229,903 matches
-
lenjerie de damă: Klimt și Mozart. Căutăm înnebuniți o cartelă de telefon. Trebuie s-o găsim pe doamna Schaffhauser, atașat cultural la Ambasada României, organizatoarea Serii de poezie tînără românească din cadrul Institutului Cultural Român la Viena, ca să stabilim programul. Timpul trece, nervii ne sînt întinși la maxim. în sfîrșit, stabilim un contact. Aflăm că textele noastre nu au ajuns la actorii vienezi. Mîine avem lectura și constatăm amuzați că sîntem șase personaje în căutarea unui actor. Programul serii noastre se intitulează
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
în inima spectatorilor, stîrnind lacrimile unor spectatoare italiene. 30 de minute pauză. Două soprane dramatice în rochii de seară foarte decoltate fac să zornăie ferestrele sălii, devenite neîncăpătoare pentru un volum de decibeli de un asemenea calibru. După hopul muzical trecut cu brio în strigătele de bravo-bravissimo ale unor veritabili melomani, a doua parte a recitalului a fost susținută de poeții Claudiu Komartin - dicția lui românească impecabilă a implementat în memoria multor spectatori, cel puțin pentru o seară, versul: ,nici hrană
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
poeții Claudiu Komartin - dicția lui românească impecabilă a implementat în memoria multor spectatori, cel puțin pentru o seară, versul: ,nici hrană, nici sex, nici durere, nimic nu este vreodată destul". Elena Vlădăreanu cu Europa-10 cîntece de moarte a făcut să treacă prin inimile româno-vieneze un curent incendiar, iar Bobiță al nostru, alias Constantin Virgil Bănescu, după un răspicat nu și nu și nu și nu, pe care l-au învățat toți cei de față pe de rost, și-a dus fluierul
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
am dat jos 50 de ani de pe mine, mi-am lepădat pielea. Seara pe Blutgasse (Ulița sîngelui), lîngă casa unde a scris Mozart Nunta lui Figaro, intrăm într-un bistrou, bem vodkă. Adela dansează parșiv-lasciv... n-aș fi crezut. Elena trece de la plîns la rîs ca norul deasupra Stephansdomului: vrea Ribiselwein (Vin de coacăze). Teodor tace întunecat ca Părintele Serghie. Claudiu e un apaș. Bobiță mănîncă ștrudel cu mere, garnisit cu sos de vanilie ,Nu-i așa că nu sînt grăsuț?" întreabă
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
lecturi. Apariția lui avea ceva din frumusețea unui ,dieu en crepuscule", cum mi-a venit să-i spun când l-am văzut la aeroport. ,Zeul în crepuscul" era ajutat de un post autohton de televiziune, două seri mai tîrziu, ,să treacă ecranul" ca adorator al Shakirei. Asta era, pentru jurnaliștii noștri și pentru o nouă generație de necititori, Vargas Llosa. La conferința de presă de la Institutul Cultural Român, cea mai bună întrebare pe care cei din sală au reușit să i-
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
îndreptăm spre hotel. E seară și ploaia, care nu contenește de trei zile, a încetat. Îl ajut să scoată din mașină darurile primite de la cititori: cărți, broșuri, reviste... Se pare că cititorii dumneavoastră sunt toți autori, îi spun în timp ce-i trec pungile de plastic. Bănuiesc că o să le lăsați pe toate la hotel." Se animă brusc și îmi povestește că în timpul vizitei lui Evtușenko în Columbia toți poeții columbieni au ținut să-i dea cadou acestuia un volum de versuri cu
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
vin roșu. Simt nevoia să-i mulțumesc, altfel decât printr-o simplă formulă, că a venit. ,V-am privit în toate zilele astea. Cred că aveți tot ce își poate dori un om". Și apoi îi spun ce mi-a trecut prin minte atunci când l-am văzut la aeroport, povestea cu frumusețea zeului în crepuscul. Și deodată, masca superbiei pe care o ținuse trei zile pe chip, masca celebrității sigure de ea, îi cade. Și, cu o tristețe în glas pe
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de inhibiție a existenței profesionale. Extrem de mobil ca artist, cu o mare capacitate de a trece de la o expresie la alta și de la un gen la altul, făcînd cu egală dezinvoltură pictură, sculptură, gravură și arte aplicate, Mircea Bochiș a dovedit că înțelege perfect și importanța artistului ca om de acțiune, ca arhitect și constructor al
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
să fi avut și vreun cap de evreu prin preajmă". Eu însumi am cunoscut evrei de toate felurile: inteligenți, spirituali, sclipitori, plini de umor, generoși, zgîrciți, oportuniști, resentimentari, deschiși spre dialog, chiar și în chestiuni foarte delicate, sau incapabili să treacă dincolo de anumite șabloane de gîndire ori de barajele mentale pe care și le autoimpuseseră. Cum relațiile mele sînt cu oameni, nu cu etnii, pot spune că între evrei, ca și între români, am prieteni la care țin enorm (nu-i
