431 matches
-
pasiune. Moarte, ritm. Libertate. Frumusețe. Adevăr. Dragoste. - Clișeizat. Demonetizat. Cum este construit acest edificiu despre care însuși regizorul afirmă: "Noi am vrut să folosim tehnicile moderne de realizare a efectelor vizuale pentru a crea nu perfecțiune, ci imperfecțiune. Simulînd filmările tremurate și imperfecte (...) am sperat că publicul va acorda mai multă credibilitate lumii recreate de noi"? Printr-o combinație seducătoare de artificiu declarat, asumat și kitsch aparent. Cu siguranță aparent, deoarece cel real se ia în serios și este cît se
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni precum „patriotism civic” ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului, trebuie să rostești cu voce tremurată numele lui Ștefan sau Mircea, al „Crăișorului” Iancu, al lui Decebal sau al altor embleme ale neamului pentru a fi luat în seamă. Eternul caz Vadim, preșul de care iliescienii s-au folosit ani de zile pentru a-și compromite
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
câteva inimi exaltate deschiseră topice pe forumuri și chiar liste de susținători ai ideii. Și în timp ce Primăria cheltui o groază de bani să șteargă textul de pe fața netedă a blocului de marmură, Leonard își termină filmul, care arăta câteva imagini tremurate și cețoase, despre oamenii îngenuncheați în fața unui bloc de marmură. Nu se înțelegea mare lucru, nici măcar textul pe care îl scrisese cu atâta participare, nu se vedea, iar ploaia aurie părea doar un defect de peliculă. Din toată povestea, al
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
vânzoleala panoramică a stilului tare, inocent dar cu febra propagării a ceea ce este nu ascuns vederii, ci dublat de amprenta mesajului corporal și nu în ultimul rând mesajul de atitudine.El poate fi în interiorul unei sticle sau într-un contur tremurat al mâinii, poate sta în fața aparatului cu aceeași expresie: prelungirea privirii pe linia mediană a fascicolului, prelungirea fascicolului pe retină (A film about his life,Dial 4 cocks 05, Condom, Same). Șira AND ( DNA ) aplicată ca mesaj fotografic nu surprinde
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
dezamăgit pentru că linia estetică propusă este, cred, cea a deriziunii: autorul nu prea se ia în serios și nu face asta pentru că personajul " este o poză, poză în poză, și pentru că aparatul de filmat e atât de performant încât conturul tremurat mai dă și o altă perspectivă decât acea a unei fantome - paralel cu linia marcatoare a străzii dar nu paralel cu propria viziune clasică și (post) modernă (Traffic Situation)
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
împărțit, în 2003 și-n 2004, un asemenea jurnal pe sărite: Memorii din cînd în cînd. Volumul al doilea își ia, în parte declarat, rolul de cap compas. Închide, altfel spus, niște arcuri de cerc, punctate subțire ori trase, ușor tremurat, în cariocă. Insemnate peste rînd, așa cum ies la "scuturat", întîmplările din carte țin de o pan-ficțiune sau de o realitate cam debilă, sprijinită pe manuscrise făcute sul. Am citit, cu alte cuvinte, niște memorii de "autor", nu de "actor
Amintiri cu de-amănuntul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11741_a_13066]
-
președinta Fundației Culturale “Artmedia”, grație căreia publicul timișorean beneficiază de spectacole extraordinare de teatru din țară și străinătate, face cu eleganță și discreție oficiile de gazdă. Împreună cu Denisa Comănescu și Rodica Binder încercăm înaintea spectacolului să creionăm din cîteva linii tremurate portretul interior al Aglajei. Cîtă aproximație. De ce nu putem înțelege nimic decît raportîndu-ne la noi? În sală sînt toate locurile ocupate, se recurge la strapontine și trepte. Stau la balcon între Rodica Binder și Ludwig Metzger, realizatorul filmului pentru televiziune
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
am putea face altceva? Dar Desideriu "...descoperi, în acea trecătoare clipă a trezirii din leșin, lumea cu splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n conturul ușor tremurat al unei sexualități virginale, al unei pudori atacate de marile taine, feminitatea aceea copleșitoare a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un ecou, Să mă ascund,dar unde! Citește mai mult ASCUNZISURIM-ascund în tremuratul frunzelorSi-n prima șoaptă a vintului,M-ascund după un fir de iarbă,ce-mi răsari în caleSa nu mă mai găsească ,să nu mă mai doboare.M-a țintuit vicleana de aducere aminteCind se-nchisese rană ce mi-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
așa s-ar putea continua cu fiecare scriitor în parte, înlăuntrul acestei expoziții exemplare, atît de generos împărțită între prietenii artistului. Pentru că ea, la urma urmelor, chiar asta este: un portret, o reflectare, un chip de lumini și de umbre tremurate: al artistului care nu mai este, dar care devine acum o prezență aproape tactila, al scriitorilor ca indivizi și ca grup și, finalmente, al unei Prietenii absolute care, pe nesimțite, face posibilă comunicarea firească a lumii de aici cu lumea
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
să îl lase în pace. Numai că Fotache deja scosese vioara, și-o potrivise sub ureche, își frecă arcușul cu degetele îmbibate de sacîz și fără să îl asculte pînă la capăt pe Țepordei începu cu oarecare timiditate, cu voce tremurată ca și cum ar fi încercat cuvintele: Foaie verde, foi de viță, Am să cînt de o domniță Care Hannah se numește Dă Doamne de-o ocrotește Că e fată din popor, Din poporul muncitor, Din poporul muncitor, măi...! Aici Țepordei conveni
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
