29 matches
-
părintele picturii sieneze și împreună cu alții este considerat fondatorul artei europene. A fost angajat de-a lungul întregii sale vieți pentru a realiza multe lucrări importante în clădirile guvernamentale și religioase din Italia. Lui Duccio îi sunt atribuite crearea stilului Trecento, fondarea Școlii Sieneze și contribuții semnificative la stilul gotic sienez. Duccio a început să elimine liniile ascuțite ale artei bizantine și a rotunjit formele. A utilizat modelarea (jocul culorilor închise și deschise) pentru a dezvălui personajele de sub draperia grea iar
Duccio () [Corola-website/Science/329182_a_330511]
-
cu totul mecanică, provocând la lucrătorul ei transpirație și oboseală trupească"). Rămâneau mai aproape de "adevărul efectiv al lucrurilor" tratatele prerenascentiste (ca al lui Theophilus Presbyter, călugărul german din secolul al XII-lea, sau al lui Cennino Cennini, pictorul toscan din Trecento), în care "rețetele și modelele unesc tehnica și pietatea, morala și estetica"41? Aceasta naivitate instruită este cea a lui Auguste Renoir, când afirmă: "Pictura nu este reverie. Este mai întâi o meserie manuală și trebuie s-o faci ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poenitentiae': Pierfrancesco Foschi's Portrait of Cardinal Antonio Pucci", în The Burlington Magazine, CXXX, 1988, pp. 679-687. Pöhlmann, Robert von, Die Wirthschaftspolitik der Florentiner Renaissance und das Princip der Verkehrsfreiheit, (1878), Bonset, Amsterdam, 1968. Quaglioni, Diego, Politica e diritto nel Trecento italiano. Îl "De tyranno" di Bartolo da Sassoferrato (1314-1357), Olschki, Firenze, 1983, pp. 131-146. Ricciardi, Francesco, Ricordi storici, în A. Chiti (ed.), Pacinotti, Pistoia, 1934. Rospigliosi, Giulio Cesare (ed.), Libro A di Richordi di Antonio di Taddeo Rospiglioxi, Mariotti, Pisa
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pp. 88-90, 123-145. Minuti, Vincenzo, "Relazione del commissario Gio. Batistă Tedaldi sopra la città e îl capitanato di Pistoia, nell'anno 1569", Archivio storico italiano, ser. 5, 10 (1892). Molho, Anthony, "The Florentine Oligarchy and the Balìe of the Lațe Trecento", în Speculum, 43 (1968), pp. 23-51. Mollat, Guillaume, "Un Envoi en France de commissaires pontificaux après la restitution d'obédience à Benoit XIII (1404-1405)", în Annales de Saint-Louis-des-français, 6 (1902), pp. 445-470. Morris, Colin, "The Commissary of the Bishop în
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Medieval and Renaissance History, n.s., 7 (1984-1985). Pințo, Giuliano, "Controllo politico e ordine pubblico nei primi vicariati fiorentini. Gli Atti criminali degli Ufficiali forensi", Quaderni storici, nr. 49 (1982), pp. 226-241. ---, "Îl vicariato della Valdinievole e Valleriana alla metà del Trecento: considerazioni sull'organizzazione internă e sull'amministrazione della giustizia", în Atti del convegno șu i comuni rurali nella loro evoluzione storica con particolare riguardo alla Valdinievole, Comune di Buggiano, Buggiano, 1983, pp. 21-28. Pitti, Buonaccorso, "Ricordi", în Mercanti scrittori. Ricordi
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Florenței; totuși, ei nu au spulberat impresia că multe dintre textele timpurii au fost florentine. Probabil răspunsul la această chestiune stă în natură relativ deschisă, competitivă a regimului republican bazat pe familie al Florenței, așa cum s-a format el în Trecento. Acest regim nu a garantat, așa cum a făcut regimul venețian după serrata sfârșitului de secol XIII și începutului de secol XIV, statutul politic pentru un grup predeterminat de familii patriciene 16. El nu a fost nici o aristocrație feudala, în care
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Martines, Lauro, The Social World of the Florentine Humanists, 1390-1460, Princeton University Press, Princeton, 1963. Molho, Anthony, "Vision of the Florentine Family în the Renaissance", în Journal of Modern History, 50, 1978, pp. 304-311. Najemy, John M., "Guild Republicanism în Trecento Florence: The Successes and Ultimate Failure of Corporate Politics", American Historical Review, 84, 1979, pp. 53-71. Pandimiglio, Leonida, "'Pigliate esempio di questo caso'. L'inizio della scrittura di Bonaccorso Pitti", Lettere italiane, 40, 1988, pp. 161-175. Petrucci, Armando (ed.), Îl