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
cumulul figurativ, descrierea simbolică, suprasemnificarea. Extrem de interesantă este analiza strategiilor, a convențiilor și a inovațiilor prin care descrierea, în esență o pauză narativă, tinde să devină mai puțin artificială, să își justifice prezența în text sau pur și simplu să treacă neobservată; între aceste "trucaje de introducere", sînt amintite "pătrunderea în scenă a unui personaj (eventual chiar naratorul, în textele memorialistice), care intră pe ușă, deschide o fereastră ori (se) privește în oglindă" (p. 108), descrierea balzaciană prin restrîngere de perspectivă
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
introducere", sînt amintite "pătrunderea în scenă a unui personaj (eventual chiar naratorul, în textele memorialistice), care intră pe ușă, deschide o fereastră ori (se) privește în oglindă" (p. 108), descrierea balzaciană prin restrîngere de perspectivă, descrierea ambulatorie, "în care personajul trece prin peisaj, deschide uși ori privește pe ferestre, percepând treptat decorul, din exterior spre interior" (p. 109); descrierea plasată în replica unui personaj, în monologul interior sau în stil indirect liber. Alte tehnici privesc inserțiile descriptive ca formă de focalizare
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
față de România. Faptul că Martha Bibescu ,își petrecea verile" la Corcova, unde și le petrecea și soțul ei ,doar atunci când nu era lansat în cine știe ce aventură în Africa, Iran sau America", adică grosul vieții, e complet neadevărat. Cuplul princiar a trecut de câteva ori în viață pe la Corcova, cea mai mare parte a vieții petrecându-și-o, atunci când se aflau în Țară, la Posada, București ori Mogoșoaia. în privința relațiilor epistolare dintre Marcel Proust și Martha Bibescu, ,vasta corespondență" de care încearcă
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
Exerciții cu spada Să coboare în arenă, să folosească pana ca o armă, să se expună în acest fel batjocurii și trivialității, mijloace din arsenalul dușmanului - pentru această încrâncenare nu avea vocație. Ea va deveni însă a doua natură. Nu trecuseră decât puțini ani de când fusese distins cu Premiul Nobel (1929) și întronat ca succesor al corifeilor Goethe, Schiller, Nietzsche, Hölderlin. În Aula Universității din München (12.04.1934) prezentase prelegerea ŤLeiden und Grösse Richard Wagnersť (Suferințele și grandoarea lui Richard
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
spus. Nu era doar gazetar, corespondent de război, compusese și câteva eseuri și chiar un roman în care istorisea aventurile lui Spartakus și vitejia gladiatorilor. Ce l-ar fi captat probabil pe scriitor ar fi fost ruptura biografică, cum a trecut el de la adeziunea înflăcărată la revoluție până la decepție și întoarcerea armelor. El aspira să dea în vileag o macabră înscenare. Dezgustul pe care-l căpătase față de credința în utopie era cu atât mai adânc cu cât nu-și mai putea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
propus să fie un nou Eckermann. Dacă semnele de autoapreciere T.M. le-ar fi dibuit la alții, aparatul de înregistrat ultraperfecționat pe care-l poseda ar fi lansat semnale de avertisment. Pe cealaltă pantă, a autoreclamei, nu mai e vigilent, trece cu vederea la alții manifestări de lingușeală și servilism. Să efectuăm o demarcare. T.M. știa cine este, ce poteci a defrișat, ce moștenire a lăsat în urmă. Această conștiință de sine nu conține nimic discordant. La el se ivește mai
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
că atunci când face westernuri, Eastwood face loc în peliculă unei dimensiuni supranaturale, în schimb când e vorba de filme de alt gen, se ține cu dinții de realism. Și acum, după lunga digresiune despre paradoxurile carierei lui Eastwood, merită să trecem la analiza ultimei lui pelicule, Million Dollar Baby. După mine, e mai slabă decât Misterele Fluviului, dar e posibil ca asta să se fi întâmplat din cauza structurii aranjamentului de actanți. Aici e triunghiular. Odată stabilit astfel, fiecare personaj aduce o
