90 matches
-
implicate în declanșarea stresului traumatic secundar este primul pas în prevenție și vindecare. În evoluția sa fenomenul a fost descris printr-o varietate de termeni și teorii: victimizare secundară (Figley, 1982), stres traumatic secundar (Figley, 1983, 1990; Stamm, 1995, 1997), traumatizare vicariantă (McCann & Pearlman, 1990), epuizarea compasiunii (Figley, 1982). În afara termenilor consacrați, au existat și alte observații care au descris reacții și contexte similare. Miller et al. (1988) definesc "contagiunea emoțională" ca proces afectiv prin care un individ observând reacțiile emoționale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Până în acest moment, nu există un consens general cu privire la aceste aspecte. De exemplu majoritatea studiilor consideră că istoricul personal traumatogen reprezintă un factor de risc. Cu toate acestea când Schauben și Fraizer (1995) au examinat rolul istoricului traumatogen personal în traumatizarea vicariantă nu au găsit relații semnificative între istoricul personal și simptomele de distres. Discrepanțele în importanța vârstei pentru dezvoltarea simptmelor stresului traumatic secundar, se regăsesc în întreaga literatură de specialitate. Studiul lui Pearlman și Mac Ian (1995) asupra terapeuților specializați
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Courtois (1988) vorbește în acest sens despre "victimizare de contact", iar Mollica, în același an sugerează că terapeuții se "infectează" cu deznădejdea celor pe care încearcă să îi ajute. În ultimii ani etichete cum ar fi "epuizarea compasiunii" (compassion fatigue), traumatizare vicariantă sau stres traumatic secundar încearcă să împartă și să clarifice diversitatea simptomelor ce pot apărea în cazul celor expuși interacțiunii cu victime ale unor evenimente traumatice. Stresul traumatic secundar apare când un individ este indirect expus la traumă prin intermediul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
spiritualitate sau semnificație, în expectanțe, în nevoile de bază precum și în schemele cognitive despre siguranță, stimă, încredere, dependență, control și intimitate. Pearlman (1995) vorbește, de asemenea, despre riscul dezvoltării unei simptomatologii specifice stresului posttraumatic incluzând evitare, imagerie intruzivă și surescitare. Traumatizarea vicariantă are consecințe psihologice profunde și deosebit de detresante care pot dura luni sau chiar ani după încetarea activității cu persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și menționează printre cele
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
materialul traumatizant al clientului. Aceste schimbări în schema cognitivă afectează semnificativ sentimentele, relațiile și viața terapeutului. Efectele acestei rupturi și transformări a schemei cognitive devin dependente de "centralitatea și saliența acestor scheme" pentru terapeut. Imageria intruzivă Memoria specialistului afectat de traumatizare vicariantă va fi alterată, afectat fiind sistemul de imagerie al memoriei. Trăirea unor imagini și emoții dureroase asociate cu amintirile traumatice ale clientului se poate încorpora în sistemul de memorie al specialistului. Această reexperientare sau evitare a aspectelor cu privire la amintirile
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de risc, care determină ca unele dintre persoanele expuse să fie mai vulnerabile decât altele, numeroase studii arată că un istoric de victimizare corelează pozitiv cu simptomatologia traumatismului vicariant. Pearlman și McCann raportează că terapeuții cu un istoric personal de traumatizare sunt mai afectați ca urmare a stresului profesional specific comparativ cu cei care nu au un astfel de istoric. Kassam Adams (1995) arată că istoricul personal de victimizare al terapeuților (în special traumele din copilărie), prezice semnificativ reacția la evenimentul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
însoți instalarea simptomelor traumatismului vicariant. Astfel persoanele care au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de distres mai ridicat atunci când sunt expuse unei noi traume. Exista însă și studii care infirmă importanța istoricului traumatic în dezvoltarea simptomatologiei traumatizării vicariante. Majoritatea studiilor realizate pe tema traumatizării vicariante, la fel ca și în cazul celorlalte tipuri de stres legate de interacțiunea profesională cu victime ale evenimentelor traumatice, au avut în vedere psihoterapeuți, consilieri și cadre din domeniul sănătății mentale. Un
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
care au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de distres mai ridicat atunci când sunt expuse unei noi traume. Exista însă și studii care infirmă importanța istoricului traumatic în dezvoltarea simptomatologiei traumatizării vicariante. Majoritatea studiilor realizate pe tema traumatizării vicariante, la fel ca și în cazul celorlalte tipuri de stres legate de interacțiunea profesională cu victime ale evenimentelor traumatice, au avut în vedere psihoterapeuți, consilieri și cadre din domeniul sănătății mentale. Un astfel de studiu a fost realizat de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
