11 matches
-
mă recunosc” (Copac). Florentin Adrian Maftei (România, poet, prozator, publicist) a scris dintotdeauna despre oameni, locuri, întâmplări și fenomene. Poeziile Domniei Sale sunt ca un adevărat îndemn ce orientează ființa umană numai către acțiuni pozitive: „Când Steaua strălucește noaptea plină/ Zgârcit tremol din bănuit colind,/ Te afle gândul drag ce blând alină/ De dor și vis, speranța dăruind.” (Colind?). Galina Martea (România, dr., acad., poet, prozator, publicist, savant, pedagog notoriu din Basarabia, academician de onoare al învățământului universitar) se manifestă în creațiile
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
mă recunosc” (Copac). Florentin Adrian Maftei (România, poet, prozator, publicist) a scris dintotdeauna despre oameni, locuri, întâmplări și fenomene. Poeziile Domniei Sale sunt ca un adevărat îndemn ce orientează ființa umană numai către acțiuni pozitive: „Când Steaua strălucește noaptea plină/ Zgârcit tremol din bănuit colind,/ Te afle gândul drag ce blând alină/ De dor și vis, speranța dăruind.” (Colind?). Galina Martea (România, dr., acad., poet, prozator, publicist, savant, pedagog notoriu din Basarabia, academician de onoare al învățământului universitar) se manifestă în creațiile
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
nevinovate Cad frunzele pe lezpezi de tăcere Și-n drumul lor recheamă infinitul Rămân apoi de stana, fără vrere, Cănd “amintirea”-și caută iubitul Ades sub razele ce își măsoară Trecutul, calculat în ani lumină, Răsună în neștire o vioară- Tremolul ei apune în surdina Aleargă-n toamnă frunzele pierdute De gânduri și visări la lungi popasuri La poarta depărtării nevăzute Sporovăiesc chemările de glasuri Nici nu mai știu ce anotimp mă ține Să dau trăirilor și foc și viața A
ÎN PRAG DE TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1444745031.html [Corola-blog/BlogPost/380620_a_381949]
-
voinței de demnitate și încredere în victoria noastră asupra sorții. Partea finală a romanului, Apusul, se încheie cu imaginea simbolică a dârzeniei țăranilor, care speră într-un „Sisif fericit” (A.Camus). Deși sumbru, tragic, acest final nu e lipsit de tremolul speranței într-un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît de suspectă, cu o slăbiciune de refuz acceptabilă doar la o curtezană, de ochiul bulimic al lui Caragiale și de limba lui robespierriană. Poate fi socotită această alăturare o simplă
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît de suspectă, cu o slăbiciune de refuz acceptabilă doar la o curtezană, de ochiul bulimic al lui Caragiale și de limba lui robespierriană. Poate fi socotită această alăturare o simplă
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie, de hașură compactă și linie în tremol. Casa lui Bacovia este o aglomerare ilizibilă de planuri și de volume, un fel de cazemată pustie, vegheată doar de un copac solitar, mumificat și el. în două ipostaze este invocat Lucian Blaga, prin casa din Lancrăm mai întîi, un
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință atît de suspectă, cu o slăbiciune de refuz acceptabilă doar la o curtezană, de ochiul bulimic al lui Caragiale și de limba lui robespierriană. Poate fi socotită această alăturare Brâncuși-Caragiale, o
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
să-mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l-am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. CÎnd am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s-a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cînt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cîntam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să‑mi susțin examenul de bacalaureat. Doi ani am frecventat și cursuri de vioară la Școala de Muzică, unde l‑am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se transformă Într-un vaer, pierzându-se treptat și prăbușindu-te În gol prin Întreruperea studiată a melosului retoric. Odată Început discursul, Înfățișarea fizică a omului se estompează, se șterge, totul reducându-se la gestul Înaripat al mâinii și la tremolul sfâșietor al vocii. Genialul Călinescu cântă la o uriașă orgă a ideilor, cutremurându-mă ca și cum aș asculta muzica lui Bach. Coborând de pe podium, profesorul ne zâmbește ironic și complice, se miră odată cu noi de cele Întâmplate și ne face șugubăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]