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Si efectul Baikonur Instrumente care nu sunt, neapărat, pasive, pentru că ele pot părăsi efectul simplu de semnalizare și de comunicare spre a trece dincolo, în zona de investigație și de provocare. Dacă Paula Ribariu nu sistematizează semnale de-a gata, un alfabet inteligibil pentru un partener scontat, atunci ea inventează limbaje proiective, lansează capcane simbolice pentru interlocutori imprevizibili. Dar cum artista manipulează memoria
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat o pîine bună rezistînd prin cultură (un adevărat sport național) și care își va juca și dincolo de mormînt șansa de a se universaliza, fără să-i treacă vreodată prin cap să-și ceară scuze în public pentru contraperformanțele sale literare. Una din grijile lui de căpătîi este să-i împiedice pe alți conaționali să-i ia pîinea asta de la gură, intrînd pe filiera traducerilor. E notoriu faptul
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
Papini & Papini Florina Pîrjol Giovanni Papini e ceea ce se numește un spirit paradoxal, un neliniștit prins între contradicții, un căutător perpetuu al sensului. A fost antinaționalist pentru ca apoi să devină un naționalist înfocat, a trecut de la agnosticism la catolicismul cel mai fervent, a scris o viață a lui Iisus (Storia di Cristo, 1921), dar și un manual de ,diabologie" (Il diabolo. Appunti per una futura diabologia, 1953). A pus umărul la propășirea mișcării de avangardă
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
totalitate asupra acestei identificări, nici un argument hotărâtor nu a fost totuși adus pentru invalidarea ipotezei, cea mai recentă poziție aparținând lui Jan Ziolkowski, în studiul său ŤLost and Not Yet Found: Heloise, Abelard, and the Epistolae duorum amantiumť, apărut anul trecut în Journal of Medieval Latin. În cazul în care acceptăm că cei doi corespondenți sunt Abélard - unul din cei mai reprezentativi și influenți intelectuali ai Evului Mediu - si Héloďse - femeia care a ieșit, prin inteligență și erudiție, din tiparul medieval
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
conferința. Doamne ajută!" Am intrat în scenă și m-am apropiat de rampă. Am găsit exagerate aplauzele cu care m-a primit publicul. În fond, nu făcusem încă nici o acrobație, nici un număr de prestidigitație sau de telepatie. (Astăzi, după ce au trecut peste trei lustri, încep să suspectez că înainte de a intra în scenă schimbasem deja mesaje telepatice cu o bună parte din auditoriu.) De la galerie a izbucnit deodată un strigăt care m-a surprins: ,Trăiască Luis Carlos Prestes!"(revoluționar brazilian, n.n.
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Constantin Țoiu Sărbătorirea pe care Consiliul Europei a propus-o în anii trecuți pe tema Europa, un patrimoniu comun, a avut loc la Sibiu, în orașul scump nouă, de la poalele Munților Cibin, unde Apusul a implantat la începutul Evului Mediu cea mai puternică și harnică și prietenoasă colonie germană, pe meleagurile, putem să
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
Zero umor situațional, totul e verbal, zero nuditate sau limbaj vulgar, se vorbește încă în RP (received pronounciation, cea mai curată și mai literară variantă a englezei vorbite), nici urmă de accent cockney. Cu câțiva ani înainte, serialul comic TV trecea printr-o revoluție. Șase genii comice (scuzați tonul panegiric, dar odată ce veți vedea, veți înțelege la sigur), ale căror nume merită să le menționez: Graham Chapman, John Cleese, Eric Idle, Michael Palin, Terry Jones și Terry Gilliam. Probabil ultimul, singurul
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
pe crucea dezgustului și îți spui că viața e cruntă, oribil de cruntă, de o atrocitate fără capăt și fără leac, și repeți asta mereu, pînă la istovire și pînă la resemnare, fără să-ți dai seama că deja ai trecut într-o stare care e opusul oricărei resemnări, dar și al oricărei ,gîndiri pozitive". Și astfel, deși disperat și căzut de tot, începi să ai o certitudine clară, certitudinea că viața asta e absurdă, de o absurditate clară, completă și
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
ajunsese la această idee pe calea livrescă a lecturii sau în urma meditației trăite în orele de singurătate. Așadar, nu o intuiție subtilă a cărei expresie seducătoare era ,sentimentul dezastrului" îi oferise ideea, ci constatarea rece că, în acea epocă, România trecea printr-o nenorocire fără precedent. În anul 1944, 38% din teritoriul țării se afla la vecini, iar perspectiva invaziei rusești împrumuta viitorului tenta unui pogrom previzibil. În sufletul tuturor se așezase deznădejdea. Ca tonus psihic, românii se aflau într-un
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]