zece participanți au trăit schimbări negative pe termen lung ale schemei cognitive, dar opt din zece au raportat și schimbări pozitive ale credințelor profunde precum și îmbogățire vicariantă, satisfacție și efecte pozitive ale muncii. Doar trei participanți nu manifestau simptome ale traumatizării vicariante. Un studiu major care demonstrează efectele vătămătoare ale traumatismului vicariant asupra terapeuților ce lucrează cu victimele traumei a fost realizat Pearlman și Mac Ian (1995). Autorii au adunat chestionare de la terapeuți ce lucrau cu victime ale evenimentelor traumatice: 136
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
au fost agresate, asistentele resimțeau durere generealizată. Alte simptome comune sunt: greață, insomnie și coșmaruri. Nevoia de suport social și precauția exacerbată sunt, de asemenea, manifestări comune raportate. Farrenkopf (1992) a constatat reacții similare celor trăite de indivizii suferind de traumatizare vicarianta ca urmare a expunerii la victime, în cazul terapeuților ce lucrau cu agresori sexuali. El a adunat date de la 24 de terapeuți ce lucrau cu agesori prin intermediul unui chestionar structurat ce se referea la impactul activității lor profesionale. Mai
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
completeze imageria intruzivă și restul simptomatologiei specifice stresului posttraumatic. McCann și Pearlman (1990) subliniază faptul că aceste efecte afectează toate ariile vieții specialistului, sunt cumulative, și foarte probabil permanente. Diferențe dintre traumatismul vicariant și stresul traumatic secundar Principala distincție între traumatizarea vicariantă și stresul traumatic secundar se referă la bazele teoretice pe care au fost construite cele două concepte. Pearlman și Saakvitne (1995) au pornit de la teoria auto dezvoltării constructiviste care explică impactul traumei prin afectarea dezvoltării psihologice a individului, a
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
modificărilor profunde produse în cadrul sistemului de credințe. Stresul traumatic secundar plasează mai puțină importanță pe context și etiologie. Figley (1995) a afirmat că o singură expunere la materialul traumatic al unei singure persoane poate duce la apariția simptomelor istovirii empatice. Traumatizarea vicarianta apare ca urmare a expunerii cumulative la traumă de-a lungul timpului. Accentul este pus pe felul în care angajarea empatică regulată cu victime a diverse traume, afectează schemele cognitive ale specialistului, identitatea sa, credințele și spiritualitatea (Pearlman & Saakvitne
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Deși Figley menționează uneori diferențele conceptuale generate de teoria constructivistă care stă la baza procesului de traumaizare vicarianta, el nu a precizat în ce măsură este de acord cu ideile avansate de Pearlman și Saakvitne cu privire la distincția dintre cele două constructe învecinate. Traumatizarea vicariantă pornește de la o abordare constructivistă a personalității în dezvoltare care are la baza premiza că sensul și relaționarea sunt părți integrante ale oricărei experiențe umane. Există diferențe și în populația folosită pentru investigarea și dezvoltarea celor două concepte. Figley
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de echilibru, asupra folosirii resurselor externe, autoacceptării, conexiunii și asupra nevoii de a întări ideea de sens, independență și speranță. Figley menționează, de asemenea, tratamentele folosite în intervențiile destinate sindromului de stres posttraumatic. El nu face o referire directă cu privire la traumatizarea vicariantă sau alte tulburări învecinate pentru a preciza în ce măsură strategiile terapeutice propuse în acele contexte sunt eficiente în uzura empatică. Citează adesea intervenții specifice altor tipuri de stres, dar rămâne vag în stabilirea unei identificări terapeutice. Sugestiile sale directe se
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Citează adesea intervenții specifice altor tipuri de stres, dar rămâne vag în stabilirea unei identificări terapeutice. Sugestiile sale directe se referă la simptomatologia intruzivă și evitantă specifică stresului posttraumatic, dar menționează și multiple măsuri de prevenire și ameliorare folosite în traumatizarea vicariantă sau în burnout: formarea pentru înțelegerea riscurilor, suportul social, stabilirea de limite între viața personală și cea profesională, supervizare, terapie personală și educație continuă. În concluzie atât stresul traumatic secundar, cât și traumatismul vicariant se referă la același fenomen
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
asociate cu un nivel scăzut de stres traumatic secundar. Participanții care au ales mai des burnout-ul activ și planificarea raportau mai puține alterări ale credințelor legate de lume și mai puține simptome ale stresului traumatic secundar, un nivel scăzut de traumatizare vicariantă și burnout și mai puține afecte negative. Subiecții au fost rugați să precizeze și alte strategii folosite pentru a face față stresului la locul de muncă. Mai mult de 35% dintre cei interogați au raportat că se angajează în
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Pearlman și Mac Ian, 1995). Birck (2002) a studiat situația clinicienilor care lucrau cu victime ale torturii. A constatat că în timp ce un număr mai mare de ani petrecuți în acest tip de slujbă era asociat cu un nivel crescut de traumatizare secundară, participanții cu cea mai mare vechime în terapia traumei raportau distorsiuni cognitive reduse în aria intimității personale. Chrestman (1999) a constatat, de asemenea, că experiența profesională crescută este asociată cu un nivel scăzut de evitare, disociere, anxietate și simptome