pentru că nu are nimic care s-o individualizeze, e doar oglinda felului în care bucățica de moștenire mateină pe care autorul și-o arogă a fost călcată în picioare grosolan. Nu rămîne din ea decît o schemă vagă, în tușe tremurate, caricaturi ale personajelor din Craii..., goana după o atmosferă ce se vrea creată pe principiul cantității, cînd tocmai calitatea, precizia dozajului sînt cheia. Pitorescul se transformă în obscenitate stilistică. O verbozitate aiuritoare, metafore aruncate cu toptanul în ochii vertiginos obosiți
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
idioții cu lacrimi veritabile în ochi. Pe noi, cei mai apropiați ai defunctului, ne-a durut tare imaginea asta, a deznădejdii plecată dintr-o prietenie curată, și sufletele ne-au lăcrimat odată în plus. Atunci a rostit Livu, cu glasul tremurat, cuvintele lui de despărțire pentru cel dispărut: —Acuma, Oane, eu plec și te las aci, în copârșeu... Ce să-ți mai spun?... Să fii sănătos, măi Oane!... a oftat de s-a auzit din cer, și-a suflat zgomotos nasul
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
caracterizează cu manifestări complexe, în care pericolele numai sunt mamuții sau tigrii, ci evenimente, cum sunt accidente, agresiuni stradale pînă la ....apariția în fața unui public sau TV. Dar mecanismul a rămas acelaș (din dotare) cu manifestare variată de la roșeață, bâlbîială, tremurat, etc pînă la indiferență. Există un prag de declanșare al emoției, mult variabil individual, astfel că sunt mulți, duri, care au nevoie de emoții (senzații ) tari. Îi recunoști în trupe de elită, cascadori, dar și la politicieni, etc Desigur, manifestarea
EMOȚII, EMPATIE ȘI INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380099_a_381428]
-
VIEȚI RISIPITE, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016. Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin! În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii și nepăsători. Caut cu privirea, în
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
sfârșitul la momântul...”). Aș fi mai penibilă decât o telenovelă prost scrisă. Citește mai mult Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin!În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii și nepăsători. Caut cu privirea, în
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
s-a retras în memorie, stă-n cuvintele pe care le spun, între minciună și adevăr cu dreptul de veto necontestat. E unică și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă fiului meu luminând viitorul. Referință Bibliografică: Femeia
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
scriitor nu se aștepta la asemenea cinste! Mama, neatentă la asemenea detaliu impresionant, a fost încă și mai surprinsă decît fiul, dar și foarte necăjită. S-a făcut palidă, a vrut să scape cu o glumă, a făcut, cu vocea tremurată, un scurt comentariu, după care s-a retras în bucătărie. A fost prima ființă care a înțeles că e vorba de o autentică vocație literară, deoarece a spus exact ce trebuia spus: "Ai făcut din mine personaj de roman". Putem
Omenescul și literatura by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8242_a_9567]
-
și mai beți ceva alcool, cât se poate de repede. S-ar putea să vărsați ce ați mâncat, dar, la naiba, îndesați totul pe gât. La acest punct veți descoperi că este nevoie de mai mult alcool ca să scăpați de tremurat decât vă trebuia înainte ca să vă faceți praf. Acum cu adevărat "ați părăsit Las Vegasul"7. Zilele se vor topi transformându-se în nopți și apoi înapoi în zile și probabil veți pierde șirul zilelor. Nu dați drumul la știri
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
géraniums: / mon souvenir passé a la chaux. Pe muchia albă a zidului, Dumnezeu / sloboade în pace un popor de greieri / orbiți de luna plină și de vânt. / Un plânset lung, mediteranean / țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul pe
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
în care a ținut cont în profunzime de coordonatele existențiale cerute de relația de cuplu, adăugând la atmosfera și cadența ceremonialului o mirare tâmpă, de vinovat fără vină. Admirabil cuplu, cuceritor, împins în irealitate, deși și-a păstrat totuși contururile tremurate ale realului, de un palpit lăuntric ce și-a diversificat intensitatea vibrației de la o replică la alta. Nu știu câți actori mari de astăzi ar fi putut realiza împreună performanța de a pătrunde în acele zone de inexprimabil unde personajul își pierde
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
disonanțele epocii respective, admirăm artistul G. Benn. Azi nu mai merge. Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată, orbit de lacrimi, amuțit de frământare, asurzit de profetica-i receptare a tuturor tunetelor și cutremurilor vulcanice care ne încojoară sau care se anunță în viitor, dansează, plânge, îmbrățișează... desgustător! Câteva versuri dintr’una din cele mai celebre poezii ale
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai fi și asta?" Trupul i se făcu ușor, picioarele îl duceau singure. Un câine se zbătea în lanț, zgrepțănând pământul cu ghearele, horcăind gata să se stranguleze! Ajutor! Oameni buni! Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate, rămânând mereu parcă îndepărtate și de horcăielile apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
între coarne, s-o ia cu el undeva, să-i arate ceva sau să-i anunțe o veste. Tudor îi spunea, se-nțelege, și lui. Multiplicat în arbori și vietăți, Tudor era prezent peste tot. Cerbul care-și arunca umbra tremurată împreunată cu aroma amară întinsă până pe malul scăldătoarei ei și-a lui Tudor celălalt, calul huțul care-o purta kilometri întregi prin pădure. Calul se numea tot Tudor. Tudor stejarul. Tudor piatra din fața ușii, Tudor viezurele, Tudor coțofana ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]