3,565 matches
-
se luminează de scânteile focului sacru, ș...ț Și totuși, pe tine te fericesc eu, fiindcă din viața ta trudită se desface cel mai frumos ideal, singurul care poate călăuzi orice societate omenească: ai fost om de omenie! (Însemnările unui trecător, 1911). Unui asemenea gest, astăzi, ar trebui să-i urmeze și o inițiativă de marcare a locului în care, acum 100 de ani, apărea primul volum de versuri al poetului ,pătimirii noastre", recuperarea unei perioade pline în cultura românească din
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului" dormind și lenevind sau, dimpotrivă, sporovăind nimicuri, privind la trecători, răsfoind cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin pentru că banii nu prea ajung. Amîndouă sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată dintr-un soi de masochism vanitos, cînd revolta snoabă e concurată de blazare
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
edițiile ultimilor 15 ani am putut distinge și o componentă socială, aspect cu care nu poți să nu fii de acord; tinerii au fost admiși fără restricții în sala de concert. A reușit marele experiment socio-cultural care este ,Piața Festivalului". Trecătorul aflat întâmplător în preajmă nu și-a continuat cu indiferență drumul. A zăbovit în preajma tinerilor muzicieni performeri. I-a ascultat. A întârziat la standul cu cărți, cu CD-uri, a vizionat un film muzical. în mod evident a primat conștiința
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
mi-a picat nici diplomă și parcă am ceva ce și-ar dori și ei. mă simt un om liber!! asha că am descoperit cu bucurie în primăvară, venind în vacanță din depărtări, ca vecinii strâng veseli ce mai aruncă trecătorii în grădină. după care mi-au marturist ușor stigheriti că au cugetat asupra ideii de a îmi copia din preocupări. deci se poate!!! p.s. ce faceți voi e treaba serioasă, organizată și care sper să trezească din amorțeala nația la
Gunoiul, ultima frontieră by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82738_a_84063]
-
în vârstă cântă fado acompaniata de un chitarist. O fac pentru ceva mărunțiș. Un domn bine îmbrăcat se oprește lângă ei și cântă în duet cu bătrânica. Doamna care îl însoțește pare soția lui. Are un baș care atrage toți trecătorii. Cântecul e un dialog între o mamă și fiul ei. Pare ceva în genul “și George nu mai vine”. Nu-i nevoie să înțelegi versurile. E doar un sentiment crâncen care se transmite dincolo de barieră de limbă. E trist. E
Fado impromptu la Lisboa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83002_a_84327]
-
lui Decebal, intenționează în schimb să-i facă una lui de Gaulle. Bucureștiul n-are o statuie a lui Traian, dar se mîndrește cu un bust al lui Atatürk. Fondatorul Turciei moderne, spoit din belșug cu smoală, se încruntă la trecătorii de pe Calea Victoriei mai aprig decît Baiazid la negocierile cu Mircea. Un veritabil suprarealism combinatoriu pare să prezideze selecția subiectelor și, uneori, așezarea lor în spațiu. Tradiția jocului cu mărgelele de bronz n-a fost instaurată de regimul comunist și n-
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
Șoseaua Kisselef, spre a ajunge după '90 în cimitirul militar de la Pipera, soclul pierzîndu-se pe parcurs. Ceva asemănător a pățit, nu demult, și statuia lui Caragiale. Lucrarea sculptorului Constantin Baraschi zăbovise cîteva decenii în curtea editurii "Cartea Românească", ascunsă privirii trecătorilor de ghirlandele viței sălbatice, deși preferințele celui eternizat în bronz ar fi impus mai degrabă hameiul. Gurile rele spun că fusese, la origine, o statuie a lui Lenin, căreia autorul i-a înlocuit capul după ce ratase comanda inițială. (Cazul n-
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar pentru o clipă pentru că pufnea imediat în rîs, își scotea imediat ochelarii negri și se uita după femeile frumoase ale orașului". în final, o carte decepționantă pe ansamblu, aflată nu atît sub luminosul semn al