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Guy, Paul Orose et să conception de l'histoire, PhD diss., Université d'Aix-en-Provence, 1951. Fasolt, Constantin, The Limits of History, University of Chicago Press, Chicago, 2004. Federici Vescovini, Graziella, Astrologia e scienza. La crisi dell'Aristotelismo sul cădere del Trecento e Biagio Pelacani da Parma, Vallecchi, Florența, 1979. Federici Vescovini, Graziella, and Francesco Barocelli (eds), Filosofia, scienza e astrologia nel Trecento europeo: Biagio Pelacani parmense, Îl Poligrafo, Padova, 1992. Ferrary, Jean-Louis, Onofrio Panvinio et leș antiquités romains, L'École française
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
University of Chicago Press, Chicago, 2004. Federici Vescovini, Graziella, Astrologia e scienza. La crisi dell'Aristotelismo sul cădere del Trecento e Biagio Pelacani da Parma, Vallecchi, Florența, 1979. Federici Vescovini, Graziella, and Francesco Barocelli (eds), Filosofia, scienza e astrologia nel Trecento europeo: Biagio Pelacani parmense, Îl Poligrafo, Padova, 1992. Ferrary, Jean-Louis, Onofrio Panvinio et leș antiquités romains, L'École française de Rome, Romă, 1996. Field, Arthur, "Leonardo Bruni, Florentine Trăitor? Bruni, the Medici, and an Aretine Conspiracy of 1437", în Renaissance
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de 188 de florini. 45 N. Machiavelli, Îl Principe, cap. 20. 46 Reforma din 24 aprilie 1376, publicată în I capitoli del Comune di Firenze, Guasti I. (ed.), pp. 19-21. 47 Ediție critică în D. Quaglioni, Politica e diritto nel Trecento italiano. Îl "De tyranno" di Bartolo da Sassoferrato (1314-1357), Firenze, Olschki, 1983, pp. 131-146. Vezi și A. Marongiu, "Îl regime bipartitico nel trattato șui guelfi e i ghibellini ", în Bartolo da Sassoferrato. Studi e documenti per îl VI centenario, ÎI
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Statecraft în Renaissance Florența, Princeton University Press, Princeton, 1968, pp. 413ff. 30 Ar putea fi dezvoltat un argument de-a lungul unor liniilor similare în privința stabilirii cu puțin timp înainte a unei rețele de "vicariate" teritoriale în dominionul florentin la mijlocul Trecento. A se compară cu: Chittolini, "Ricerche", pp. 299-301; Giuliano Pințo, "Controllo politico e ordine pubblico nei primi vicariati fiorentini. Gli Atti criminali degli Ufficiali forensi", Quaderni storici, n. 49 (1982), pp. 226-241; Pințo, "Îl vicariato della Valdinievole e Valleriana alla
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
compară cu: Chittolini, "Ricerche", pp. 299-301; Giuliano Pințo, "Controllo politico e ordine pubblico nei primi vicariati fiorentini. Gli Atti criminali degli Ufficiali forensi", Quaderni storici, n. 49 (1982), pp. 226-241; Pințo, "Îl vicariato della Valdinievole e Valleriana alla metà del Trecento: considerazioni sull'organizzazione internă e sull'amministrazione della giustizia", în Atti del convegno șu i comuni rurali nella loro evoluzione storica con particolare riguardo alla Valdinievole, Comune di Buggiano, Buggiano, 1983, pp. 21-28; și Augusto Antoniella, "Vicariati e vicari nell
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
University Press, Princeton, 1964, pp. 241-309. 32 A se reține concluzia recentă a lui Alberto Tenenti, Stato: un'idea, una logică. Dal comune italiano all'assolutismo francese, Îl Mulino, Bologna, 1987, p. 43: "nella sensibilità collettiva italiană della metà del Trecento un concetto di `stato' è ormai strutturato e adulto". A se compară, totuși, cu Harvey C. Mansfield, Jr., "On the Impersonality of the Modern State: A Comment on Machiavelli's Use of stato", American Political Science Review, 77 (1983), pp.
