun, flexibilitatea sintaxei și ondulatoria de tip prozastic a scriiturii. Pe de altă parte, o figurație săracă și o minimă transfigurare, poeticitate scăzută până la limita debilității, semantism redus, univoc, fără iradiere. Să vedem o mostră de lirică
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Poetul însuși își numește acest experiment "vlasilalie"; el încearcă să expună mecanismul aferezei, simulează un "laborator" de creație, un cuptor alchimic din care cuvintele ies mutilate, incomplete și totuși cuvinte. Cu volumul Un timp de vis are loc trecerea către "tranzitivitate", metaforele devenind "o jignire a existenței". Cartea se încheie cu un ciclu intitulat Psittey, cuvânt ciudat lămurit de autorul însuși într-o notă de subsol: "Anagramând ăPsitteyă nu înseamnă nicidecum ăPitestiă, czum au crezut de-a lungul anilor criticii mei
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
lui Cezar Baltag, poetul în discuție, construind un întreg aparat argumentativ defensiv. Simptom al acceptării premiselor acestor atacuri, monografia nu încearcă o altă abordare (din perspectiva, poate părea o blasfemie, dar textul poetic susține o asemenea ipoteză, a unei anume tranzitivități și a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim că Cezar Baltag a
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
timpului, în prefaceri și creșteri subterane. Ora 25, volumul din 1946, are aplombul, aplecarea spre discursivitate, citadinism și oniric a suprarealiștilor români de după război, cu titluri-șoc (cum ar fi Madona cu pulpele goale) și poezii de război. O poezie a tranzitivității și a răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind o țigară/ caldă ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
pentru că numai marea și vara sunt sfinte” (p. 25). Majoritatea memorabile, funcționând ca poeme în sine, fără ambiții descriptive. Spuneam că nu tematic trebuie să evaluăm aceste imagini. Melancolia conținută în ele funcționează în locul a ceea ce altădată la Sociu era tranzitivitate. Nu e întâmplător că probabil cel mai frumos astfel de „raport” stabilește o stranie conexiune (îmi vine s-o numesc „corespondență”) cu memoria: „E interesant cum ne începem poveștile cu o descriere a vremii/ ca și cum am fi înțeles că primul
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
în literatura contemporană, identificând urmași în rândurile optzeciștilor și douămiiștilor. Și n-aș exclude ipoteza conform căreia generozitatea lui Cistelecan față de ultimul val scriitori e, de fapt, o formă de reverență față de părintele lui mopete. Neîndoielnic, poezia de azi, cu tranzitivitatea ei, cu biografismul ei, cu cotidianismul ei (și, arată criticul, chiar cu decepționismul ei) se află într-o zodie ivănesciană. Cea din urmă piesă a prezentei antologii se intitulează tot crezând că am mai putea începe - dar cum? Chiasmul e
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
să știi să schimbi la timp obiectul și, fără alte eforturi, banalul reportaj se ridică la metafizică. Pledoaria aceasta indirectă ne obligă să fim atenți la deghizamente: câte dintre poemele celeste nu vor fi fiind, de fapt, de o frapantă tranzitivitate? Ca și Elegiile lui Nichita Stănescu, nici aceste Adnotări nu sunt numai unsprezece. Volumul are peste 50 de pagini, numerotate în fel și chip după poziția în sistemul imaginat de Petre Stoica. Unele poeme sunt, în chip evident „ciorne” ale
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
demers Mins este factorul activ (subiectual), avem de-a face cu un dublu proces: de investire (transfer) în obiectul Fmz, ca fapt de obiectivare Mins; de transformare calitativă a expresiei relaționale Mins-Fmz, printr-o serie de ipostaze referite circuitului de tranzitivitate Energie→Timp→Energie. Astfel, în expresivizarea muzicală, energia și timpul pot fi considerate și ca stadii Mins alternând într-un ciclu de transformări calitative prin profiluri de tranzit energetic (Pf-trz) complementare: Pf-trz 1 (E→T) - energia în detensie (profil descrescător
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de metatranzitivitate, luat ca atare, ca etichetă și ca slogan, nu va reuși să creeze o emulație. Nu știu care vor fi pretextele - poate o prea redusă alonjă pentru un avânt atât de larg, poate un prea scurt interval de apariție după "tranzitivitatea" lui Crăciun, poate lipsa de interes teoretic a cronicarilor literari, poate scepticismul nativ al autorilor - dar intuiesc, cu tristețe, că motivul precis va fi derizoriu. Ca și în publicitate, rezistă ceea ce se poate pronunța mai ușor.