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Constantin Țoiu În fața muzeului Cluny, peste drum de Sorbona, pe Rue des Ecoles, Montaigne stă picior peste picior surâzând ironic la trecători. De fapt, nu ironic, mai mult o privire acută de om de lume. Știu că dacă îi mângâi vârful papucului revii în acest loc... Cum aș atinge butonul unei sonerii, apăs cu degetul arătător vârful de bronz al papucului auriu
Reflexe pariziene (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14927_a_16252]
-
nu-i întreba nimic pe tinerii întinși pe spate, direct pe piatra ascuțită, și distribuind, de la orizontală, reclame pentru un spectacol; sau pe bebelușul care se tîrăște pe burtă, pe trotuar, în timp ce mama și tata cîntă și dansează pentru cîțiva trecători receptivi; sau pe domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
cu cântări". Haina cea nouă e oferită de Șerban Foarță, în linia îndemnului lui Joachim du Bellay - �așijderea, orice vechi cuget, nou să-l facem", unor piese celebre precum Zâna, Silful, Bunica, Uriașul, Logodnica toboșarului, Cei doi arcași, La un trecător, Vânătoarea burgravului, Legenda călugăriței, Hora Sabatului ș.a. .... scoțând în lume un Hugo nici prea retoric, nici prea pletoric, cu sclipiri funambulești, cu exerciții acrobatice de rime rare, cadențe �brevilocvente", jocuri de cuvinte ca niște mordente care decorează - pentru pura desfătare
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
o lumânare lângă rude și apropiați: Hai acasă, hai cu mine/ Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci de drum./ Munți și vai, munți și vai/ Mori de vânt, râuri repezi, trecători/ Ne aștepta mama, tata/ Prieteni dragi, frați și surori. Hai acasă! Dar marea dilemă este când? Când, oare spațiul mioritic va intra În normalitate, cu politicieni pe măsură, demni și onești? Octavian Paler afirmă cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Român unde răsfoiesc încet și savant paginile, memorînd, cît pot, adică două-trei rețete. Pînă se va epuiza tirajul. Cînd eram pe culmile elogiului și plescăiam pofticios, dar rafinat, opresc mașina la culoarea roșie a semaforului și îmi învîrt ochii după trecători. Din Maternitatea Polizu ieșeau precipitat doi bruneți ajunși: două haine de piele, negre, atîrnau pînă în pămînt. Deși puțin demodate. Mergeau ușor aplecați pe spate, gesticulînd cu ghiulurile prin aer și pășind nepăsători prin băltoace cu pantofii de lac și
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
în maiou, sau chiar gol până la brâu, să-i poată fi admirați bicepșii puternici, și mergea la o berărie din apropiere. Aici se îmbăta și provoca bătăi, din care ieșea întotdeauna învingător. Stătea cu orele în fața porții, legându-se de trecători. Printre noi circulau legende despre forța și faptele lui glorioase. Familiile cele mai numeroase, precum și cele cu scandalagii, locuiau în subsoluri. Între ele se iscau adesea adevărate bătălii, în care, uneori, întreaga curte trecea de o parte sau de cealaltă
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cozi... Mă înfioram că acești oameni au, totuși, puterea de a se sustrage prezentului. Mă revoltam. Acum nu mă mai mir de nimic. Nici de faptul că pe lîngă puținele rude cu colivă și pachete se mai numără doar cîțiva trecători nostalgici. Ca mine. Așteptările au fost mari, dezamăgirile și mai mari. În toți acești ani. Nu putem face abstracție însă și de lucrurile formidabile întîmplate, de libertatea de a ne exprima, de a ne asuma responsabilități, de a crea, de
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
bună strategie a ispitei olfactive: pun mostrele în stradă, în fața magazinului, de pildă un Caron și un Gucci-Envy, dar sub o raclă de sticlă, ca-n povești; printr-un sistem de tuburi invizibile cu buton exterior, aroma aurie comunică cu trecătorii și-i învinge. (în alte țări, mostrele stau într-un coș, tot pe stradă, dar însoțite de un bilet, "Vă rugăm nu furați exponatele, mai sînt și alții care doresc să le încerce!", sau le leagă cu lănțuguri dizgrațioase, ca