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
On the Impersonality of the Modern State: A Comment on Machiavelli's Use of stato", American Political Science Review, 77 (1983), pp. 849-857. 33 Fubini, "Classe", p. 164. 34 Anthony Molho, "The Florentine Oligarchy and the Balìe of the Lațe Trecento", în Speculum, 43 (1968), pp. 23-51. 35 Asupra executivului florentin, vezi Martines, Lawyers, pp. 397ff; și, în general, Harvey C. Mansfield, Jr., Taming the Prince: The Necessary Contradictions of Modern Executive Power, Free Press, New York, 1989. 36 ASF, SDBOPLCMR 2
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Nieuwbeerta, Paul, 1999, „Access to Education in Six Eastern European Countries between 1940 and 1985. Results of a Cross-national Survey”, Communist and Post-communist Studies, vol. 32(4), pp. 339-357. Gehl, Paul, 1993, A Moral Art: Grammar, Society and Culture in Trecento Florence, Cornell University Press, New York. Giddens, Anthony, 1984, The Constitution of Society, Polity Press, Cambridge. Giddens, Anthony, 1991, Modernity and Self-Identity: Self and Society in the Late Modern Age, Polity Press, Cambridge. Gillborn, D.; Youdell, D., 2001, „The New IQism
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
o perioadă anume care să primească atributul de „Renaștere medicală”. De altfel, acest termen, care ar semnifica „redescoperirea culturii clasice din antichitate”, nu poate opera în știință, întrucât multe din datele „clasice” erau fie eronate, fie greșit interpretate. Renașterea din trecento (sec. XIII) sau quatrocento (sec. XIV), evidentă în artă, este destul de anemică în știință. Se mai afirmă uneori că medicina a devenit „științifică” după ce Claude Bernard (1813-1878) a publicat celebra sa lucrare „Introducere în studiul medicinii experimentale” (18). Mai curând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Bizanț adevărata anticameră a picturii moderne primele "portrete" în ceară datează din secolele al VI-lea și al VII-lea chiar dacă Giotto și Piero della Francesca ne ascund Biserica Mănăstirii lui Hristos în Chora din Istanbul. Renașterea italiană începe cu trecento-ul bizantin... Și Sfînta Sofia, cu a sa cupolă centrală cu 40 de ferestre reprezentînd cele 40 de secole scurse de la începutul vremurilor, prin care eternitatea cosmică a lui Dumnezeu vine să se înscrie în integritas saeculorum a lumii create
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și prețuire a discipolilor, de fraternă ocrotire a minților noastre fragede și labile, dornice de modelare. Lider al generațiilor de studenți, Al. Balaci era Profesorul, indiferent că preda celebrul său curs de istorie a literaturii italiene (de la Dante la Tasso, Trecento - Seicento), fie că transmitea în cadrul seminariilor prin secvențe și pilde din viața și opera marilor figuri literar-artistice italiene, românești, și cu precădere occidentale nepieritoarea lecție a acestora în superbe expozeuri comparatiste. Al. Balaci a fost nu numai Profesorul și Eruditul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ceilalți. Despre diversitate. Traducere de Alex. Vlad. Institutul European, Iași, 1999, p. 520 și urm. 8. Din bogata bibliografie pe această temă, v. Fred Bérence, Boccaccio sau spovedaniile unui fiu al secolului al XIV-lea, în „Renașterea Italiană”, vol. I. Trecento, Primăvara Renașterii, trad. Maria Carpov, Ed. Meridiane, București, 1969, p. 160 și urm. 9. V. Capitolul III. Basmele și poveștile. 10. Este vorba de versiunea apărută la Ed. Univers, București, 1974, p. 11 și urm., trad. de S. Recevski, versiunea