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sexuale. Au constatat că particpanții care aveau un procentaj mai mare de victime în sarcinile de lucru prezentau credințe mai afectate despre sine și despre ceilalți, mai multe simptome ale tulburării de stres posttraumatic, și un nivel mai ridicat de traumatizare vicariantă auto-raportată. Expunerea cumulativă se referă la numărul de luni sau ani petrecuti în slujba clienților ce au suferit traume sau numărul de ore de lucru petrecut cu victime de-a lungul carierei. Wee și Myers (2002) au observat că
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de expunere la detalii grafice legate de abuzul sexual al clienților. Toate aceste variabile au contribuit semnificativ în determinarea simptomatologiei specifice stresului traumatic secundar. Pe de altă parte, variabila expunere, fie ea cumulativă sau curentă, nu a contribuit la determinarea traumatizării vicariante. Impactul expunerii la material traumatic este evaluat și în studiul realizat asupra angajaților din cadrul serviciilor de protecție a copilului realizat de Meyers și Cornille (2002). Specialiștii care aveau o vechime mai mare prezentau o simptomatologie de stres traumatic secundar
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Există însă și studii care nu au obținut un efect semnificativ al variabilei expunere la materialul traumatic. Baird și Jenkins (2003) nu au găsit o relație semnificativă între expunerea crescută la pacienți traumatizați și gravitatea simptomelor de stres traumatic secundar, traumatizare vicariantă, burnout sau distres general. Explicația acestor rezultate ar putea fi includerea voluntarilor în eșantionul studiat. Deși voluntarii interacționau mai puțin cu victimele, ei prezentau un nivel mai ridicat de STS decât angajații cu vechime ce erau expuși sistematic și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în alte studii cu tema stresului traumatic secundar sunt, de asemenea, contradictorii. Numeroși cercetători au constatat ca specialiștii cu mai puțină experiența manifestau mai multe simptome de evitare și intruziune în timp ce vechimea crescută se asocia cu un nivel scăzut de traumatizare vicariantă, anixietate, evitare și simptome traumatice în general (Arvay & Uhleman, 1996; Chrestman, 1999; Pearlman & MacIan, 1995). Există însă și studii care au obținut rezultate similare cu cele din cercetarea de față. Numărul de ani petrecuți, lucrând cu supraviețuitori a diferite
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
141, 171-180, 187-188 T terapie intensivă / 89, 147, 151-155, 181 traumă / 13-17, 19, 21, 25, 27, 30-32, 34, 36, 42, 44, 48-50, 52-55, 61, 63, 81, 100-108, 113, 117-119, 123-125, 157-159, 165-166, 168, 172, 188 traumatism / 13, 52-55, 57-58, 61-65 traumatizare vicariantă / 16, 28, 31, 44, 53-54, 59, 61-65, 81, 112, 117, 121, 123, 161 traumatologie / 15, 25, 27, 58 U urgențe / 31, 84, 96,147-148, 151-155, 160, 174, 181 V vârsta / 16, 43, 89, 115-116, 143, 156, 160, 168, 173-174
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
6. Selectarea unor articole de îmbrăcăminte potrivite - îmbrăcare și dezbrăcare; 7. Menținerea unei temperaturi corporale normale, prin adaptarea îmbrăcăminții și modificarea mediului ambiant; 8. Menținerea curățeniei corporale și protejarea tegumentelor; 9. Evitarea pericolelor din mediul de viață și evitarea rănirii/traumatizării altora; 10. Comunicarea cu semenii prin exprimarea emoțiilor, trebuințelor, temerilor și opiniilor; 11. Practicarea cultului religios la care aparține; 12. Munca, ce dă sens și valoare vieții; 13. Jocul și participarea la activități distractive; 14. Învățarea, descoperirea satisfacerea curiozității și
Prelegeri academice by PAUL BOTEZ () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92376]
-
influențată negativ de următoarele condiții: - perete arterial nativ cu leziuni (gros, friabil cu depuneri de aterom, leziuni intimale, calcificări. Ideal anastomoza se plasează în perete sănătos distal de stenoză) - discrepanță de dimensiuni între conduct și vasul coronar receptor, - ischemizarea sau traumatizarea unui conduct viabil, de obicei autolog, - modul de conservare a conductului, - existența unui flux competitiv la nivelul anastomozei, - lipsa de experiență chirurgicală Tendința actuală este de a utiliza toate avantajele arterelor utilizate ca BAC, în special a arterelor mamare interne
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
mers la 18 luni, primul cuvânt cu sens la 13 luni. Lentoare în gândire, înțelegere și fixează greu noțiunile noi, mai ales la matematică, unde ridicarea de la concret la abstract se realizează cu întârziere și cu multă insistență din partea educatorilor. Traumatizare afectivă prin suprasolicitarea severă privind instruirea și programul de lucru logopedic și școlar impus de familie (factor cauzal - mama). Dezvoltarea psihică se înscrie în limitele largi ale normalului. La probele Borelli - Olèron se clasifică pe locul 19 din grupa fete
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]