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
norii sîngelui/ anunță furtuna. în față e zidul pe care suie lăurusca. pe cea mai mare parte a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
a feței mele crește pămînt" ( crește pămînt). Voind și izbutind a face o figură de monstru, nu poate decît a-i "speria" pe trecători, atît de mult încît li se întipărește în memorie cum un coșmar: "am observat că sperii trecătorii întîrziați/ cu paloarea chipului meu de femeie înecată/ se trag brusc în lături ca dinaintea fericirii să fie ochii mei/ atît de cinici să-i umilească fruntea mea atît de mult?/ e sigur oricum că nu mă uită nici în
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea totul, avea iubire, avea talent, era frumoasă, și veselă și sfâșiată de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
care se întoarce, grabnic, la Sibiu. Singură în holul unei gări incredibil de neprimitoare. Sînt împodobită ca un pom de Crăciun. Nu mișc. Am stat mai bine de o oră în picioare, paralizată de frig și îndelung studiată de privirile trecătorilor. Făceam parte deja din décor. Un aurolac a încercat să lege niște vorbe, m-a ciupit oarecum de fund și m-am bucurat că nu a făcut, în cele din urmă, pipi pe mine ca pe o statuie în mărime
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
o firmă pe care scrie "Servicii funerare". Am fost crispat tot timpul. Într-un fel e un noroc că n-o vedeți. - Da, dar am văzut-o într-o vreme...Ce poate să sugereze o asemenea firmă? Că oamenii sunt trecători, că și eu sunt un om trecător, că trebuie să-mi trăiesc viața intens, atâta cât mai pot, și să mă folosesc de fiecare clipă ca să scot ceva din ea. Nu-mi gândesc viața prin referință la moarte ca la
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
fort după lupta ce se purtase cu o zi în urmă. Cînd, la sfîrșitul primului roman, același Athos pleacă să îl găsească pe călău, în plină noapte, peste o apă, după ce a ezitat la o răscruce și a întrebat trei trecători pe unde să o ia, e limpede că povestirea se transformă într-un basm inițiatic. Sînt mult prea multe semne spre a putea fi ignorate. În După douăzeci de ani, narațiunea face două bucle mitice. Prima: întrevederea dintre Athos și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
o șaretă, iar Christos, înhămat, asudă și gâfâie de atâta efort. Pentru a avea o idee despre tonul revistei, iată de pildă cum descria aceasta o manifestație la Madrid, în cursul căreia muncitorii îi atacaseră violent pe niște preoți, rănind trecătorii și spărgând vitrinele: " Ieri după-amiază, un grup de muncitori mergeau liniștiți pe strada Montera, când au văzut doi preoți coborând pe trotuarul celălalt. În fața acestei provocări..." Am citat adesea acest articol, ca excelent exemplu de "provocare". Nu mergeam la Calanda
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
îndoială, fie și literal? Dar tocmai aceste două elemente nu se regăsesc în mentalitatea plagiatorului. Pentru el, nu există nici umbră de respect pentru textul pe care-l reproduce aidoma. Îl consideră un banal bun comun. Un izvor din care trecătorii beau apă fără să ceară voie și fără să plătească. Nici vorbă de prestigiu ori de exemplaritate. Din contra, un simplu buzunar al nimănui în care nu e interzis să vîri mîna pînă la cot. În al doilea rînd, reproducerea
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
instaurând o ordine poetică în răspăr cu logica mundană. Privirea se focalizează adesea asupra amănuntului minimalist, pentru ca, în momentul următor, să se deschidă spre spații largi, necuprinse, cu un firesc aproape ludic: „Trebăluiește prin parc/ un copac cu șorț/ un trecător se urcă-n ceruri/ contemplă acolo o singură clipă/ după care o uită/ în zare peste Jiu/ o coamă de lebede” (Trebăluiește prin parc). Ecouri pencilinsoniene răzbat din poeme precum Ars poetica, unde abstractul capătă concretețe și inefabilul devine o
De vorbă cu… by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13468_a_14793]