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
primul care,-n De vulgari eloquentia, clasifică limbile în funcție de particula afirmativă "da". Conform acesteia, un idiom aparte e cel tedesc (sau, cum îi spunem noi, germanic), în care "da"-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante... Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar în germană, este ja) comportă numeroase versiuni vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte, acest catren ocazional al lui Ion Barbu (în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Lucia Battaglia Ricci, profesor titular la Università Roma III, apoi la Università degli Studi din Pisa, este o autoritate în materie de literatură medievală și de raporturile dintre beletristică și artele plastice. Autoare a antologiei Novelle italiane. Il Duecento. Il Trecento (Milano, Garzanti,1982,1989, 1995) și, între altele, a volumelor Dante e la tradizione letteraria medievale. Una proposta per la ‘Commedia’ (Pisa, Giardini,1983); Ragionare nel giardino. Boccaccio e i cicli pittorici del ‘Trionfo della Morte’ (Roma, Salerno Ed.,1987
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
aceasta este o legendă mistificatoare. Fiindcă fiecare l-ar putea afla. Despre racla Magilor se spune că e îngropată în zidul catedralei de la Köln. Și acolo trebuie s-o și lăsăm. 3. Ar mai fi și frescele din Duecento și Trecento. La Assisi, în catedrala cea cu trei etaje a Sfîntului Francisc, mi-am dorit, cîndva, demult, să mă fac frescă. Să rămîn - sau să fi fost - etern acolo (e același lucru) pe un perete de Ev Mediu, aparent lipsit de
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
cîndva, demult, să mă fac frescă. Să rămîn - sau să fi fost - etern acolo (e același lucru) pe un perete de Ev Mediu, aparent lipsit de perspectivă, care, pentru mine, nu avea două dimensiuni, ci patru. Cred că și în Trecento, frescele și veșnicia încă mai aveau patru dimensiuni sau chiar mai multe. Perspectiva era în cotidian și contingent. Frescele erau un simulacru - și o urmă - de eternitate. Evul Mediu nu e doar la mijloc între antici și moderni, între păgînism
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
la fel și privitorii. Iar de acceptăm că orice scriitură este, în variate grade, autobiografică, de ce nu ar adopta și orice receptare această mască? De altfel, în muzică, barocul - și chiar emblematicul concetto - a fost inventat tot pe la fine de Trecento. Johanes Ciconia, Carmina Burana sau Libre Vermeil de Montserrat stau mărturie, între atîtea altele. Poate că, pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
cultură a băncii. Lucru inteligibil, dacă ne raportăm la Sienna, la Florența, la marile opere care fixează o etică a băncii; nu aceea a micii speculații, ci aceea a bunului guvern, cum spun picturile lui Simone Martini de pe ziduri de Trecento, din cetatea sa natală. Asta ne situează pe un plan de exigență față de noi înșine, care să ne vină din istoria cea mai înaltă. Pentru că, altfel, rămînem năpădiți de irațional, împiedicați în iluzoriul bulei de speculație irațională ce poate cuprinde
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]