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
un computer obișnuit să expună și să medieze totodată), vom constata ușor că Marius Ianuș ne oferă exact ceea ce are de gând să ne ia înapoi. Mâna lui stângă știe mereu ceea ce face / ce va face dreapta. Cu alte cuvinte, tranzitivitatea e, pentru autorul Ștrumfilor, vehiculul favorit, singurul care l-ar putea duce către el însuși. De aceea ne putem hazarda un pic afirmând că - de la un capăt la altul - cartea aceasta este Ianuș. El este cel dintâi și cel mai
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu din 1942, intitulat Muzica poeziei: "Orice revoluție în domeniul poeziei poate fi, și uneori poate anunța, o revenire la limba vorbită. Această revoluție pe care a propovăduit
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
o ideologie politică de stînga și, pe de altă parte, nu orice poet care vorbește pe înțelesul tuturor este prin definiție un democrat". Dar aci, se cuvine a remarca noi, demersul eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
deconstructori și niște parodiști ai limbajelor poetice care-i preced, mai susține Gheorghe Crăciun. într-un poem astăzi celebru, O seară la operă, Mircea Cărtărescu parodiază toată poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui homo lingvisticus? Cu atît mai vîrtos cu cît "optzeciștii nu mai pot lua în serios nimic din toată mitologia poeziei moderniste". Așa încît între predecesorii acestor poeți se cade să-i amintim pe linia
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
rasului. Din oglindă îl privește de data asta Fred Astaire, drept care bate un step scurt - folosindu-se de papuci - și fredonează Puttin’ on the Ritz. Un logician pedant - care mai e și cinefil pe deasupra - ar putea obiecta, în baza principiului tranzitivității, că Woody Allen și Fred Astaire nu prea seamănă între ei și că, prin urmare, Lionel nu poate semăna cu ambii. E adevărat: cu Fred Astaire doar se autosugestionează că seamănă! Pe ce se bazează? Despre Lionel Pe Lionel nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la bun Început, ci deoarece, faptul l-am aflat de la unul din ei, nu-și Închipuiau că Ruba e În stare să deseneze, cromatic și volumetric, configurațiile contingentului. Cu poezia, e alt ceva: ea are un limbaj propriu, diferit de tranzitivitatea obli ga torie a prozei, iar proza, oricît de interiorizată ar fi, are nevoie de epic, de concretul existenței reconstruite, recolo rate cel puțin În convențiile sale elementare. Or, potrivit lor, poate R.S.R. să ofere mai mult decît o imagine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fie substituită o alegere care ameliorează satisfacția tuturor sau ameliorează bunăstarea unora fără să o afecteze pe a altora; Postulatul nr. 2: Absența dictaturii. Nici un individ și nici un grup de indivizi nu-și poate impune preferințele colectivității; Postulatul nr. 3: Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
volumul cu ilustrații de G. Zlotescu, scos de Naționala Gh. Mecu în 1943, e reorchestrarea, pentru altă mamă, a cîntecului de moarte nenumită. A presimțirilor, a îndoielilor și, peste toate, a temerii de tot ce alții ar putea afla. De tranzitivitatea unei reflecții, de publicul nepoftit în sala unui monolog fără martori. Șir de mărturisiri usturătoare, față de care empatia imposibilă l-ar împinge pe orice spectator la nebunie: "E atâta nepace în sufletul meu/ bătut de alean și de umbre cuprins
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]